ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3521/2010

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 9152/1/2009, contestatoarea SC C.I. SRL a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 5242 din 19 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr. 2261/2/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 2 C. proc. civ. Susține contestatoarea că hotărârea atacată a fost pronunțată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, aceasta fiind dată în considerarea „soluției de principiu” adoptată la 26 mai 2008 în Plenul Secției.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată următoarele: Prin decizia nr. 5242/2009 pronunțată la data de 19 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile formulate de SC B. SA Călărași și Ministerul Turismului împotriva sentinței nr. 743 din 24 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamanta SC C.I.

SRL Călărași referitoare la certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M08 nr. 0197 emis la 4 august 1994 în favoarea pârâtei SC B. SA, în partea referitoare la terenul aferent restaurantului I. A statuat instanța de control judiciar că excepția de nelegalitate invocată este inadmisibilă pentru că ea vizează actul administrativ care în același timp face și obiectul cererii de anulare în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, iar în al doilea rând este inadmisibilă și din perspectiva practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, care a stabilit cu caracter de principiu că este inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, atât înainte de modificarea acesteia prin Legea nr. 262/2007, cât și după modificarea acesteia.

Cât privește acțiunea în anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate Seria M 08 nr. 0197 din 4 august 1994 emis în favoarea pârâtei SC B. SA, instanța de recurs a constatat că aceasta a fost formulată tardiv, peste termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, reclamanta având cunoștință de existența actului administrativ cel puțin din anul 1999, astfel că a respins ca tardiv formulată acțiunea, cu consecința respingerii și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de O.G.V. Intimata-reclamantă SC C.I. SRL Călărași a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., susținând că s-au încălcat dispozițiile de ordine publică referitoare la competență, soluția pronunțată fiind dată în considerarea „soluției de principiu” adoptată de Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal la data de 26 mai 2008. Susține contestatoarea că decizia contestată încalcă: - prevederile art. 1 alin. (5) din Constituția României, deoarece a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. - prevederile art. 20 alin. 2) din Constituția României, întrucât prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 conțin dispoziții mai favorabile, astfel că au prioritate reglementările interne și nu cele internaționale; - prevederile art. 329 alin. (3) C. proc.

civ., conform cărora interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul țării se asigură în mod exclusiv de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu de plenul judecătorilor unei secții separate a Înaltei Curți de Casație și Justiție; - principiul ierarhiei actelor juridice - legile trebuind a fi date în baza și în executarea Constituției și a legii și nu prin ignorarea sau înlăturarea lor.

Precizează contestatoarea că soluția pronunțată: - nu are suport legal pentru că nici Constituția și nici Legea nr. 554/2004 nu cuprind dispoziții care să facă excepția de nelegalitate inadmisibilă; - încalcă o serie de decizii ale Curții Constituționale care sun t general obligatorii; - creează o diferență de tratament juridic între actele administrative unilaterale cu caracter individual și cele cu caracter normativ, acestea din urmă putând fi cenzurate oricând în calea excepției de nelegalitate; - dispozițiile art. 4 alin. (1)) din Legea nr. 554/2004 nu încalcă principiul neretroactivității legii, pentru actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii, cauzele de nelegalitate urmând a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului; - dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu încalcă nici principiul stabilității raporturilor juridice și securității circuitului civil; - Reglementarea din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu încalcă dreptul la un proces echitabil, excepția de nelegalitate având un scop și o finalitate nobilă și anume restabilirea ilegalității prin înlăturarea efectelor actului emis cu încălcarea legii.

Intimații (în contestația în anulare) Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, SC B. SA au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea ca nefondată a contestației în anulare formulată de SC C.I. SRL Călărași și menținerea deciziei contestate ca fiind legală și temeinică. Contestația în anulare formulată este neîntemeiată astfel că va fi respinsă, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare. Potrivit art. 317 C. proc. civ. „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”.

Motivându-și contestația în anulare, contestatoarea susține că soluția pronunțată prin decizie contestată s-a dat în considerarea „soluției de principiu” adoptate la data de 26 mai 2008 de Plenul Secției de contencios administrativ a Înaltei Curți, potrivit căreia este neîntemeiată excepția de nelegalitate invocată cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual, adoptate sau emise anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Contestatoarea încearcă să argumenteze că soluția de principiu adoptată este nelegală pentru că încalcă dispoziții din Legea fundamentală – Constituția României și creează un tratament diferențiat față de actele administrative individuale cu caracter normativ care pot fi cenzurate oricând pe calea excepției de nelegalitate.

Astfel cum motivează contestatoarea, nu ne aflăm în prezența, motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care se referă strict la situația hotărârilor care au fost date de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență. Necompetența absolută a instanțelor judecătorești este strict definită prin dispozițiile art. 159 pct. 1-3 C. proc. civ. și anume: 1. când pricina nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. când pricina este de competența unei instanțe de alt grad; 3. când pricina este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.

Or, contestatoarea nu a invocat niciuna din aceste situații, precis determinate de legiuitor, ci mai degrabă invocă motive de aplicare greșită a legii, ceea ce nu constituie motiv de contestație în anulare, aceasta fiind cale extraordinară de atac, de retractare deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare. Pe de altă parte, contestatoarea avea posibilitatea să invoce excepția necompetenței în calea ordinară de atac a recursului, cale de atac pe care nu a exercitat-o, e adevărat pentru că la fond a obținut câștig de cauză, astfel încât nu poate invoca direct în contestația în anulare această excepție de necompetență.

Așa fiind, contestația în anulare formulată de SC C.I. SRL Călărași, intimat în dosarul nr. 261/2/2008 în care s-a pronunțat decizia contestată nr. 5242 din 19 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, este neîntemeiată și drept consecință urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC C.I. SRL Călărași împotriva deciziei civile nr. 5242 din 19 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 iunie 2010.