ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5581/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 27

ianuarie 2011, reclamanții S.C. și S.Ș. au chemat în judecată Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 320.948,63 RON

reprezentând despăgubirile pentru care prin Decizia nr. 1864 din 27 martie 2008

emisă de cea de-a doua pârâtă s-a eliberat titlul potrivit Legii nr. 247/2005.

În motivarea cererii,

reclamanții au invocat încălcarea termenului rezonabil pentru plata efectivă a

despăgubirilor aferente unui imobil preluat în mod abuziv, învederând că și

Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român,

trebuie să garanteze realizarea rapidă a dreptului de restituire, conformându-se

principiului legalității protecției drepturilor patrimoniale enunțat în art. 1

din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

Prin Sentința nr. 46

din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și admițând acțiunea, a

dispus obligarea pârâților la plata sumei de 320.984,63 RON către reclamanți.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că Statul Român are obligația să asigure,

printr-o coordonare și administrare eficientă a veniturilor, onorarea

datoriilor publice, cu atât mai mult a fondurilor speciale cum este Fondul

Proprietatea, care însă nu funcționează, ceea ce reprezintă o încălcare a

dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la

Convenție.

Instanța a constatat

că în cauză s-a depășit cu mult termenul rezonabil pentru executarea efectivă a

obligației de plată stabilită în favoarea reclamanților și a admis acțiunea,

invocând ca temei de drept prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1, normă

europeană prioritară celei naționale, în speță Legea nr. 247/2005.

Împotriva sentinței

au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova în numele

Ministerului Finanțelor Publice, precum și Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Ambii pârâți au

invocat excepția lisei calității procesuale pasive, în raport de împrejurarea

că atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite

revine, potrivit O.U.G. nr. 81/2007, Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar.

Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a mai învederat că, ulterior emiterii titlului de

despăgubire constituit de Decizia nr. 1864/2008, reclamanții au optat pentru

valorificarea titlului sub formă de despăgubiri în numerar, solicitând

autorității competente emiterea unui titlu de plată.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt

fondate, urmând a fi admise și a se dispune modificarea sentinței în sensul

respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților.

Astfel, în practica

instanței supreme s-a statuat că, în procedura reglementată de Titlul VII al

Legii nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru

imobilele ce nu pot fi restituite în natură trebuie să se realizeze într-un

termen rezonabil.

În aceste situații,

reclamanții dispun de un „bun actual” care aparține sferei de protecție a art.

1 din primul Protocol adițional la Convenție, iar în jurisprudența instanței de

contencios european sistemul reparator prevăzut de Titlul VII din Legea nr.

247/2005 a fost analizat ca încălcări ale acestui articol.

Însă, în cauză,

Curtea reține că nu există un raport juridic concret între reclamanții care

invocă încălcarea obligațiilor statului sub aspectul protecției drepturilor

consacrate prin art. 1 al Protocolului nr. 1 și art. 6 din Convenție și

Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentat al Statului Român.

Astfel, Legea nr.

247/2005 reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare

a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv și care nu mai pot fi

restituite în natură.

Potrivit acestui act

normativ valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor se realizează fie prin emiterea de către

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pe baza opțiunii

persoanelor îndreptățite, a unui titlu de plată, fie prin conversie de acțiuni

la Fondul Proprietatea.

În cauză, reclamanții

și-au exercitat opțiunea solicitând, în raport de valoarea despăgubirilor,

emiterea titlului de plată.

În aceste

împrejurări, nu se poate susține că Ministerul Finanțelor Publice, care

reprezintă Statul Român ca acționar al Fondului Proprietatea, are calitate procesuală

pasivă, pentru a putea fi obligat la plata despăgubirilor solicitate de

reclamanți.

De menționat că, prin

Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție -

Completul competent să judece recursul în interesul legii - a stabilit că în

acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

prin care se solicită obligarea statului să acorde despăgubiri bănești pentru

imobilele preluate în mod abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală

pasivă.

De asemenea, s-a

decis să sunt inadmisibile acțiunile în despăgubiri bănești pentru imobilele

preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd

măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct

împotriva Statului Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art.

1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale și ale art. 13 din această Convenție.

Curtea, reține că

este eronată și obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la

plata sumei solicitate, în condițiile în care autoritatea competentă este

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

În acest sens, prin

O.U.G. nr. 81/2007 s-a modificat Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în forma

actuală a art. 18 alin. (1) prevăzându-se că, după eliberarea titlurilor de

despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu

de conversie și/sau un titlu de plată, acesta urmând a fi remis Direcției

pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar - structură în cadrul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților - în vederea efectuării

operațiunilor de plată.

Așadar, este corectă

susținerea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor că

atribuțiile sale au încetat odată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, această instituție neavând astfel, calitate procesuală pasivă.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea va admite cele două recursuri declarate în cauză și va modifica

sentința în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale

pasive a pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile

declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova în numele

Ministerului Finanțelor Publice și de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 46 din 10 februarie 2011 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea

recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților S.C. și S.Ș. pentru lipsa

calității procesuale pasive a pârâților.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.