ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5581/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 27 ianuarie 2011, reclamanții S.C. și S.Ș. au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 320.948,63 RON reprezentând despăgubirile pentru care prin Decizia nr. 1864 din 27 martie 2008 emisă de cea de-a doua pârâtă s-a eliberat titlul potrivit Legii nr. 247/2005.

În motivarea cererii, reclamanții au invocat încălcarea termenului rezonabil pentru plata efectivă a despăgubirilor aferente unui imobil preluat în mod abuziv, învederând că și Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român, trebuie să garanteze realizarea rapidă a dreptului de restituire, conformându-se principiului legalității protecției drepturilor patrimoniale enunțat în art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Prin Sentința nr. 46 din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și admițând acțiunea, a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 320.984,63 RON către reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că Statul Român are obligația să asigure, printr-o coordonare și administrare eficientă a veniturilor, onorarea datoriilor publice, cu atât mai mult a fondurilor speciale cum este Fondul Proprietatea, care însă nu funcționează, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție. Instanța a constatat că în cauză s-a depășit cu mult termenul rezonabil pentru executarea efectivă a obligației de plată stabilită în favoarea reclamanților și a admis acțiunea, invocând ca temei de drept prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1, normă europeană prioritară celei naționale, în speță Legea nr. 247/2005.

Împotriva sentinței au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova în numele Ministerului Finanțelor Publice, precum și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Ambii pârâți au invocat excepția lisei calității procesuale pasive, în raport de împrejurarea că atribuția achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptățite revine, potrivit O.U.G. nr. 81/2007, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a mai învederat că, ulterior emiterii titlului de despăgubire constituit de Decizia nr. 1864/2008, reclamanții au optat pentru valorificarea titlului sub formă de despăgubiri în numerar, solicitând autorității competente emiterea unui titlu de plată.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise și a se dispune modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților. Astfel, în practica instanței supreme s-a statuat că, în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilele ce nu pot fi restituite în natură trebuie să se realizeze într-un termen rezonabil. În aceste situații, reclamanții dispun de un „bun actual” care aparține sferei de protecție a art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, iar în jurisprudența instanței de contencios european sistemul reparator prevăzut de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost analizat ca încălcări ale acestui articol.

Însă, în cauză, Curtea reține că nu există un raport juridic concret între reclamanții care invocă încălcarea obligațiilor statului sub aspectul protecției drepturilor consacrate prin art. 1 al Protocolului nr. 1 și art. 6 din Convenție și Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentat al Statului Român. Astfel, Legea nr. 247/2005 reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv și care nu mai pot fi restituite în natură. Potrivit acestui act normativ valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se realizează fie prin emiterea de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților pe baza opțiunii persoanelor îndreptățite, a unui titlu de plată, fie prin conversie de acțiuni la Fondul Proprietatea.

În cauză, reclamanții și-au exercitat opțiunea solicitând, în raport de valoarea despăgubirilor, emiterea titlului de plată. În aceste împrejurări, nu se poate susține că Ministerul Finanțelor Publice, care reprezintă Statul Român ca acționar al Fondului Proprietatea, are calitate procesuală pasivă, pentru a putea fi obligat la plata despăgubirilor solicitate de reclamanți. De menționat că, prin Decizia nr. 27 din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii - a stabilit că în acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care se solicită obligarea statului să acorde despăgubiri bănești pentru imobilele preluate în mod abuziv, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă.

De asemenea, s-a decis să sunt inadmisibile acțiunile în despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva Statului Român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 13 din această Convenție. Curtea, reține că este eronată și obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei solicitate, în condițiile în care autoritatea competentă este Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

În acest sens, prin O.U.G. nr. 81/2007 s-a modificat Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în forma actuală a art. 18 alin. (1) prevăzându-se că, după eliberarea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată, acesta urmând a fi remis Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar - structură în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - în vederea efectuării operațiunilor de plată. Așadar, este corectă susținerea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor că atribuțiile sale au încetat odată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, această instituție neavând astfel, calitate procesuală pasivă.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite cele două recursuri declarate în cauză și va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova în numele Ministerului Finanțelor Publice și de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 46 din 10 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea reclamanților S.C. și S.Ș. pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâților. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.