ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4029/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22

din 19 aprilie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea formulată de

petentul D.T. împotriva rezoluției procurorului din 28 decembrie 2004,dată în

dosarul nr. 246/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia

privind pe intimatul M.C.I. și l-a obligat pe petent la plata cheltuielilor

judiciare în favoarea statului.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut că prin plângerea formulată, petentul D.T. a solicitat

desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia dată

de procuror în dosar nr. 246/P/2004 privind pe intimatul M.C. și trimiterea

cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

În esență, în motivarea

plângerii s-a arătat că în anul 2003 petentul a înțeles să formuleze o plângere

penală împotriva fratelui său D.A., pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere.

În cursul cercetării penale

conform susținerilor sale a dat o declarație în fața subcomisarului M.C., care,

în urma modificării acestei declarații, a luat act de retragerea plângerii

prealabile formulate de către petent.

În realitate petentul a

arătat că niciodată nu a intenționat să-și retragă plângerea prealabilă însă,

fiind bătrân și susținându-se constrâns a acceptat să semneze această

declarație de retragere a plângerii prealabile.

Față de aceste considerente

petentul a constatat că intimatul a comis infracțiunile prevăzute de art. 246 C.

pen. și 290 C. pen., rezoluția de neîncepere a urmăririi penale date de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia fiind nelegală și netemeinică.

Examinând actele și

lucrările dosarului nr. 246/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia, Curtea a mai reținut că prin plângerea adresată Poliției

municipiului Aiud, înregistrată sub nr. P/ 209 din 15 aprilie 2003 petentul D.T.

a solicitat începerea urmăririi penale împotriva numitului D.A. susținând că

acesta i-ar fi tăiat pomii din grădină, i-ar fi stricat un gard despărțitor și

ar fi început construirea unui alt gard.

În cursul efectuării actelor

premergătoare petentul D.T. prin declarația dată în 15 mai 2003 semnată

personal în fața subcomisarului M.C. a înțeles să-și retragă plângerea penală

formulată împotriva fratelui său numitul D.A.

Martorii audiați în cauză nu

au confirmat vreo împrejurare sau acțiune a intimatului care să-l fi constrâns

pe petent să semneze declarația de retragere a plângerii penale formulată

împotriva fratelui său, în plus chiar petiționarul recunoscând că a semnat personal

declarația în baza căreia a fost confirmată propunerea de NUP pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.

S-a concluzionat, față de

probele administrate în cauză, că în mod legal și temeinic a fost dispusă N.U.P.

față de intimatul M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290

și art. 246 C. pen.

În consecință și plângerea

formulată de petent în baza art. 278

1

a fost respinsă, ca nefondată,

rezoluția atacată fiind menținută.

Împotriva sentinței

pronunțată de prima instanță a declarat recurs petiționarul care însă nu a

arătat motivele de casare pe care înțelege să le invoce și nici nu s-a

prezentat în instanță pentru a-și susține recursul.

Înalta Curte, verificând

hotărârea atacată din apel, în limitele prevăzute de lege constată că rezoluția

de N.U.P. dată de procuror la data de 28 decembrie 2004 în dosarul nr. 246/P/2004

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia față de intimatul M.C. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 și art. 246 C. pen.,

este corectă, atâta timp cât din actele premergătoare efectuate în cauză nu are

rezultat elemente care să conducă la concluzia că intimatul a săvârșit vreuna

dintre faptele pentru care a fost acuzat de petiționar.

Din actele și lucrările

existente la dosar rezultă fără echivoc că declarația de retragere a plângerii

prealabile formulată de petiționar împotriva fratelui său D.A. împotriva căruia

s-a plâns pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, a fost semnată personal

de către petiționar, aspect de altfel recunoscut chiar de acesta, în prezența

unor membrii ai familiei.

Audiați în calitate de

martori, membrii familiei nu au confirmat susținerile petiționarului, în sensul

că ar fi fost constrâns să dea declarația de retragere a plângerii și nici

faptul că intimatul ar fi redactat acea declarație.

În consecință, în mod corect

s-a dispus N.U.P. față de intimat, iar instanța a menținut rezoluția dată de

procuror respingând ca nefondată plângerea petentului întemeiată pe

dispozițiile art. 278

1

C. pen.

Cât privește cererea

intimatului formulată în concluziile scrise depuse la dosar, în sensul de a se

respinge, ca inadmisibil, recursul petiționarului Înalta Curte apreciază că

aceasta nu poate fi primită.

Potrivit art. 278

1

pct. 10 C. proc. pen., text invocat de altfel și de intimat, hotărârea

instanței pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., poate fi

atacată cu recurs de persoanele indicate în textul de lege menționat.

În cauză, hotărârea dată în

primă instanță aparține Curții de Apel Alba Iulia astfel că potrivit textului

de lege invocat, petiționarul are deschisă calea recursului în fața Înaltei

Curți de Casație și Justiție

Pentru considerentele

arătate recursul declarat de petent apare ca nefondat astfel că va fi respinsă,

ca atare, în temeiul art. 385

15

pct,.1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul D.T. împotriva sentinței penale nr. 22 din 19

aprilie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurentul petiționar

să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 iunie 2005.