ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4029/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 22 din 19 aprilie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea formulată de petentul D.T. împotriva rezoluției procurorului din 28 decembrie 2004,dată în dosarul nr. 246/P/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia privind pe intimatul M.C.I. și l-a obligat pe petent la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin plângerea formulată, petentul D.T. a solicitat desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia dată de procuror în dosar nr. 246/P/2004 privind pe intimatul M.C. și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.

În esență, în motivarea plângerii s-a arătat că în anul 2003 petentul a înțeles să formuleze o plângere penală împotriva fratelui său D.A., pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. În cursul cercetării penale conform susținerilor sale a dat o declarație în fața subcomisarului M.C., care, în urma modificării acestei declarații, a luat act de retragerea plângerii prealabile formulate de către petent. În realitate petentul a arătat că niciodată nu a intenționat să-și retragă plângerea prealabilă însă, fiind bătrân și susținându-se constrâns a acceptat să semneze această declarație de retragere a plângerii prealabile. Față de aceste considerente petentul a constatat că intimatul a comis infracțiunile prevăzute de art. 246 C. pen.

și 290 C. pen., rezoluția de neîncepere a urmăririi penale date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia fiind nelegală și netemeinică. Examinând actele și lucrările dosarului nr. 246/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea a mai reținut că prin plângerea adresată Poliției municipiului Aiud, înregistrată sub nr. P/ 209 din 15 aprilie 2003 petentul D.T. a solicitat începerea urmăririi penale împotriva numitului D.A. susținând că acesta i-ar fi tăiat pomii din grădină, i-ar fi stricat un gard despărțitor și ar fi început construirea unui alt gard. În cursul efectuării actelor premergătoare petentul D.T. prin declarația dată în 15 mai 2003 semnată personal în fața subcomisarului M.C.

a înțeles să-și retragă plângerea penală formulată împotriva fratelui său numitul D.A. Martorii audiați în cauză nu au confirmat vreo împrejurare sau acțiune a intimatului care să-l fi constrâns pe petent să semneze declarația de retragere a plângerii penale formulată împotriva fratelui său, în plus chiar petiționarul recunoscând că a semnat personal declarația în baza căreia a fost confirmată propunerea de NUP pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen. S-a concluzionat, față de probele administrate în cauză, că în mod legal și temeinic a fost dispusă N.U.P. față de intimatul M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 și art. 246 C. pen. În consecință și plângerea formulată de petent în baza art. 278 1 a fost respinsă, ca nefondată, rezoluția atacată fiind menținută.

Împotriva sentinței pronunțată de prima instanță a declarat recurs petiționarul care însă nu a arătat motivele de casare pe care înțelege să le invoce și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține recursul. Înalta Curte, verificând hotărârea atacată din apel, în limitele prevăzute de lege constată că rezoluția de N.U.P. dată de procuror la data de 28 decembrie 2004 în dosarul nr. 246/P/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia față de intimatul M.C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 și art. 246 C. pen., este corectă, atâta timp cât din actele premergătoare efectuate în cauză nu are rezultat elemente care să conducă la concluzia că intimatul a săvârșit vreuna dintre faptele pentru care a fost acuzat de petiționar.

Din actele și lucrările existente la dosar rezultă fără echivoc că declarația de retragere a plângerii prealabile formulată de petiționar împotriva fratelui său D.A. împotriva căruia s-a plâns pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, a fost semnată personal de către petiționar, aspect de altfel recunoscut chiar de acesta, în prezența unor membrii ai familiei. Audiați în calitate de martori, membrii familiei nu au confirmat susținerile petiționarului, în sensul că ar fi fost constrâns să dea declarația de retragere a plângerii și nici faptul că intimatul ar fi redactat acea declarație. În consecință, în mod corect s-a dispus N.U.P. față de intimat, iar instanța a menținut rezoluția dată de procuror respingând ca nefondată plângerea petentului întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. pen.

Cât privește cererea intimatului formulată în concluziile scrise depuse la dosar, în sensul de a se respinge, ca inadmisibil, recursul petiționarului Înalta Curte apreciază că aceasta nu poate fi primită. Potrivit art. 278 1 pct. 10 C. proc. pen., text invocat de altfel și de intimat, hotărârea instanței pronunțată potrivit alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., poate fi atacată cu recurs de persoanele indicate în textul de lege menționat. În cauză, hotărârea dată în primă instanță aparține Curții de Apel Alba Iulia astfel că potrivit textului de lege invocat, petiționarul are deschisă calea recursului în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Pentru considerentele arătate recursul declarat de petent apare ca nefondat astfel că va fi respinsă, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct,.1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.T. împotriva sentinței penale nr. 22 din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurentul petiționar să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2005.