ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 192/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul M.G. a chemat în

judecată pe pârâții M.A., A.M., M.O., M.M. și M.S. pentru a se dispune prin

hotărâre judecătorească evacuarea acestora din imobilul identificat în acțiune.

În

motivarea acțiunii a arătat că întreg imobilul în cauză i-a fost atribuit, ca

urmare a soluționării, definitiv și irevocabil, a unei acțiuni de ieșire din

indiviziune, fiind obligat la plata unei sulte în favoarea prim-pârâtului.

Întrucât pârâtul și familia sa

(ceilalți pârâți) refuză să elibereze spațiul (2 camere), în care au depozitat

mobilă și alte bunuri personale, a introdus prezenta acțiune. Referitor la

sultă, reclamantul a arătat că aceasta a fost consemnată la C.E.C., pârâtul

refuzând, de asemenea, că o primească.

Judecătoria Rădăuți, prin sentința

civilă nr. 3520 din 5 decembrie 2003, a admis acțiunea așa cum a fost

formulată.

Împotriva acestei sentințe pârâții

au formulat apel, ce a fost admis de Curtea de Apel Suceava, secția civilă,

prin decizia nr. 874 din 1 aprilie 2004, sentința apelată a fost schimbată în

întregime, iar acțiunea respinsă ca fiind lipsită de obiect.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că evacuarea este o sancțiune civilă aplicabilă raporturilor de

locațiune sau ocupării abuzive a unui imobil, că noțiunea se circumscrie în mod

necesar ideii de ocupare a imobilului, respectiv acțiunii de locuire efectivă,

iar obiectul acțiunii trebuie să fie licit, posibil și determinat.

Or, în cauză, obiectul acțiunii,

respectiv evacuarea, nu este posibil, în condițiile în care, pârâții nu exercită

o acțiune de locuire efectivă în imobilul în litigiu, împrejurare confirmată de

părți și martora audiată în cauză. Acțiunea ar fi deci, în interpretarea

instanței de apel lipsită de obiect, cu atât mai mult cu cât reclamantul o

întemeiase pe calitatea de proprietar al imobilului.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat prezentul recurs, solicitând casarea acesteia și

menținerea soluției pronunțate la judecarea în fond a cauzei, pentru motivele

prevăzute de art. 304, pct. 6, 7, 8 C. proc. civ.

În esență, recurentul a susținut că

instanța de apel a invocat motive străine de cauza dedusă judecății, vorbind

despre cerința unui contract de locațiune și schimbând astfel actul juridic

dedus judecății, iar ocuparea abuzivă de către pârâți a spațiului și refuzul de

eliberare se circumscrie în totalitate noțiunii de ocupare ilegală a unui

imobil, așa cum a fost definit chiar de instanță.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente.

Reclamantul este proprietarul

imobilului, inclusiv al celor două camere din care solicită evacuarea

pârâților, ca efect al unui partaj succesoral efectuat între părți.

Cauza acțiunii în evacuare o

constituie ocuparea, fără titlu a spațiului în cauză de către pârâți și voința

reclamantului de a face ca această ocupare să înceteze, stabilindu-se o stare

corespunzătoare dreptului pretins, respectiv predarea locuinței în

materialitatea ei.

Reclamantul nu a înțeles să își

valorifice un drept de proprietate exclusiv și absolut în cadrul unei acțiuni

în revendicare, ci doar un drept personal de creanță, având caracter relativ,

în cadrul acțiunii în evacuare, urmând să-i constrângă pe debitori să execute o

obligație de a face, adică de a evacua și preda material cele 2 camere.

În consecință, față de dispozițiile

art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (3) și art. 314 C. proc. civ., decizia recurată

va fi casată, iar apelul formulat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria

Rădăuți va fi respins, cu consecința menținerii acestei din urmă hotărâri ca

legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul M.G.

împotriva deciziei civile nr. 874 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Casează

decizia recurată și pe fond menține sentința nr. 3520 din 5 decembrie 2003 a

Judecătoriei Rădăuți.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2005.