ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2640/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată de Judecătoria sectorului 2 sub nr. 1040 din 29 ianuarie 2004 reclamantul G.M. a chemat în judecată pe pârâtul R.G.C. pentru a se dispune evacuarea acestuia din imobilul situat în sectorul 2. În motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul apartamentului în baza actului de adjudecare din 15 octombrie 2003, iar la 11 decembrie 2003, cu ocazia executării evacuării debitorului R.V. s-a constatat că în imobil mai locuia și pârâtul, fiul debitorului, care s-a opus la evacuare. Prin sentința civilă nr. 2184 din 25 martie 2004 Judecătoria sectorului 2 București a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în judecată, întrucât ambele părți au învederat instanței că după formularea acțiunii, respectiv la data de 3 martie 2004 pârâtul a fost evacuat din imobil.

Împotriva sentinței a declarat apel, nemotivat, pârâtul R.G.C. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin încheierea din 3 februarie 2005 a încuviințat, pentru apelant, proba cu înscrisuri, respingând probele cu martori și interogatoriul intimatului și a acordat termen la 21 aprilie 2005 pentru administrarea probelor. În contra acestei încheieri a declarat recurs pârâtul R.G.C. invocând prevederile art. 304 1 C. proc. civ. raportate la art. 268 și art. 129 C. proc. civ., susținând, în esență, că, instanța de apel neîncuviințănd probele cu martori și interogatoriul intimatului reclamant și-a încălcat obligația de a stărui pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.

Recursul este inadmisibil. Potrivit Codului de procedură civilă, toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare (art. 147 și art. 268 C. proc. civ.). Unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii) care nu leagă instanța [art. 268 alin. (2) C. proc. civ.] sau dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte [art. 268 alin. (3) C. proc. civ.]. Încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, preparatorii sau interlocutorii nu pot fi atacate cu recurs decât odată cu fondul.

Recursul declarat împotriva hotărârii se socotește că a fost făcut și împotriva încheierilor premergătoare (art. 299 C. proc. civ.). Rezultă că, încheierile fac corp comun cu hotărârea finală și, prin urmare, vor fi supuse recursului numai odată cu aceasta. Or, în speță, s-a declarat recurs împotriva încheierii din data de 3 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, care însă, așa cum deja s-a relevat, constituie o încheiere premergătoare care nu poate fi atacată separat cu recurs. Așa fiind, recursul se va respinge ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul R.G.C. împotriva încheierii din 3 februarie 2005 pronunțată de a Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, dosar nr. 2272/2004. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2005.