ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2640/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată de

Judecătoria sectorului 2 sub nr. 1040 din 29 ianuarie 2004 reclamantul G.M. a

chemat în judecată pe pârâtul R.G.C. pentru a se dispune evacuarea acestuia din

imobilul situat în sectorul 2.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că este proprietarul apartamentului în baza actului de adjudecare din 15

octombrie 2003, iar la 11 decembrie 2003, cu ocazia executării evacuării

debitorului R.V. s-a constatat că în imobil mai locuia și pârâtul, fiul

debitorului, care s-a opus la evacuare.

Prin sentința civilă nr. 2184 din 25

martie 2004 Judecătoria sectorului 2 București a respins, ca rămasă fără

obiect, cererea de chemare în judecată, întrucât ambele părți au învederat

instanței că după formularea acțiunii, respectiv la data de 3 martie 2004

pârâtul a fost evacuat din imobil.

Împotriva sentinței a declarat apel,

nemotivat, pârâtul R.G.C.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin încheierea din 3 februarie 2005 a încuviințat, pentru

apelant, proba cu înscrisuri, respingând probele cu martori și interogatoriul

intimatului și a acordat termen la 21 aprilie 2005 pentru administrarea

probelor.

În contra acestei încheieri a

declarat recurs pârâtul R.G.C. invocând prevederile art. 304

1

C.

proc. civ. raportate la art. 268 și art. 129 C. proc. civ., susținând, în

esență, că, instanța de apel neîncuviințănd probele cu martori și

interogatoriul intimatului reclamant și-a încălcat obligația de a stărui pentru

a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit Codului de procedură

civilă, toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească

soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare (art. 147 și art. 268 C.

proc. civ.).

Unele dintre acestea pot conține

dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii) care nu leagă instanța

[art. 268 alin. (2) C. proc. civ.] sau dimpotrivă, pot conține soluționări

parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri

interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte

[art. 268 alin. (3) C. proc. civ.].

Încheierile premergătoare,

indiferent de felul lor, preparatorii sau interlocutorii nu pot fi atacate cu

recurs decât odată cu fondul. Recursul declarat împotriva hotărârii se

socotește că a fost făcut și împotriva încheierilor premergătoare (art. 299 C.

proc. civ.).

Rezultă că, încheierile fac corp

comun cu hotărârea finală și, prin urmare, vor fi supuse recursului numai odată

cu aceasta.

Or, în speță, s-a declarat recurs

împotriva încheierii din data de 3 februarie 2005 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă, care însă, așa cum deja s-a relevat, constituie o

încheiere premergătoare care nu poate fi atacată separat cu recurs.

Așa fiind, recursul se va respinge

ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul R.G.C. împotriva încheierii din 3

februarie 2005 pronunțată de a Curtea de Apel București, secția a III-a civilă,

dosar nr. 2272/2004.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2005.