ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5129/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 13 noiembrie

2003, reclamantul V.I. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul I.M.D., pe

cale de ordonanță președințială, instanța de judecată să dispună evacuarea

pârâtului din imobilul situat în București.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a devenit titular al dreptului de proprietate asupra

imobilul menționat, în baza actului de adjudecare încheiat la data de 10 iulie

2002.

Cu privire la debitoarea

C.M.M., fosta titulară a dreptului de proprietate asupra apartamentului menționat,

s-a dispus evacuarea prin încheierea din 17 iunie 2003 a Judecătoriei sectorului

2 București.

Cu ocazia executării

silite s-a constatat ca exista o piedica legala la evacuare, cu referire la

pârâtul I.M.D., care potrivit cărții de identitate locuiește în acest imobil de

la data de 27 septembrie 2003, ulterior adjudecării imobilului și primirii somației

în dosarul de executare.

La termenul din 11

decembrie 2003, instanța a luat act de precizarea avocatului reclamantului, în

sensul judecării cererii sale de evacuare potrivit dispozițiilor dreptului

comun.

Prin sentința nr. 748

din 5 februarie 2004, Judecătoria sectorului 2 București a admis acțiunea în

evacuare, reținând că pârâtul nu a făcut dovada deținerii unui titlu locativ.

Împotriva

hotărârii primei instanțe pârâtul a declarat apel, invocând judecarea cauzei cu

neobservarea dispozițiilor procedurale și susținând că instanța s-a pronunțat

cu neobservarea naturii juridice de bun comun a imobilului.

Curtea de Apel București,

secția a VII-a civilă și litigii de muncă, a respins apelul, ca nefondat, prin

decizia nr. 943 A din 13 septembrie 2004, cu motivarea că pârâtul nu a făcut

dovada comunității de bunuri invocate în apărare.

Împotriva acestei din

urma hotărâri pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 4 și 9 C.

proc. civ.

S-a susținut ca instanța

a încălcat dispozițiile art. 105 alin. (2), art. 132 alin. (1) și art. 138 C.

proc. civ., luând act de solicitarea judecării acțiunii potrivit dreptului

comun, mult după prima zi de înfățișare. Acțiunea s-a judecat fără a se propune

probe.

În fine, pârâtul a mai

susținut că acțiunea astfel modificata nu a fost timbrată legal și că, în

raport de regimul juridic al locuinței, acțiunea trebuia făcută de ambii

coproprietari, față de faptul că acțiunea este asimilată uneia in revendicare.

În concluzie, pârâtul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauza și, în

rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cererea de ordonanța

președințială, la cererea reclamantului, se poate transforma într-o acțiune de

drept comun, cu acordul tacit sau expres al pârâtului.

Așa cum corect a reținut

prima instanță, pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat, dându-și astfel

acordul tacit pentru transformarea cererii de ordonanță președințiala în acțiune

de drept comun, așa încât recursul se constata a fi neîntemeiat sub aspectul

acestor critici.

Acțiunea în evacuare

este supusa taxei judiciare fixe, stabilite prin Legea nr. 146/ 1997, iar

obligația de timbrare a fost satisfăcută de către reclamant , așa încât

recursul se constată a fi nefondat și sub aspectul acestor critici.

Nici în aceasta etapă

pârâtul nu a făcut dovada titlului locativ, susținerile acestuia rămânând în

continuare afirmații nedovedite, așa încât recursul se constata a fi nefondat

și sub aspectul acestor din urma critici.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, Curtea va respinge recursuI ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de I.M.D.

împotriva deciziei civile 943/A din 13 septembrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a VII-a civilă și de litigii de muncă ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 iunie 2005.