ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4630/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 1 iulie 2003 reclamanții

N.G. și N.E. au chemat în judecată pe pârâții T.M.M. și T.C. pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea lor din apartamentul nr. 28

situat în București, precum și obligarea pârâților la plata sumei de

6.000.000.lei reprezentând chiria pentru perioada ianuarie 2003- iunie 2003.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că la data de 12 martie 2003 au încheiat cu pârâții un contract de

închiriere, înregistrat la Administrația Financiară sub nr. 95380, locațiunea

având durata de 6 luni, între 1 ianuarie–30 ianuarie 2003. Reclamanții au

notificat pe pârâți că nu înțeleg să mai prelungească contractul de închiriere,

pârâții refuzând să părăsească imobilul și să plătească chiria convenită de 1.000.000.lei/lunar.

La data de 2 august 2003 a decedat

reclamantul N.G., acțiunea fiind continuată de moștenitoarea acestuia,

reclamanta N.E.

Prin sentința civilă nr. 5955 din 5

septembrie 2003, Judecătoria sectorului 6 București, a admis acțiunea, a dispus

evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamantei N.E. și a obligat pe

pârâți la 6.000.000. lei cu titlu de chirie pentru perioada ianuarie–iunie 2003

și la 616.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Curtea de apel București, secția a

IV a civilă, prin decizia nr. 179 din 10 februarie 2004, a admis apelul

declarat de pârâți, a anulat sentința sub cuvânt că instanța de fond a judecat

procesul cu lipsă de procedură și evocând fondul, a admis acțiunea, și a

pronunțat aceeași soluție ca și Judecătoria sectorului 6 București.

Împotriva deciziei dată în apel, în

termen legal, au declarat recurs pârâții T.M.M. și T.C. care au susținut că

instanțele și soluționate greșit raporturile juridice dintre părți, deoarece:

în afară de contractul de închiriere, între părți s-a încheiat și un alt

contract prin care reclamanții au fost de acord să vândă pârâților apartamentul

închiriat contra unui preț de 25.000. dolari SUA, din care pârâții au plătit un

avans de 2000 dolari SUA; reclamanții s-au răzgândit întrucât au găsit un alt

cumpărător care a oferit 30.000. dolari SUA, preț cu care pârâții nu au fost de

acord; cum pârâții au plătit suma de 2000 dolari SUA, ea trebuie dedusă din

cuantumul chiriei, recurenții neputând fi evacuați pentru acest motiv.

Recursul nu este fondat.

În adevăr, odată cu contractul de

închiriere, între reclamanții N.G. și N.E. și pârâtul T.C. s-a încheiat un

„contract de promisiune bilaterală de vânzare–cumpărare” prin care reclamanții

au promis să vândă pârâtului apartamentul nr. 28 situat în București, pentru un

preț de 25.000 dolari SUA. La data încheierii promisiunii de vânzare–cumpărare,

pârâtul a plătit un avans de 2430 dolari SUA, iar părțile au convenit în

promisiunea de vânzare ca în situația în care contractul de vânzare–cumpărare

nu va fi încheia, promitenții–vânzători vor datora de două ori suma

reprezentând avans, iar promitentul–cumpărător urma să piardă suma achitată ca

titlu de avans.

Dacă totuși este cert că

vânzarea–cumpărarea apartamentului nu s-a realizat, în schimb, pârâtul nu a

administrat nici o probă din care să rezultă că vina în încheierea contractului

de vânzare–cumpărare au avut-o promitenții–vânzători, adică reclamanții. În

aceste condiții, potrivit convenției părților, recurentul–pârât a pierdut suma

de bani achitată, cu titlu de avans din preț, astfel că el, împreună cu

recurenta–pârâtă, sunt datori să plătească chiria pentru perioada de șase luni

cât au folosit apartamentul.

Cum termenul pentru care s-a

închiriat imobilul a expirat, iar proprietarii bunului, prin notificarea

adresată locatarilor, și-au exprimat neechivoc voința de a nu mai prelungi

locațiunea, în mod legal instanța a dispus evacuarea pârâților.

Față de cele ce preced, recursul

pârâților se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de pârâții T.M.M. și T.C. împotriva deciziei civile nr. 179 din 10

februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 1iunie 2005.