ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2832/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 3 iunie 2003, Consiliul

General al Municipiului București, Administrația Fondului Imobiliar a chemat în

judecată pe pârâții S.C., C.S., S.N., S.Ț., S.G.A., S.F., S.E.G., M.C., S.D.R.,

S.G.S., S.M., C.I., C.M., pentru a se dispune evacuarea acestora din imobilul

situat în București, obligarea pârâtei S.Ț. la plata sumei de 20.518.415 lei,

reprezentând contravaloarea lipsei de folosință în perioada decembrie

2000-februarie 2003 și la cheltuielile de judecată ocazionate de proces.

Prin sentința civilă nr. 6627 din 28

octombrie 2003, Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea, a dispus

evacuarea pârâților din imobilul mai sus individualizat, obligarea acestora la

20.518.415 lei către reclamant, reprezentând echivalentul lipsei de folosință a

locuinței și la plata cheltuielilor de judecată de 86.500 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, prin sentința civilă nr. 9620 din 27 septembrie 2001 Judecătoria

sectorului 1 a dispus rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți,

dar pârâții, deși nu au titlu locativ au refuzat să părăsească imobilul.

A fost admis și capătul de cerere

privind obligarea acestora la plata chiriei la care era îndreptățită reclamanta

datorită lipsei de folosință a imobilului.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâții C.S. și S.Ț., netimbrat și nemotivat.

Prin decizia nr. 1068 A din 24 mai

2004, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a anulat apelul reținând

că nu au fost îndeplinite obligațiile stipulate de art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 146/1997 modificată și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și a

aplicat sancțiunea prevăzută de alin. (3) al aceluiași articol din lege.

Decizia din apel a făcut obiectul

exercitării de către pârâtul C.S. a căii extraordinare de atac a recursului.

Recursul este nul.

Conform prevederilor art. 303 alin. (1)

C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs”.

Obligației procesuale instituite

prin textul de lege mai sus citat îi corespunde, corelativ sancțiunea prevăzută

de art. 306 alin. (1) din același cod și anume „Recursul este nul dacă nu a

fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în termenul

legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. (2).

Cum în cauză nu există motive de

ordine publică, care să oblige instanța a le pune în dezbaterea părților,

astfel cum sunt mențiunile procedurale ale alin. (2) din art. 306, Înalta Curte

de Casație și Justiție va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de pârâtul

C.S. împotriva deciziei nr. 1068 din 24 mai 2004 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.