ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3082/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată secției

comerciale a Tribunalului București, la data de 27 iunie 1997, reclamanta, SC

A.V.L. SA Berceni, a chemat în judecată pârâta SC A.L.I. SA, solicitând ca,

prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acesteia să-i plătească

suma de 303.010.170 lei, reprezentând contravaloare chirie și evacuarea sa din

spațiile situate în București, sector 4, str. S., nr. 1; str. D.I., nr. 2; șos.

O., nr. 39-41 (fost 37-39); str. P.N.A., nr. 315; str. C.S.V., nr. 145; șos. G.,

nr. 4b și str. I.U., nr. 75A, pentru lipsă de titlu, cu cheltuieli de judecată.

La data de 10 iunie 1998, SC E.L.R.

SRL a formulat cerere de intervenție în interes propriu, arătând că deține

spațiul comercial din str. S., nr. 1, în baza unui contract de asociere

încheiat, inițial, cu pârâta și, ulterior, cu Primăria Municipiului București

și contestă, astfel, suma de 116.877.779 lei, solicitată de reclamantă pentru

acest spațiu cu titlu de chirie.

Primăria Municipiului București –

Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar a formulat, la data de

25 noiembrie 1998, de asemenea, cerere de intervenție în interes propriu,

solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2.095.403.745 lei, din care

299.973.218 lei reprezintă chirie restantă, 949.973.218 lei reprezintă penalități

de întârziere; 195.457.309 lei reprezintă T.V.A.; rezilierea contractelor de

închiriere nr. 2179/1993; nr. 2194/1973; nr. 2098/1973; nr. 3165/1973;

2565/2/1985 și evacuarea pârâtei din spațiile situate în București sector 4,

str. S., nr. 1, str. D.I., nr. 2, șos. O., nr. 39-41 (fost 37-39), str. P.N.A.,

nr. 3-5, str. C.S.V., nr. 46; str. I.U., nr. 75A, pentru lipsă de titlu.

Secția comercială a Tribunalului

București, prin sentința civilă nr. 3804, pronunțată la data de 14 iunie 2000,

a respins, ca fiind nefondate, atât acțiunea reclamantei, cât și cererea de

intervenție în interes propriu formulată de Primăria Municipiului București –

Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar și a anulat, ca informă,

cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC E.L.R. SRL.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că atât reclamanta, cât și intervenienta, Primăria Municipiului

București – Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar, nu au făcut

dovada pretențiilor deduse judecății, conform cerințelor art. 1169 C. civ. și art.

46 C. com., iar, în lipsa obiectului cererii de intervenție formulată de SC E.L.R.

srl,

a aplicat acesteia

sancțiunea prevăzută de art. 133 C. proc. civ.

Apelul formulat de intervenienta,

Primăria Municipiului București – Direcția Generală de Administrare a Fondului

Imobilelor, continuat de succesoarea sa legală, Administrația Fondului

Imobiliar, aflată sub autoritatea Consiliului General al Municipiului

București, a fost respins, ca nefondat, de secția a V-a comercială a Curții de

Apel București, prin decizia civilă nr. 94, pronunțată, la data de 25 aprilie

2002, în dosarul nr. 2203/2001.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut, în esență, că apelanta intervenientă nu a susținut,

cu înscrisuri opozabile pârâtei, pretențiile reprezentând debite din chirie

pentru spațiile în litigiu, respectiv, cu fișe de calcul comunicate pârâtei și

acceptate de aceasta, iar, în lipsa debitului astfel solicitat, nu pot fi

acordate nici penalitățile de întârziere conform principiului

accesorium

sequitur principale.

Împotriva deciziei pronunțată în apel

a formulat recurs apelanta-intervenientă, invocând, ca temei de drept al

cererii sale, dispozițiile art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat,

în principal, că instanța de apel, considerând că fișele de calcul ar fi

trebuit să fie acceptate de pârâtă, a ignorat convenția părților, față de pct. 4

al fiecărui contract de închiriere perfectat între I.C.R.A.L. Berceni și SC A.L.I.

SA, pentru spațiile comerciale în litigiu și nu s-a pronunțat asupra

înscrisurilor depuse în probațiune, neprezentând comunicările de majorare a

chiriilor în baza Hotărârii Consiliului Local al Municipiului București nr. 119

din 25 noiembrie 1993, pentru a justifica cuantumul sumei datorate de pârâtă cu

titlu de chirie.

Intimata-pârâtă SC A.L.I. SA a

solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea recursului și menținerea

deciziei atacate ca fiind temeinică și legală.

Recursul este fondat.

Astfel, examinarea contractelor de

închiriere nr. 2179/1973, nr. 5047/1993, nr. 2194/1973, nr. 2198/1973 și nr. 3165/1973,

încheiate de I.C.R.A.L. Berceni cu SC A.L.I. SA, pentru suprafețe locative, cu

altă destinație decât aceea de locuință, situate în București, sector 4, str. D.I.,

nr. 2, șos. O., nr. 39-41 (fost 37-39), str. P.N.A., nr. 3-5, str. S.V., nr. 145

și șos. G., nr. 46, depuse de apelanta intervenientă în probațiune (dosarul

Curții de Apel București nr. 2203/2001) relevă că, prin aceste acte juridice, s-a

stipulat că „plata” chiriei, „calculată conform prevederilor legale” –

stabilită prin fișe de calcul – „se face fără acceptare”, aspect ignorat de

instanța de apel, care a încălcat, astfel, dispozițiile art. 969 C. civ.

Este de observat, deopotrivă, că

apelanta-intervenientă a depus în probațiune, alături de înscrisurile evocate

de instanța de apel, și adresele comunicate SC A.L.I. SA, prin care aceasta era

încunoștiințată de tarifele de închiriere majorate și stabilite potrivit

dispozițiilor art. 2 al Hotărârii Consiliului Local al Municipiului București nr.

119 din 25 noiembrie 1993, înscrisuri neobservate de instanța de apel în

analiza materialului probator administrat în această cale procesuală, situație

ce induce incidența art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Așa fiind, constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., Curtea va

admite recursul apelantei-interveniente în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1 C.

proc. civ. și, față de dispozițiile art. 314 C. proc. civ., având în vedere că,

în speță, împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite și, prin

raportare la conținutul menționatelor înscrisuri, va casa decizia atacată și va

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

intervenientul Consiliul General al Municipiului București – Administrația

Fondului Imobiliar, împotriva deciziei nr. 94 din 25 aprilie 2002 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială.

Casează decizia recurată și trimite

cauza la Curtea de Apel București pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 29 septembrie 2004.