ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5633/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 București la data de 24 martie 2003 reclamanta A.F.I.

a chemat în judecată pârâții G.L.I. și G.L.D. pentru ca prin sentința ce

instanța va pronunțat să dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 21.604

din 25 august 1999, evacuarea pârâților din imobilul situat în București, și

obligarea pârâtului G.L.I. la plata sumei de 14.617.798 lei reprezentând chirie

restantă, majorări de întârziere și la cheltuieli de judecată ocazionate de

proces.

Prin sentința civilă nr. 5208 din 5

septembrie 2003, Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea, a dispus

rezilierea contractului de închiriere și obligarea pârâților la 12.484.356 lei

reprezentând cote de întreținere și majorări de întârziere către reclamantă și

la cheltuieli de judecată de 156.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că pârâții ocupă cu titlul de chiriași imobilul mai sus individualizat

și că nu au achitat chiria, așa încât a apreciat incidente dispozițiile art. 24

lit. b) alin. (1) din Legea nr. 114/1996.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâții G.L.I. și G.L.I. Doina criticând-o pentru netemeinicie,

invocând greșita apreciere a probelor.

Prin decizia nr. 1942 A din 24

septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis

apelul pârâților, a schimbat în parte sentința judecătoriei, în sensul că a dispus

obligarea pârâtului G.L.I. la plata către reclamantă a sumei de 9.264.664 lei,

reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere pentru perioada aprilie

2001–ianuarie 2003 și a menținut celelalte dispoziții ale instanței.

Pentru a decide ca atare, instanța

de control judiciar ordinar a avut în vedere în raport de probele noi

administrate în apel, că, potrivit înscrisurilor depuse în dosarul nr. 2931/2003

al Curții de Apel București, secția a III-a civilă, apelanții pârâți au achitat

în iunie 2004 sumă totală de 5.353.134 lei, cu chitanțele nr. 1516546 și

6545704/2004, așa încât din totalul debitului de 14.617.798 lei, a rămas suma

de 9.264.664 lei, reprezentând chirie și majorări de întârziere.

Sub celelalte capetele de cerere

instanța a menținut dispozițiile instanței de fond.

Și decizia din apel a făcut obiectul

criticilor exercitate de pârâți prin intermediul căii extraordinare de atac a

recursului, învederând că au achitat la 4 octombrie 2004, suma de 7.819.252

lei.

Recursul este nefondat și va fi

respins conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte

apreciind că achitarea parțială a sumei de 7.819.252 lei, după pronunțarea

deciziei din apel nu este un motiv de nelegalitate, care poate fi încadrat în

dispozițiile art. 304 pct. 1-10 din același cod, ci reprezintă o chestiune de

executare, care excede încălcării, cadrului legalității hotărârii judecătorești

examinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 27 iunie 2005.