ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5633/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 24 martie 2003 reclamanta A.F.I. a chemat în judecată pârâții G.L.I. și G.L.D. pentru ca prin sentința ce instanța va pronunțat să dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 21.604 din 25 august 1999, evacuarea pârâților din imobilul situat în București, și obligarea pârâtului G.L.I. la plata sumei de 14.617.798 lei reprezentând chirie restantă, majorări de întârziere și la cheltuieli de judecată ocazionate de proces. Prin sentința civilă nr. 5208 din 5 septembrie 2003, Judecătoria sectorului 1 București a admis acțiunea, a dispus rezilierea contractului de închiriere și obligarea pârâților la 12.484.356 lei reprezentând cote de întreținere și majorări de întârziere către reclamantă și la cheltuieli de judecată de 156.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâții ocupă cu titlul de chiriași imobilul mai sus individualizat și că nu au achitat chiria, așa încât a apreciat incidente dispozițiile art. 24 lit. b) alin. (1) din Legea nr. 114/1996. Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții G.L.I. și G.L.I. Doina criticând-o pentru netemeinicie, invocând greșita apreciere a probelor. Prin decizia nr. 1942 A din 24 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelul pârâților, a schimbat în parte sentința judecătoriei, în sensul că a dispus obligarea pârâtului G.L.I. la plata către reclamantă a sumei de 9.264.664 lei, reprezentând chirie restantă și majorări de întârziere pentru perioada aprilie 2001–ianuarie 2003 și a menținut celelalte dispoziții ale instanței.

Pentru a decide ca atare, instanța de control judiciar ordinar a avut în vedere în raport de probele noi administrate în apel, că, potrivit înscrisurilor depuse în dosarul nr. 2931/2003 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă, apelanții pârâți au achitat în iunie 2004 sumă totală de 5.353.134 lei, cu chitanțele nr. 1516546 și 6545704/2004, așa încât din totalul debitului de 14.617.798 lei, a rămas suma de 9.264.664 lei, reprezentând chirie și majorări de întârziere. Sub celelalte capetele de cerere instanța a menținut dispozițiile instanței de fond. Și decizia din apel a făcut obiectul criticilor exercitate de pârâți prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, învederând că au achitat la 4 octombrie 2004, suma de 7.819.252 lei.

Recursul este nefondat și va fi respins conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte apreciind că achitarea parțială a sumei de 7.819.252 lei, după pronunțarea deciziei din apel nu este un motiv de nelegalitate, care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 1-10 din același cod, ci reprezintă o chestiune de executare, care excede încălcării, cadrului legalității hotărârii judecătorești examinată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 27 iunie 2005.