ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5141/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23

octombrie 2003 pe rolul Judecătoriei sectorului 5, reclamanții D.I. și D.A. au

chemat în judecată pe pârâții Ș.M., Ș.G., Ș.T. și Ș.M., solicitând evacuarea

acestora din apartamentul 45, situat în București, pentru lipsă de titlu.

S-a susținut în motivarea acțiunii

că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. B 4810 din 6 august 2003 ei au

cumpărat de la Administrația Fondului Imobiliar apartamentul în discuție, dar

pârâții continuă să îl ocupe, fără nici un titlu.

La 5 ianuarie 2004 Ș.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea acțiunii și cerere reconvențională, prin care a solicitat:

constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 3244 din 2

iulie 2003, încheiat între SC C. și familia D., pentru cauză imorală și fraudă

la lege, precum și a contractului de vânzare-cumpărare invocat de reclamanți

drept titlu asupra locuinței; constatarea existenței unui contract de

închiriere valabil al familiei sale încheiat în anul 2000 cu SC C., cu repunerea

părților în situația anterioară. S-a motivat cererea prin aceea că locatorul SC

C. i-a acționat în judecată pentru plata chiriei restante și evacuare, dar că

instanța, prin sentința civilă 1564/2002 le-a acordat un termen de grație, pe

care l-au respectat, achitând chiria restantă și majorările de întârziere,

astfel că dispoziția de evacuare și reziliere a contractului lor de închiriere

nu mai avea suport. Au fost depuse înscrisuri în dovedirea afirmațiilor.

Prin sentinței civile nr. 1641 din

29 martie 2004, Judecătoria sectorului 5 a dispus disjungerea cererii

reconvenționale și a soluționat acțiunea, admițând-o, astfel că a dispus

evacuarea familiei pârâților din apartament, cu obligarea acestora și la

7.088.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut în motivarea soluției că

pârâții nu au făcut dovada existenței unui titlu valabil pentru ocuparea

bunului proprietatea reclamanților, prin sentința civilă nr. 1564/2002 a

aceleiași instanțe, definitivă și irevocabilă fiind reziliat contractul de

închiriere încheiat anterior cu SC C. SA.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Ș.M.M., unul din membrii familiei pârâților, născut în anul 1986,

care a invocat nulitatea sentinței, pronunțate cu lipsă de procedură față de

el. A solicitat pentru același motiv repunerea în termenul de apel.

Ș.M., Ș.G. și Ș.T. a formulat cerere

de aderare la apel, prin care au solicitat modificarea sentinței și respingerea

acțiunii.

Prin decizia civilă nr. 1109 din 4

octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a 7-a civilă și de litigii de

muncă, a admis excepția invocată din oficiu a lipsei calității procesual active

în apel și a respins apelul formulat de Ș.M.M. ca urmare a admiterii excepției.

A motivat instanța că prin chiar

motivele invocate, apelantul a afirmat că nu este una și aceeași persoană cu

vreunul dintre pârâții din acțiune, astfel încât nu are nici calitatea de a

ataca o hotărâre care nu-l privește.

Împotriva acestei decizii în termen

legal au declarat recurs pârâții, care au invocat incidența motivelor de casare

prevăzute de art. 304 pct. 5, 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține astfel că în mod greșit

instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de aderare la apel formulate de

ceilalți membri ai familiei.

Au depus ca act nou în recurs

decizia nr. 361 din 11 mai 2004 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă, irevocabilă prin decizia civilă nr. 599 din 22 septembrie 2004 a Curții

de apel București, secția a III-a civilă, prin care a fost anulată sentința

civilă nr. 1564/2002 a Judecătoriei sectorului 5 și s-a respins acțiunea în

evacuare împotriva acelorași pârâți, promovată de SC C. SA, locatorul lor.

Prin note scrise și oral intimații au

invocat nulitatea recursului în raport cu dispozițiile art. 302¹C. proc.

civ., iar pe fond respingerea ca nefondat.

Analizând excepția invocată, Curtea

constată că aceasta nu este fondată, urmând a fi respinsă, în raport cu decizia

nr. 176/2005 a Curții Constituționale, obligatorie și opozabilă

erga omnes

,

care a constatat că sancțiunea nulității absolute, prevăzute în preambulul art.

302¹C. proc. civ. cu referire la lit. a) (neindicarea numelui sau

domiciliului părților în cererea de recurs) este neconstituțională.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis, cu consecința casării deciziei recurate și a trimiterii cauzei la

aceeași instanță pentru rejudecare, având în vedere următoarele considerente.

Astfel cum a rezultat din expunerea

rezumată a lucrărilor dosarului, litigiul se poartă între două familii, care

pretind aceleași drepturi asupra folosinței unui apartament: reclamanții care

au depus un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu primăria, iar pârâții,

care pretind că au un titlu valabil în ocuparea acesteia, în temeiul unui

contract de închiriere încheiat cu primăria la 6 ianuarie 2000, în care titular

de contract este Ș.M., iar soția și copiii sunt înscriși în contract (dosar

1561/2004 al Curții de apel). Prima instanță a dispus evacuarea familiei

pârâților, disjungând cererea lor reconvențională care tindea să demonstreze că

au un titlu valabil de ocupare a apartamentului.

Examinând cu superficialitate

dosarul, instanța de apel nu a analizat nici apelul formulat de Ș.M.M.(între

timp major), unul dintre membrii familiei pârâte și nici cererea de aderare la

apel, rezumându-se în mod formal să constate că apelantul nu are calitate

procesual activă în apel, întrucât în cererea de chemare în judecată figura

numai sub unul dintre prenumele sale.

Acest mod de judecată încalcă

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. care impun judecătorului să

stăruie pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Deși pentru verificarea

identității părților litigante instanța avea suficiente probe în dosar, nu s-a pronunțat

asupra acestora.

De aceea, văzând că sunt întrunite

în cauză motivele de recurs invocate, acesta se va admite cu trimiterea cauzei

la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a cererilor cu care a fost

investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâții Ș.M., Ș.G., Ș.T. și

Ș.M.M. împotriva deciziei nr. 1109 din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel

București, secția a 7-a civilă și de litigii de muncă.

Casează decizia atacată și trimite

cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 iunie 2005.