ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5883/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 20 noiembrie 2003 reclamanta a înregistrat cererea de

întoarcerea executării sentinței civile nr. 5028 din 4 iunie 2002, desființată

prin decizia civilă nr. 964 din 8 septembrie 2003, astfel încât contractul său

de închiriere a rămas în ființă.

Temeiul de drept invocat îl

constituie art. 404

1

– 404

2

C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 7711 din 9

decembrie 2003 a Judecătoriei sector 1 București cererea a fost admisă și

reclamanta reintegrată, cu motivarea că schimbul obligă termenul de locuință,

autorizat prin sentința civilă nr. 5028/2002, a fost respins irevocabil.

Curtea de apel București, prin

decizia civilă nr. 781 din 20 aprilie 2004 a respins apelul pârâtei ca

nefondat, întrucât executorul judecătoresc a pus în executare sentința, ulterior

desființată în recurs.

Contra deciziei a declarat recurs

pârâta, pe temeiul din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că:

- situația anterioară a sentinței

puse în executare numai este aceeași, reclamanta dobândind la 8 aprilie 2003 un

apartament,

- nu a avut loc o executare silită,

cât timp reclamanta a părăsit locuința, iar titlul său locativ a încetat.

Reclamanta a fost titulara contractului

de închiriere pentru locuința situată în imobilul retrocedat pârâtei.

Aceasta a cerut evacuarea reclamantei

pentru lipsa de titlu și, în subsidiar, pentru schimb obligatoriu oferindu-i

contractul de închiriere privind un apartament de 2 camere, astfel că prin

sentința civilă nr. 5028 din 4 iunie 2002 s-a autorizat schimbul forțat.

Din procesul verbal din 30 iunie 2003

executorul judecătoresc a constatat că reclamanta I.N. a părăsit locuința în

litigiu, astfel aceasta a fost predată pârâtei recurente.

Ulterior, în recurs, sentința civilă

nr. 5028 4 iunie 2002 a fost modificată, iar cererea de schimb obligatoriu

respinsă, în baza art. 1201 C. civ., deși se reține că recurenta S.I. a oferit

intimatei reclamate un apartament de 2 camere în București (cu contract de

închiriere).

Imobilul proprietatea recurentei i-a

fost retrocedat în 1995 prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fiind preluat

fără titlu valabil de stat și închiriat lui I.C., soțul reclamantei și fiicei

lor I.P. în anul 1975 (titularul a decedat în anul 1997); I.P. a fost evacuată

anterior întrucât avea alte locuințe în București, iar reclamanta a beneficiat

de protecția din O.U.G. nr. 40/1999.

În recurs, pârâta a depus adresa nr.

14749 din 20 iunie 2005, a Societății Impozite și Taxe locale București în care

se atestă că reclamanta a dobândit la 8 aprilie 2003, prin actul de

vânzare-cumpărare nr. 487, un apartament situat în București, unde și-a fixat

domiciliul.

Într-o atare situație reclamanta nu

se mai poate bucura de protecția dată prin O.U.G. nr. 40/1999, fiind incidente

dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din acest act normativ, cererea de

întoarcerea executării fiind nefondată.

Pe de altă parte, instanța de apel

deși reține că reclamanta a părăsit locuința, dispune reintegrarea acesteia,

adică întoarcerea executării, ceea ce este eronat, cât timp, în speță, nu a

avut loc o executare silită, nefiind întrunite cerințele din art. 404

1

– 404

2

C. proc. civ

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta S.I.M.

împotriva deciziei nr. 781/A din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă, pe care o casează, precum și sentința civilă nr. 7711 din 9

decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 București și, în fond, respinge

cererea formulată de reclamanta I.N.A.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iulie 2005.