ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5883/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 20 noiembrie 2003 reclamanta a înregistrat cererea de întoarcerea executării sentinței civile nr. 5028 din 4 iunie 2002, desființată prin decizia civilă nr. 964 din 8 septembrie 2003, astfel încât contractul său de închiriere a rămas în ființă. Temeiul de drept invocat îl constituie art. 404 1 – 404 2 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 7711 din 9 decembrie 2003 a Judecătoriei sector 1 București cererea a fost admisă și reclamanta reintegrată, cu motivarea că schimbul obligă termenul de locuință, autorizat prin sentința civilă nr. 5028/2002, a fost respins irevocabil. Curtea de apel București, prin decizia civilă nr. 781 din 20 aprilie 2004 a respins apelul pârâtei ca nefondat, întrucât executorul judecătoresc a pus în executare sentința, ulterior desființată în recurs.

Contra deciziei a declarat recurs pârâta, pe temeiul din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu motivarea că: - situația anterioară a sentinței puse în executare numai este aceeași, reclamanta dobândind la 8 aprilie 2003 un apartament, - nu a avut loc o executare silită, cât timp reclamanta a părăsit locuința, iar titlul său locativ a încetat. 2. Recursul este fondat. Reclamanta a fost titulara contractului de închiriere pentru locuința situată în imobilul retrocedat pârâtei. Aceasta a cerut evacuarea reclamantei pentru lipsa de titlu și, în subsidiar, pentru schimb obligatoriu oferindu-i contractul de închiriere privind un apartament de 2 camere, astfel că prin sentința civilă nr. 5028 din 4 iunie 2002 s-a autorizat schimbul forțat.

Din procesul verbal din 30 iunie 2003 executorul judecătoresc a constatat că reclamanta I.N. a părăsit locuința în litigiu, astfel aceasta a fost predată pârâtei recurente. Ulterior, în recurs, sentința civilă nr. 5028 4 iunie 2002 a fost modificată, iar cererea de schimb obligatoriu respinsă, în baza art. 1201 C. civ., deși se reține că recurenta S.I. a oferit intimatei reclamate un apartament de 2 camere în București (cu contract de închiriere). Imobilul proprietatea recurentei i-a fost retrocedat în 1995 prin hotărâre judecătorească irevocabilă, fiind preluat fără titlu valabil de stat și închiriat lui I.C., soțul reclamantei și fiicei lor I.P. în anul 1975 (titularul a decedat în anul 1997); I.P.

a fost evacuată anterior întrucât avea alte locuințe în București, iar reclamanta a beneficiat de protecția din O.U.G. nr. 40/1999. În recurs, pârâta a depus adresa nr. 14749 din 20 iunie 2005, a Societății Impozite și Taxe locale București în care se atestă că reclamanta a dobândit la 8 aprilie 2003, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 487, un apartament situat în București, unde și-a fixat domiciliul. Într-o atare situație reclamanta nu se mai poate bucura de protecția dată prin O.U.G. nr. 40/1999, fiind incidente dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. b) din acest act normativ, cererea de întoarcerea executării fiind nefondată. Pe de altă parte, instanța de apel deși reține că reclamanta a părăsit locuința, dispune reintegrarea acesteia, adică întoarcerea executării, ceea ce este eronat, cât timp, în speță, nu a avut loc o executare silită, nefiind întrunite cerințele din art. 404 1 – 404 2 C. proc.

civ

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta S.I.M. împotriva deciziei nr. 781/A din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează, precum și sentința civilă nr. 7711 din 9 decembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 București și, în fond, respinge cererea formulată de reclamanta I.N.A.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iulie 2005.