ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5277/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Judecătoriei Reșița la data de 13 iunie 2003, reclamantul

C.V. i-a chemat în judecată pe pârâții C.C.T. și C.A.

solicitând să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în Reșița.

Prin sentința civilă nr. 3978 din 15

septembrie 2003, Judecătoria Reșița a admis acțiunea reclamantului și a dispus

evacuarea pârâților din imobilul menționat anterior.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, începând cu anul 1990, pârâții au locuit în imobilul

proprietatea reclamantului însă, prin comportamentul lor, fac imposibilă

conviețuirea în imobil, împiedicându-l totodată pe reclamant să folosească

locuința.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel pârâții, considerând că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile

art. 480 C. civ., întrucât imobilul în litigiu este proprietatea reclamantului,

dar și a pârâtei C.C.T., în calitate de moștenitoare legală (fiică) a defunctei

C.G., soția reclamantului.

Prin decizia civilă nr. 550 din 1

aprilie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul pârâților, reținând în

esență că instanța de fond a dispus evacuarea pârâților, nu doar pe baza lipsei

titlului locativ al acestora, prin referire la art. 480 C. civ. ci, în

principal, pentru motive legate de comportarea pârâților, care fac imposibilă

conviețuirea părților în imobil.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții C.T.C. și C.A., invocând ca motiv de nelegalitate

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În esență, recurenții au criticat

hotărârea sub aspectul faptului că instanța de apel nu a ținut seama de

calitatea de coproprietar a pârâtei C.C. asupra imobilului în litigiu,

confirmând hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus evacuarea

pârâților, soluție „inadmisibilă” în opinia recurenților.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor urma:

Raportat la obiectul acțiunii

introductive se constată că aceasta este o cerere în evacuarea pârâților,

instanța de fond admițând acțiunea ca urmare a probatoriului administrat în

cauză, din care rezultă că pârâții fac imposibilă conviețuirea și îl împiedică

pe reclamant să folosească imobilul.

Instanța de apel a confirmat soluția

primei instanțe tocmai pentru faptul că evacuarea s-a dispus pentru motive

legate de comportamentul pârâților, ci nicidecum pe baza lipsei titlului

locativ al acestora.

De altfel, în motivele de recurs

pârâții nu au invocat faptul că nu s-ar face vinovați de săvârșirea faptelor ce

au condus la imposibilitatea conviețuirii în același imobil cu reclamantul, ci

doar au susținut că nu puteau fi evacuați, pârâta C.C. având calitatea de

coindivizar.

Prin urmare, neavând obiecțiuni cu

privire la starea de fapt reținută pe baza administrării de probatorii la

instanța de fond și care a condus la evacuarea pârâților din imobil, criticile

recurenților referitoare la nelegalitatea hotărârii pronunțate în apel nu pot

fi reținute.

Pentru a răspunde însă criticii

recurenților-pârâți referitoare la „inadmisibilitatea” evacuării unui

coproprietar, trebuie spus că, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr.

114/1996 în cazurile, în care, unul dintre proprietari sau chiriași împiedică

cu bună știință și sub orice formă folosirea normală a imobilului de locuit,

creând prejudicii celorlalți proprietari sau chiriași, după caz, la solicitarea

proprietarilor clădirilor sau a reprezentantului legal al acestora, instanța va

hotărî măsurile pentru folosirea normală a imobilului.

Așadar, instanța are posibilitatea

să ia orice măsură pentru restabilirea folosinței normale a locuinței, inclusiv

evacuarea unuia dintre coproprietari dacă se constată că

prin comportamentul său acesta împiedică conviețuirea și

folosința liniștită a imobilului.

În speță, pârâților le rămâne

posibilitatea de a promova o acțiune de ieșire din indiviziune cu privire la

imobilul în litigiu.

În consecință, criticile

recurenților nevizând motive de nelegalitate ale deciziei pronunțate de

instanța de apel, în raport și de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de C.T.C. și C.A. împotriva deciziei nr. 550 din 1 aprilie 2004 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.