ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5277/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița la data de 13 iunie 2003, reclamantul C.V. i-a chemat în judecată pe pârâții C.C.T. și C.A. solicitând să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în Reșița. Prin sentința civilă nr. 3978 din 15 septembrie 2003, Judecătoria Reșița a admis acțiunea reclamantului și a dispus evacuarea pârâților din imobilul menționat anterior. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, începând cu anul 1990, pârâții au locuit în imobilul proprietatea reclamantului însă, prin comportamentul lor, fac imposibilă conviețuirea în imobil, împiedicându-l totodată pe reclamant să folosească locuința.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții, considerând că în mod greșit s-au aplicat dispozițiile art. 480 C. civ., întrucât imobilul în litigiu este proprietatea reclamantului, dar și a pârâtei C.C.T., în calitate de moștenitoare legală (fiică) a defunctei C.G., soția reclamantului. Prin decizia civilă nr. 550 din 1 aprilie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul pârâților, reținând în esență că instanța de fond a dispus evacuarea pârâților, nu doar pe baza lipsei titlului locativ al acestora, prin referire la art. 480 C. civ. ci, în principal, pentru motive legate de comportarea pârâților, care fac imposibilă conviețuirea părților în imobil. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții C.T.C.

și C.A., invocând ca motiv de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esență, recurenții au criticat hotărârea sub aspectul faptului că instanța de apel nu a ținut seama de calitatea de coproprietar a pârâtei C.C. asupra imobilului în litigiu, confirmând hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus evacuarea pârâților, soluție „inadmisibilă” în opinia recurenților. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor urma: Raportat la obiectul acțiunii introductive se constată că aceasta este o cerere în evacuarea pârâților, instanța de fond admițând acțiunea ca urmare a probatoriului administrat în cauză, din care rezultă că pârâții fac imposibilă conviețuirea și îl împiedică pe reclamant să folosească imobilul.

Instanța de apel a confirmat soluția primei instanțe tocmai pentru faptul că evacuarea s-a dispus pentru motive legate de comportamentul pârâților, ci nicidecum pe baza lipsei titlului locativ al acestora. De altfel, în motivele de recurs pârâții nu au invocat faptul că nu s-ar face vinovați de săvârșirea faptelor ce au condus la imposibilitatea conviețuirii în același imobil cu reclamantul, ci doar au susținut că nu puteau fi evacuați, pârâta C.C. având calitatea de coindivizar. Prin urmare, neavând obiecțiuni cu privire la starea de fapt reținută pe baza administrării de probatorii la instanța de fond și care a condus la evacuarea pârâților din imobil, criticile recurenților referitoare la nelegalitatea hotărârii pronunțate în apel nu pot fi reținute.

Pentru a răspunde însă criticii recurenților-pârâți referitoare la „inadmisibilitatea” evacuării unui coproprietar, trebuie spus că, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 114/1996 în cazurile, în care, unul dintre proprietari sau chiriași împiedică cu bună știință și sub orice formă folosirea normală a imobilului de locuit, creând prejudicii celorlalți proprietari sau chiriași, după caz, la solicitarea proprietarilor clădirilor sau a reprezentantului legal al acestora, instanța va hotărî măsurile pentru folosirea normală a imobilului. Așadar, instanța are posibilitatea să ia orice măsură pentru restabilirea folosinței normale a locuinței, inclusiv evacuarea unuia dintre coproprietari dacă se constată că prin comportamentul său acesta împiedică conviețuirea și folosința liniștită a imobilului.

În speță, pârâților le rămâne posibilitatea de a promova o acțiune de ieșire din indiviziune cu privire la imobilul în litigiu. În consecință, criticile recurenților nevizând motive de nelegalitate ale deciziei pronunțate de instanța de apel, în raport și de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de C.T.C. și C.A. împotriva deciziei nr. 550 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2005.