ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 894/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 iunie 2003 pe rolul Judecătoriei Timișoara reclamantul S.R. a chemat în judecată, în temeiul art. 581 C. proc. civ., pe cale de ordonanță președințială, pe pârâții K.Ș., T.A.M., T.D. și T.P. pentru a se dispune evacuarea acestora din apartamentul pe care îl ocupă ilegal în Timișoara. Reclamantul a motivat cererea pe împrejurarea că, în baza unei înțelegeri cu mama sa, S.A., pârâtul K.Ș. a administrat imobilul în sensul că l-a folosit în această calitate, însușindu-și chiria de la diferite persoane. Reclamantul a arătat că i-a acționat pe pârâți pentru evacuare, pe calea unei acțiuni de drept comun ce se află pe rolul Judecătoriei Timișoara (dosarul 5948/2003).

Cererea de evacuare pe calea ordonanței președințiale a fost motivată de prejudicierea dreptului său de proprietate și de faptul însușirii de către pârât a sumelor de bani cu titlul de chirie pentru imobil. Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 693 din 3 septembrie 2003 a admis cererea și a dispus evacuarea de îndată și necondiționată a pârâților din apartament. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că pârâții ocupă în mod abuziv apartamentul în litigiu, care este proprietatea reclamantului (conform înscrierii în C.F. 61325 Timișoara) și că există o acțiune de drept comun (dosar 5948/2003) care este în curs de soluționare. S-a reținut că există temeiul pentru admiterea acțiunii, urgența constând în faptul că reclamantul nu are un alt spațiu de locuit, fiind nevoit să locuiască cu chirie și are un prejudiciu material, plătind chirie.

Urgența s-a apreciat justificată până la soluționarea acțiunii de evacuare de drept comun. Împotriva acestei hotărâri pârâtul K.Ș. a declarat recurs, înregistrat la 8 septembrie 2003, în termenul legal de 5 zile de la pronunțarea sentinței, intervenită la 3 septembrie 2003. În motivarea recursului întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., s-a arătat, în esență, că hotărârea nu este întemeiată legal, s-a aplicat greșit art. 581 C. proc. civ. și instanța nu s-a pronunțat asupra probelor esențiale pentru dezlegarea pricinii. În acest sens, s-a susținut că instanța a ignorat faptul că între părți, cât privește imobilul din care se solicită, prin ordonanță președințială evacuarea, există un proces de evacuare întemeiat pe dispozițiile dreptului comun, și că nu s-a dovedit caracterul de urgență, reclamantul având domiciliul în străinătate, iar pârâtul K.Ș.

acționând ca administrator al imobilului în temeiul unei înțelegeri cu mama reclamantului, proprietara imobilului. Recursul este fondat și se va admite pentru considerentele următoare. Potrivit art. 581 C. proc. civ. „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice; pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Aplicarea dispozițiilor art. 581 C. proc. civ. s-a făcut în mod greșit de către instanța de fond. Nici în motivarea acțiunii și nici în considerentele hotărârii nu se regăsește vreuna din cele trei situații prevăzute de art. 581 alin. (1) C. proc.

civ. care să permită instanței să ordone măsuri vremelnice și executorii. Astfel nu s-au analizat probele administrate în cauză, copia acțiunii formulate de K.Ș. împotriva reclamantului S.R. în care acesta își indică domiciliul în S.U.A. și prin care s-a solicitat printre altele și constatarea că K.Ș. este proprietarul apartamentului în litigiu. Ca urmare, dreptul de proprietate asupra apartamentului din care se solicită evacuarea, fiind litigios, instanța nu putea lua măsura vremelnică în lipsa unor dovezi concrete care să se refere la una din situațiile ce dau naștere la astfel de măsuri, în temeiul art. 581 C. proc. civ. Dreptul reclamantului nu se păgubește prin întârziere mai ales că el este în analiza instanțelor pe calea unor acțiuni de drept comun.

Nici paguba iminentă în dauna reclamantului nu s-a probat, susținerea că reclamantul este nevoit să locuiască cu chirie, nu justifică urgența, rezultând că acesta nu a locuit cu mama sa și are un domiciliu în străinătate. Nu este vorba nici de o împiedicare la o executare, câtă vreme dreptul său de proprietate invocat este litigios. Ca urmare constatând că recursul este întemeiat pentru considerentele arătate se va admite, se va casa sentința 6963/2003 a Judecătoriei Timișoara iar în fond se va respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâtul K.Ș. împotriva sentinței nr. 6963 din 3 septembrie 2003 a Judecătoriei Timișoara, pe care o casează și, pe fond, respinge cererea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.