ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2590/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr. 12583/2003

la Judecătoria Timișoara, reclamantul K.W.D. a solicitat în contradictoriu cu D.K.S.,

D.K.J., D.S., D.M. și P.S. ca instanța să dispună evacuarea pârâților din

locuința deținută în Timișoara, str. V.M., apartamentul 1 în locuința pe care

reclamantul o oferă în schimb, constând din apartamentele 1 și 2 din Timișoara,

str. M. de asemenea proprietatea acestuia. De asemenea reclamantul a solicitat

evacuarea pârâților din camera de 33,88 mp și boxa de 8,54 mp, proprietatea

reclamantului din str. V.M. deținută de decedata K.E. și pe care pârâții au

ocupat-o fără drept, așa cum s-a statuat prin sentința nr. 8028/2000 a

Judecătoriei Timișoara.

Invocând ca temei al acțiunii

dispozițiunile art. 13 lit. c) din O.U.G. nr. 40/1999 reclamantul precizează că

pârâții au abuzat de drepturile conferite de O.U.G. nr. 40/1999 deoarece nu au

achitat chiria și că spațiul oferit în schimb acestora din strada M. este

proprietatea sa, cele două apartamente totalizând 3 camere și dependințe fiind

înscrise pe numele său în C.F. la numerele 16150 și 103605. Reclamantul

solicită evacuarea necondiționată a pârâtei P.S., deoarece aceasta ocupă

spațiul din str. V.M. în mod abuziv și nu are titlu locativ.

Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 4705 din 24 mai 2004, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată,

formulată de K.W.D. și a obligat pe pârâții D.K.S., D.K.J., D.S., D.M. să

evacueze apartamentul 1 din Timișoara, str. V.M. și să ocupe prin schimb

obligatoriu apartamentele 1 și 2 din Timișoara, str. M., înscrise în C.F. nr. 16150

și 103605, proprietatea reclamantului.

Instanța a dispus totodată evacuarea

pârâților D.K.J., D.K.S., D.S. și D.M. din camera de 33,88 mp și boxa în

suprafață de 8,54 mp situate de asemenea în apartamentul nr. 1 din Timișoara,

str. V.M.

Pârâta P.S. a fost evacuată necondiționat

din apartamentul nr. 1 din Timișoara, str. V.M.

Pârâții au fost obligați să

plătească reclamantei suma de 3.345.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că spațiul de locuit ocupat de pârâții D. în apartamentul nr.

1 din Timișoara nr. 9 este proprietatea reclamantului și tot acesta deține și

proprietatea apartamentelor 1 și 2 din Timișoara, str. M. oferit în schimb

pârâților D.

În temeiul raportului de expertiză

instanța a concluzionat că locuința pusă la dispoziție de reclamant se

încadrează în exigențele O.U.G. nr. 40/1999 privitoare la protecția

chiriașilor. Cele două apartamente oferite în schimb fiind alăturate, pot

funcționa ca o unică locuință, fiind dotate cu dependințele necesare. Ele au o

suprafață construită de 111 mp și o suprafață utilă de 77,6 mp, ceea ce asigură

pentru fiecare membru din familia pârâților o suprafață locuibilă de 15,3 mp,

mai mare chiar decât cea legală.

Expertul tehnic a arătat că cele

două apartamente oferite în schimb au acces liber individual la camere, fără a

tulbura altă posesie, spații de odihnă, de preparare a hranei, 2 grupuri

sanitare, energie electrică și apă potabilă, asigurându-se astfel respectarea

normelor înscrise în art. 2 din Legea nr. 114/1996.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia nr. 2354 din 18 octombrie 2004 a respins apelul declarat de pârâții D.K.S.,

D.K.J., D.S., D.M., precum și de pârâta P.S.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a concluzionat că în speță sunt îndeplinite cerințele art. 23 din O.U.G.

nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor, deoarece spațiul oferit de reclamant

pârâților D. este dotat cu toate dependințele, are o suprafață construită de

111 mp și o suprafață utilă de 77,6 mp și asigură norma locativă legală.

În acest cadru, instanța a înlăturat

susținerile apelanților potrivit cărora spațiul oferit în schimb de reclamant

nu ar îndeplini condițiile legale.

În recursul comun declarat de toți pârâții,

se arată în esență că instanța de apel a apreciat în mod eronat că spațiul

oferit în schimb de către reclamant ar îndeplini cerințele legale.

Expertul susține nereal că spațiul

deține toate facilitățile, fiind racordat la canalizare și apă, curent electric,

încălzire cu combustibil lichid, deoarece toate instalațiile se află într-o

stare avansată de degradare. Mai mult expertul nu relevă în lucrarea sa că

spațiul nu este dotat cu o baie, că tencuielile și podelele sunt vechi, cu

igrasie iar toaleta se află în curte.

Spațiul pus la dispoziție nu asigură

condițiile optime, colecției de păsări de rasă aparținând lui D.K.S. cu care a

obținut nenumărate distincții și minorului D.D.

Recurenții precizează că măsura

evacuării nu se justifica deoarece în prezent contractul de închiriere s-a

prelungit prin sentință, în temeiul O.U.G. nr. 40/1999, iar reclamantul a

redobândit imobilul din str. V.M. și cel din str. M. prin mijloace frauduloase.

Au solicitat de asemenea respingerea

pe fond al celui de al doilea capăt de cerere, ca fără obiect motivat de faptul

că nu au ocupat încăperea de 33,88 mp și boxa de 8,54 mp.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 23 din O.U.G. nr. 40/1999,

privind protecția chiriașilor, proprietarii au dreptul să ceară și să obțină

mutarea chiriașilor din spațiile cu destinație de locuință pe calea unui schimb

obligatoriu, proprietarul fiind ținut să pună la dispoziția chiriașilor un alt

spațiu cu destinație de locuință, în aceeași localitate sau într-o altă

localitate cu acordul chiriașilor și cu respectarea suprafeței locuibile minime

de 15 mp de persoană.

În speță reclamantul K.W.D.,

proprietarul apartamentului nr. 1 din Timișoara, str. V.M., ocupat de pârâții D.,

în aplicarea art. 23 din O.U.G. nr. 40/1999 a pus la dispoziția acestora un alt

spațiu format din două apartamente alăturate, (tot proprietatea reclamantului)

situat în Timișoara, str. M.

Așa cum s-a stabilit prin expertiza

tehnică efectuată în cauză, cele două apartamente alăturate asigură o

funcționalitate unică, fiind prevăzute cu dependințele necesare și asigurând o

suprafață locuibilă de persoană de 15,3 mp, mai mare chiar decât cea legală.

Nereal recurenții susțin că locuința

oferită în schimb nu este dotată cu baie și toaletă în interior, deoarece

expertiza evidențiază existența acestora la pag. 65 și 66 dosar fond.

Răspunsul la obiecțiunile făcute de

pârâții D. la raportul de expertiză, contrazic de plano afirmațiile acestora

referitoare la starea precară a instalațiilor, pardoselilor și tencuielilor.

Astfel, expertul precizează că la instalațiile de apă, canal, electricitate, nu

s-au constatat deteriorări. Cât privește tencuielile, acestea prezintă un

finisaj superior cu material de glet în tehnologia nouă și gresie în unele

încăperi, pardoselile nu sunt deteriorate, majoritatea acestora fiind din

gresie din import. Apartamentele oferite în schimb sunt dotate cu baie și două

WC-uri în interior, astfel că nu se pune problema folosirii WC-ului comun din curte.

Trecând peste aspectele evidențiate

în expertiză și în răspunsul expertului la obiecțiunile pârâților D.

referitoare la gradul de confort al spațiului oferit în schimb, se poate lesne

constata din interpretarea art. 23 din O.U.G. nr. 40/1999 care constituie

temeiul de drept al acțiunii, că singura condiție impusă de lege este aceea a

asigurării unei suprafețe locuibile minime de 15 mp de persoană. Legea nu

condiționează efectuarea schimbului forțat de asigurarea unui spațiu de locuit

cu același grad de confort cu acela din care se cere evacuarea, astfel că toate

obiecțiunile pârâților D. în această direcție sunt lipsite de suport legal.

Proprietarul nu este ținut să ofere

chiriașului spațiul necesar hobiului său, așa cum pretind pârâții, pentru a

asigura păsărilor de rasă ale lui D.K.S. condiții optime de viețuire. Așa fiind

și această critică apare ca neîntemeiată.

Criticile aduse de recurenți

titlului de proprietate al reclamantului depășesc cadrul procesual al cauzei,

astfel că în mod corect ele nu au fost examinate în apel. Se observă că

reclamantul este proprietarul tabular al tuturor celor trei apartamente din

str. V.M. și M., Timișoara, dreptul său de proprietate fiind dobândit în baza

unor hotărâri judecătorești irevocabile, asupra cărora au fost exercitate și

căile extraordinare de atac, contestația în anulare și revizuirea, care au fost

respinse.

Referitor la evacuarea pârâților D.

din spațiul deținut inițial de defuncta K.E., măsura dispusă de instanța de

fond și menținută în apel, este legală, de vreme ce în cauză nu s-au

administrat probe pe linia susținerilor recurenților evacuați. Oricum însă

măsura dispusă de instanță nu îi prejudiciază în nici un fel.

Având în vedere considerentele mai

sus arătate, recursul de față este nefondat, urmând a fi respins în temeiul

art. 312 C. proc. civ.

În temeiul art. 274 C. proc. civ.,

recurenții urmează a fi obligați la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată

dovedite de intimați cu acte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâții D.K.S., D.K.J., D.S., D.M. și P.S. împotriva deciziei civile nr. 2354

din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă recurenții la plata sumei de

10.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2005.