ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7096/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 14 august 2002, reclamanta A.E. a chemat în judecată pe pârâții D.C., Consiliul local al municipiului Galați și Primăria municipiului Galați, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 9395 din 1 octombrie 1997 și a deciziei nr. 411 din 2 septembrie 1975 emisă de fostul Consiliu județean Galați. În motivarea acțiunii, întemeiată pe art. 46 alin. (2) și (4) din Legea nr. 10/2001 și art. 481 C. civ., reclamanta a susținut că: - prin decizia atacată s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului său, situat în Galați, conform art. 56 din Legea nr. 4/1973; - decizia menționată a fost abuzivă, contrară Constituției din 1965, Codului civil și Convenției Europene a Drepturilor Omului și nici nu i s-a comunicat; - drept consecință, vânzarea ulterioară a acestui imobil către pârâta D.C.

este lovită de nulitate absolută. La 4 martie 2003, Judecătoria Galați a admis excepția lipsei calității procesuale pasivă a pârâtului Consiliul județean Galați și a dispus scoaterea acestuia din citativ. Aceeași judecătorie, prin sentința civilă nr. 2541 din 25 aprilie 2003, a respins acțiunea, reținând că: - reclamanta nu a făcut dovada necomunicării deciziei atacate și a nerespectării dispozițiilor Legii nr. 4/1973; - necomunicarea unui act nu constituie motiv de nulitate absolută, care intervine când nu se respectă condițiile de formă și de fond prevăzute de lege; - pe cale de consecință, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între Consiliul local Galați și D.C. este perfect valabil; - buna credință este prezumată, iar reclamanta nu a făcut dovada relei credințe a dobânditoarei.

Tribunalul Galați, secția civilă, prin decizia nr. 787 din 3 octombrie 2003, a admis apelul declarat de reclamantă și a anulat sentința, cu reținerea cauzei pentru soluționarea fondului, pe considerentul că prima instanță nu s-a pronunțat în privința pârâtului Consiliul județean Galați. Același tribunal, prin decizia nr. 125 din 16 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, reținând că imobilul în discuție a intrat cu titlu în proprietatea statului, care, avea deci posibilitatea să-l vândă chiriașului îndreptățit, conform art. 9 din Legea nr. 112/1995. Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 79 din 2 septembrie 2004, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat ultima hotărâre a Tribunalului Galați și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că s-au pronunțat două decizii contrare în referire la aceeași sentință, fără a se intra însă în cercetarea fondului.

Tribunalul Galați, secția civilă, prin decizia nr. 15 din 9 februarie 2005, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Galați, a constatat existența conflictului negativ și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru regulator de competență. S-a reținut că: - urmare modificărilor aduse competenței materiale, curtea de apel a devenit instanța de apel; - în consecință, potrivit art. 725 alin. (2) C. proc. civ., instanța superioară menționată trebuia să rejudece apelul, după casare. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, reține că în prezent, competența soluționării apelului declarat în cauză revine tribunalului. Așa fiind, conform art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, se va stabili competența în favoarea Tribunalului Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta A.E. împotriva sentinței civile nr. 2541 din 25 aprilie 2003 a Judecătoriei Galați în favoarea Tribunalului Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2005.