ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2066/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1333 din 4 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria Săveni

a fost admisă în parte acțiunea civilă în daune formulată de reclamanta C.D. în

contradictoriu cu pârâții M.I. și Ș.G., în sensul că pârâtul M.I. a fost

obligat să plătească reclamantei suma de 84.000.000 lei din care 14.000.000 lei

cu titlu de daune materiale și 70.000.000 lei daune morale, iar pârâtul Ș.G. a

fost obligat la 36.000.000 lei din care 6.000.000 lei daune materiale și

30.000.000 lei daune morale.

A

fost respins capătul de cerere cu privire la plata unei contribuții periodice

lunare de către pârâți.

Pârâtul

M.I. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 1.141.700 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată iar pârâtul Ș.G. suma de 489.300 lei cu același titlu.

În

motivarea sentinței, în esență, s-a reținut, că în ziua de 22 august 2000

reclamanta a suferit leziuni produse prin împușcare, necesitând pentru

vindecare 28-30 zile îngrijiri medicale, responsabili de accident fiind cei doi

pârâți, respectiv M.I., maior, comandant al tragerii și Ș.G., primar al comunei

Durnești.

A

apreciat instanța de fond că pârâtul Ș.G., nu a respectat dispozițiile legale

și măsurile de prevenire pentru desfășurarea activității de informare a

locuitorilor comunei Durnești, cu privire la ședințele de trageri ce urmau a

avea loc la o distanță de 5,6 km de satul Băbiceni, sat în care domiciliază

victima accidentului.

A

mai reținut că, fapta ilicită a pârâtului M.I., a constat în aceea că, în

emiterea ordinului de zi pe unitate, nr. 165 din 21 august 2000 în calitate de

locțiitor al comandantului U.M. 01800 Ionaseni, Botoșani, nu a respectat

dispozițiile Regulamentului de tragere cu armamentul de infanterie aprobat de

O.G. nr. 11/1995, reținându-se neglijența ca formă a vinovăției acestuia în

producerea prejudiciului.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta cât și pârâții.

Reclamanta

a criticat hotărârea pronunțată, în sensul că în mod greșit prima instanță a

admis doar parțial pretențiile bănești, având în vedere șocul psihic

ireversibil și suferință fizică suferită, ca urmare a împușcării și

împrejurarea că se află în imposibilitate să presteze muncile gospodărești.

În

motivarea apelului pârâții au invocat lipsa culpei, a legăturii de cauzalitate

între faptă și prejudiciul produs.

Curtea

de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 664 din 17 martie 2004 a

respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Ș.G., M.I. și de reclamanta

C.D., împotriva sentinței civile nr. 1333 din 4 decembrie 2003 a Judecătoriei

Săveni.

Instanța

a reținut că, din actul de constatare întocmit urmare a producerii

evenimentului de către comisia constituită în baza O.Z.U. nr. 17 din 28 martie

2000, rezultă că pârâtul M.I. a condus tragerile într-un teren inadecvat, care

nu oferea condiții minime de siguranță, prevăzute de instrucțiunile aprobate

prin O.G. nr. 8 din 28 ianuarie 1988, neomologat și neautorizat în acest scop,

nu a luat măsurile necesare de siguranță și prevedere a populației din satele

limitrofe, nu a instalat bariere pe drumurile și cărările ce duc spre terenul

de tragere, precum și o tăblițelor indicatoare cu inscripția „Trecerea

interzisă - Stai – Se trage”.

În

ceea ce-l privește pe pârâtul Ș.G. în calitatea sa de primar al comunei

Durnești, a reținut că fapta ilicită a acestuia constă în nerespectarea

dispozițiilor legale și a măsurilor de prevedere pentru realizarea informării

locuitorilor comunei Durnești în legătură cu ședința de tragere. În ceea ce

privește cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă, a apreciat că au

fost corect și echitabil stabilite de prima instanță.

În

contra acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.I., criticând-o ca

netemeinică și nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând, în esență, că sub aspectul vinovăției sale nu poate fi reținută

culpa, în condițiile în care a respectat toată metodologia de executare a

activităților de tragere.

A

mai susținut că, la aprecierea corectă a situației de fapt trebuie luate în

considerare și alte aspecte: condițiile meteorologice și riscul normat al

operațiunii ce presupune apariția unor ricoșeuri ale gloanțelor prin lovirea de

diverse obstacole.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

art. 998 C. civ., „orice faptă a omului care cauzează alteia un prejudiciu,

obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar art. 999

C. civ. stabilește răspunderea civilă delictuală a celui ce a cauzat un

prejudiciu indiferent de forma de vinovăție, statuând că „omul este responsabil

nu numai de prejudiciul ce a cauza prin fapta sa, dar și de acela ce a cauza

prin neglijența sau prin imprudența sa”.

În

raport cu starea de fapt rezultată din probe, pârâtul M.I. nu a luat toate

măsurile ce se impuneau pentru prevenirea unor evenimente cu ocazia executării

tragerilor într-un poligon inadecvat, care nu oferea condiții minime de

siguranță, nu a dispus măsurile necesare de siguranță și prevedere a populației

din satele învecinate, nu a instalat bariere pe drumurile și cărările ce duc

spre poligonul de tragere, neglijență soldată cu rănirea reclamantei internată

cu diagnosticul „plagă împușcată abdominală, cu secțiune de diafragmă lob

hepatic drept, stomac”.

Scoaterea

de sub urmărire penală a pârâtului, cercetat sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2)

și (4) C. pen., nu are relevanță juridică în stabilirea răspunderii civile

delictuale a acestuia.

Așadar,

critica privind neteminicia și nelegalitatea hotărârii instanței de apel, se

constată a fi neîntemeiată, iar recursul nefondat și respins ca atare conform

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de pârâtul M.I. împotriva deciziei nr. 664 din 17

martie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.