ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3730/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 195 din 18 septembrie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul

S.V. la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

20, raportat la art. 174 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.

Conform art. 113 C. pen., inculpatul

a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire.

Inculpatul a fost obligat să

plătească 10.000.000 lei daune morale părții vătămate R.G. și 10.045.000 lei

cheltuieli de spitalizare părții civile Spitalul județean Suceava.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri,

prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

S.V., din august 1998, era prieten

cu R.G., din comuna Dărmănești, jud. Suceava care lucra la Suceava la SC P.E.,

făcând naveta cu trenul, vizitând-o de mai multe ori la domiciliul părinților

acesteia. Deoarece sus-numita nu i-a dat un răspuns clar la cererea în

căsătorie, inculpatul a devenit gelos și a început să o urmărească.

În ziua de 1 iunie 2000, știind că

R.G. urmează să plece la serviciu, cu trenul de ora 18,00, inculpatul s-a

deplasat în comuna Dărmănești, cu intenția de a-și întâlni prietena și a o

conduce la serviciu. La plecare de la domiciliu, inculpatul a luat asupra sa un

cuțit de bucătărie, pe care l-a pus în buzunarul hainei.

Ajuns la Dărmănești, el a așteptat

pe sus-numita, în apropierea locuinței, ieșindu-i înainte și spunându-i că

dorește să o conducă la serviciu. După ce au parcurs împreună circa 200 m,

între cei doi s-au iscat discuții contradictorii, inculpatul fiind refuzat,

când a intenționat să-și sărute prietena.

Enervându-se, S.V. a scos cuțitul,

lovind de mai multe ori partea vătămată. Aceasta a căzut la pământ, iar

inculpatul a părăsit-o fugind spre stația C.F.R. Dărmănești.

Partea vătămată a fost transportată

la spital în Suceava, iar inculpatul s-a prezentat la I.P.J. Suceava, relatând

fapta comisă.

Din raportul de expertiză

medico-legală rezultă că victima a prezentat multiple plăgi tăiate-înțepate: la

nivelul hemifaciesului stâng, latero-cervical dreapta, sân drept, precum și

plăgi tăiate: la nivelul cervical anterior la nivelul antebrațului stâng, cu

secțiunea tendonului scurt extensor al policelui și la nivelul coapsei stângi.

Leziunile au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale și au fost de natură să

pună în primejdie viața victimei, putând duce la deces prin șoc hemoragic,

fiind salvată prin intervenția medicală acordată.

Apelul declarat de inculpat a fost

respins prin decizia penală nr. 18 din 20 ianuarie 2003 a Curții de Apel

Suceava, fiind înlăturate criticile formulate cu motivarea că nefiind

iresponsabil, în sensul art. 48 C. pen., în mod corect a fost condamnat pentru

încercarea de a suprima viața victimei, iar pedeapsa aplicată a fost just

individualizată la minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere

circumstanțele reale și personale.

Decizia penală a fost atacată cu

recurs de către inculpat, care prin apărător, a solicitat achitarea în baza

art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. e) C. pen., raportat

la art. 48 din același cod, și, în subsidiar, schimbarea calificării juridice a

faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., respectiv reducerea

pedepsei, prin acordarea circumstanțelor atenuante și aplicarea art. 81 C. pen.

Recursul este nefondat.

Prima instanță a făcut o analiză

corespunzătoare a probelor dosarului, pe care apreciindu-le just, a reținut

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru tentativă la

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 48 C.

pen., „nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă

făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale,

fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale,

ori că nu putea fi stăpân pe ele”.

Din cele trei rapoarte de expertiză

medico-legală psihiatrică, efectuate de Serviciul de Medicină legală Suceava,

Institutul de medicină legală Iași și Institutul Național de Medicină-Legală

Mina Minovici București, rezultă că inculpatul S.V. a comis fapta cu

discernământ (discernământul scăzut raportul I.N.M.L. București).

În această situație, nu se poate

aprecia că inculpatul a avut abolit discernământul în momentul săvârșirii

faptei, el păstrând capacitatea reprezentării critice a conținutului și

consecințelor acțiunilor sale, chiar dacă a avut discernământul scăzut, aceasta

fiind avută în vedere la individualizarea pedepsei aplicate.

Ca atare, în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 48 C. pen.

Nu poate fi acceptată nici cererea

de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de

omor în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.

În vederea delimitării infracțiunii

de vătămare corporală de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective,

trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit,

intensitatea cu care au fost aplicate, loviturile, regiunea organică spre care

au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce și terminând cu

împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de urgență punea

sau nu în primejdie viața victimei.

În speță, fapta inculpatului de a fi

aplicat, cu un cuțit de bucătărie și cu intensitate, multiple lovituri,

inclusiv la nivelul capului și în regiunea cervicală, producându-i victimei o

stare de șoc hemoragic, punându-i viața în primejdie, constituie tentativă la

infracțiunea de omor și nu infracțiunea de vătămare corporală, atâta timp cât

viața părții vătămate a fost salvată numai prin asistența medicală calificată

și de urgență ce i s-a asigurat.

Cât privește individualizarea

pedepsei, Curtea consideră că instanțele au făcut o corectă și justă apreciere

a pericolului social al faptei și împrejurărilor în care ea a fost comisă, prin

respectarea art. 72 C. pen. Pedeapsa aplicată, la minimul special prevăzut de

lege, nu poate fi apreciată ca severă, încât executarea ei în limitele

stabilite, se impune cu necesitate pentru realizarea scopului prevăzut de art.

52 C. pen.

Pentru considerentele arătate,

verificând decizia atacată și în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nefiind identificate existența altor motive, care

analizate din oficiu, să ducă la casare, se va constata că recursul declarat de

inculpat este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 18 din 20 ianuarie

2002 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 septembrie 2003.