ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3730/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195 din 18 septembrie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul S.V. la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. Conform art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat la tratament medical până la însănătoșire. Inculpatul a fost obligat să plătească 10.000.000 lei daune morale părții vătămate R.G. și 10.045.000 lei cheltuieli de spitalizare părții civile Spitalul județean Suceava. Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: S.V., din august 1998, era prieten cu R.G., din comuna Dărmănești, jud. Suceava care lucra la Suceava la SC P.E., făcând naveta cu trenul, vizitând-o de mai multe ori la domiciliul părinților acesteia.

Deoarece sus-numita nu i-a dat un răspuns clar la cererea în căsătorie, inculpatul a devenit gelos și a început să o urmărească. În ziua de 1 iunie 2000, știind că R.G. urmează să plece la serviciu, cu trenul de ora 18,00, inculpatul s-a deplasat în comuna Dărmănești, cu intenția de a-și întâlni prietena și a o conduce la serviciu. La plecare de la domiciliu, inculpatul a luat asupra sa un cuțit de bucătărie, pe care l-a pus în buzunarul hainei. Ajuns la Dărmănești, el a așteptat pe sus-numita, în apropierea locuinței, ieșindu-i înainte și spunându-i că dorește să o conducă la serviciu. După ce au parcurs împreună circa 200 m, între cei doi s-au iscat discuții contradictorii, inculpatul fiind refuzat, când a intenționat să-și sărute prietena.

Enervându-se, S.V. a scos cuțitul, lovind de mai multe ori partea vătămată. Aceasta a căzut la pământ, iar inculpatul a părăsit-o fugind spre stația C.F.R. Dărmănești. Partea vătămată a fost transportată la spital în Suceava, iar inculpatul s-a prezentat la I.P.J. Suceava, relatând fapta comisă. Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că victima a prezentat multiple plăgi tăiate-înțepate: la nivelul hemifaciesului stâng, latero-cervical dreapta, sân drept, precum și plăgi tăiate: la nivelul cervical anterior la nivelul antebrațului stâng, cu secțiunea tendonului scurt extensor al policelui și la nivelul coapsei stângi. Leziunile au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale și au fost de natură să pună în primejdie viața victimei, putând duce la deces prin șoc hemoragic, fiind salvată prin intervenția medicală acordată.

Apelul declarat de inculpat a fost respins prin decizia penală nr. 18 din 20 ianuarie 2003 a Curții de Apel Suceava, fiind înlăturate criticile formulate cu motivarea că nefiind iresponsabil, în sensul art. 48 C. pen., în mod corect a fost condamnat pentru încercarea de a suprima viața victimei, iar pedeapsa aplicată a fost just individualizată la minimul special prevăzut de lege, avându-se în vedere circumstanțele reale și personale. Decizia penală a fost atacată cu recurs de către inculpat, care prin apărător, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. e) C. pen., raportat la art. 48 din același cod, și, în subsidiar, schimbarea calificării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen., respectiv reducerea pedepsei, prin acordarea circumstanțelor atenuante și aplicarea art. 81 C. pen.

Recursul este nefondat. Prima instanță a făcut o analiză corespunzătoare a probelor dosarului, pe care apreciindu-le just, a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen. Potrivit dispozițiilor art. 48 C. pen., „nu constituie infracțiune, fapta prevăzută de legea penală, dacă făptuitorul, în momentul săvârșirii faptei, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori că nu putea fi stăpân pe ele”. Din cele trei rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică, efectuate de Serviciul de Medicină legală Suceava, Institutul de medicină legală Iași și Institutul Național de Medicină-Legală Mina Minovici București, rezultă că inculpatul S.V.

a comis fapta cu discernământ (discernământul scăzut raportul I.N.M.L. București). În această situație, nu se poate aprecia că inculpatul a avut abolit discernământul în momentul săvârșirii faptei, el păstrând capacitatea reprezentării critice a conținutului și consecințelor acțiunilor sale, chiar dacă a avut discernământul scăzut, aceasta fiind avută în vedere la individualizarea pedepsei aplicate. Ca atare, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 48 C. pen. Nu poate fi acceptată nici cererea de a fi schimbată încadrarea juridică a faptei din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.

În vederea delimitării infracțiunii de vătămare corporală de tentativa de omor, în stabilirea laturii subiective, trebuie să se țină seama de toate datele de fapt, începând cu obiectul folosit, intensitatea cu care au fost aplicate, loviturile, regiunea organică spre care au fost îndreptate acestea, urmările ce se puteau produce și terminând cu împrejurarea dacă lipsa unei asistențe medicale calificate și de urgență punea sau nu în primejdie viața victimei. În speță, fapta inculpatului de a fi aplicat, cu un cuțit de bucătărie și cu intensitate, multiple lovituri, inclusiv la nivelul capului și în regiunea cervicală, producându-i victimei o stare de șoc hemoragic, punându-i viața în primejdie, constituie tentativă la infracțiunea de omor și nu infracțiunea de vătămare corporală, atâta timp cât viața părții vătămate a fost salvată numai prin asistența medicală calificată și de urgență ce i s-a asigurat.

Cât privește individualizarea pedepsei, Curtea consideră că instanțele au făcut o corectă și justă apreciere a pericolului social al faptei și împrejurărilor în care ea a fost comisă, prin respectarea art. 72 C. pen. Pedeapsa aplicată, la minimul special prevăzut de lege, nu poate fi apreciată ca severă, încât executarea ei în limitele stabilite, se impune cu necesitate pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru considerentele arătate, verificând decizia atacată și în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nefiind identificate existența altor motive, care analizate din oficiu, să ducă la casare, se va constata că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 18 din 20 ianuarie 2002 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2003.