ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4051/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 192 din 11 septembrie 2002, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul h.f., pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin aceeași sentință s-a încetat procesul penal pornit împotriva acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., prin împăcarea inculpatului cu partea vătămată N.E. S-a reținut că inculpatul trăia în concubinaj cu mama părții vătămate între care erau permanente neînțelegeri.

La 22 decembrie 2001, fiind părăsit de concubină, a doua zi inculpatul a vizitat-o, ocazie cu care a lovit-o chiar cu un cuțit cauzându-i leziuni, pentru a căror vindecare au fost necesare 12 zile. După o perioadă de timp partea vătămată și fratele acestuia au venit în gospodăria inculpatului, lovindu-l cu pumnii și picioarele și cu o lopată. Pe fondul acestei tulburări inculpatul a luat un cuțit de pe masă și a lovit-o pe partea vătămată în mână și în spate. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel procurorul și inculpatul. În apelul parchetului sentința a fost criticată pentru greșita reține a stării de provocare, cât și pentru faptul ca inculpatul să fie obligat numai la o parte din cheltuielile de spitalizare.

Inculpatul a criticat hotărârea pentru greșita individualizare cerând reducerea acesteia. Prin decizia nr. 104 din 14 aprilie 2003, Curtea de Apel Suceava a respins apelurile, ca nefondate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și inculpatul reiterându-se motivele din apel. Recursurile sunt nefondate. Curtea analizând ansamblul probator administrat în cauză, constată că instanțele au reținut corect situația de fapt făcând o justă încadrare juridică a faptelor. Critica parchetului care vizează greșita reținere a circumstanței atenuante și provocării este neîntemeiată, atâta timp cât partea vătămată și fratele acesteia au intrat în gospodăria inculpatului, au izbit cu picioarele în ușă, iar când inculpatul le-a deschis, partea vătămată l-a lovit mai întâi cu lopata apoi cu pumnii, situație care l-a determinat să acționeze sub imperiul unei puternice tulburări, încât corect instanțele au reținut starea de provocare.

În ce privește întinderea cheltuielilor de spitalizare la care acesta a fost obligat, acestea au fost stabilite potrivit principiului disponibilității, încât nici cel de-al doilea motiv invocat de parchet, în sensul diminuării acestora corespunzător cu pedeapsa aplicată este menținută. Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, aceasta a fost just individualizată, în raport cu gravitatea faptei, împrejurările de săvârșire și persoana inculpatului, cunoscut fără antecedente penale, încât reducerea pedepsei aplicate acestuia nu se justifică. Față de considerentele sus-arătate, Curtea în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpat și parchet.

Se va computa din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și de inculpatul H.F. împotriva deciziei penale nr. 104 din 14 aprilie 2003 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 24 decembrie 2001 la 26 septembrie 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2003.