ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4733/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 17 decembrie 2003, A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC R.R. SRL, solicitând în principal autorizarea executării gajului constituit de aceasta în favoarea reclamantei asupra unui număr de 417.900 din acțiunile cumpărare și numerotate de la 269.458 la 687.357 lei, inclusiv reprezentând 50 % din capitalul social al SC T. SA și în subsidiar urmare a admiterii capătului principal de cerere realizarea gajului în sensul atribuirii reclamantei a proprietății lucrului gajat. Prin sentința civilă nr. 1198 din 27 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că potrivit art. 102 din cap. IV al Legii nr. 99/1999 gajul asupra bunurilor ce intră sub incidența acestei legi constituite și înregistrate anterior intrării ei în vigoare rămân supuse dispozițiilor legale existente la data constituirii lor. În condițiile abrogării expuse, prin art. 105 din Legea nr. 99/1999 a prevederilor art. 478 – 479 C. com., executarea gajului constituit anterior introducerii în vigoare a acestei legi este supusă normelor prevăzute de legea respectivă, în raport de principiul aplicării imediate a normelor de procedură. Potrivit art. 11 alin. (2) din titlul VI al Legii nr. 99/1999 în cazul neîndeplinirii de către debitor a obligației principale, creditorul are dreptul de a intra în posesia bunului afectat garanției sau de a-l vinde în scopul stingerii obligației principale.

În acest scop, art. 62 alin. (1) din lege recunoaște creditorului garantat dreptul în a alege între declanșarea procedurii de executare silită reglementată de C. proc. civ. și executarea garanției potrivit Titlului VI din Legea nr. 99/1999. Această din urmă procedură nu presupune intervenția autorității statului decât în cazul în care creditorul nu poate intra pașnic în posesia lucrului gajat, situație în care se apelează la executor. Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care tribunalul a făcut aplicarea legii în timp în sensul aplicării legii noi, respectiv Legea nr. 99/1999, pentru un contract încheiat la data de 26 august 1999. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 387 din 2 septembrie 2004 a respins apelul ca nefondat.

În motivare, instanța de control judiciar a reținut că, chiar dacă la momentul încheierii contractului de vânzare – cumpărare de acțiuni erau în vigoare dispozițiile art. 478 – 489 C. com., prin titlul VI din Legea nr. 99/1999 s-au abrogat și, totodată, s-au prevăzut norme de procedură speciale privind executarea gajului, care nu mai presupun intervenția instanței, în sensul autorizării solicitate în speță. De asemenea instanța de apel a reținut că nu s-a făcut dovada constituirii gajului anterior datei de 27 august 1999, deși art. 102 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 are în vedere cumulativ condiția constituirii și înregistrării gajului anterior intrării în vigoare a legii. Împotriva soluției instanței de apel a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel se susține că titlul VI din Legea nr. 99/1999 a intrat în vigoare, potrivit art. 103 la data de 27 august 1999, ulterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare acțiuni. Potrivit art. 102 gajul constituit și înregistrat înainte de intrarea în vigoare a titlului VI din lege rămâne supus dispozițiilor legale existente la data constituirii lui. Prin urmare, susține recurenta, deși dispozițiile art. 478 – 489 referitoare la gaj, C. com. au fost abrogate prin art. 105 din Legea nr. 99/1999 contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni din 26 august 1999 rămâne sus pus dispozițiilor în vigoare la data constituirii gajului respectiv, dispozițiile C. com. referitoare. Procedând altfel, s-ar încălca principiul constituțional al neretroactivității legii.

Recursul este fondat. În adevăr, instanțele inferioare au făcut o aplicare greșită a aplicării legii în timp în sensul aplicării legii noi, Legea nr. 99/1999, pentru un contract încheiat la data de 26 august 1999. Astfel în soluționarea cererii instanțele trebuiau să aibă în vedere cadrul legal al gajului dispozițiile Codului comercial referitoare la gaj (art. 478 – 489) fiind abrogate prin Legea nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice publicate în M. Of. din 27 mai 1999, pe data intrării în vigoare a dispozițiilor Titlului VI, regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare, adică în termen de 90 de zile de la data publicării în M. Of.

(art. 103 și 105). Art. 102 prevede însă că amanetul asupra bunurilor care intră sub incidența acestui titlu (printre care figurează și acțiunile societăților pe acțiuni, art. 66 alin. (5) lit. d), constituite și înregistrate înainte de data intrării în vigoare a acestui titlu, rămân supuse dispozițiilor existente la data constituirii lor. Contractul de vânzare – cumpărare acțiuni a fost încheiat la data de 26 august 1999, deci anterior intrării în vigoare a Titlului VI menționat, astfel că rămâne supus dispozițiilor în vigoare la data constituirii gajului asupra acțiunilor. În consecință, instanțele aveau obligația soluționării litigiului în temeiul contractului de vânzare – cumpărare mai sus arătat, care potrivit art. 969 C. civ.

are putere de lege între părțile contractante și al dispozițiilor Codului comercial referitoare la gaj, precum și a celorlalte dispoziții legale pertinente, inclusiv dispozițiile aplicabile gajului C. civ., în completarea celor C. com. De reținut că, adresa SC R. SA (dosar apel) confirmă constituirea și înregistrarea gajului, dar nu se poate aprecia că acestea nu ar fi fost efectuate anterior datei de 27 august 1999, întrucât nu rezultă cu certitudine data întocmirii, relațiile solicitate confirmând numai constituirea și înregistrarea gajului. Față de cele arătate, în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 387 din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică decizia atacată, admite apelul reclamantei, schimbă în tot sentința nr. 1198 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului București și pe fond admite acțiunea, autorizează reclamanta să execute gajul constituit de SC R.R. SRL asupra unui număr de 417.900 din acțiunile cumpărate și numerotate, inclusiv raportând 50 % din capitalul social al SC T. SA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2005.