ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4733/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

17 decembrie 2003, A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta SC R.R. SRL, solicitând

în principal autorizarea executării gajului constituit de aceasta în favoarea

reclamantei asupra unui număr de 417.900 din acțiunile cumpărare și numerotate

de la 269.458 la 687.357 lei, inclusiv reprezentând 50 % din capitalul social

al SC T. SA și în subsidiar urmare a admiterii capătului principal de cerere

realizarea gajului în sensul atribuirii reclamantei a proprietății lucrului

gajat.

Prin sentința civilă nr. 1198 din 27

ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins ca

inadmisibilă acțiunea reclamantei.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a reținut că potrivit art. 102 din cap. IV al Legii nr. 99/1999 gajul

asupra bunurilor ce intră sub incidența acestei legi constituite și

înregistrate anterior intrării ei în vigoare rămân supuse dispozițiilor legale

existente la data constituirii lor. În condițiile abrogării expuse, prin art. 105

din Legea nr. 99/1999 a prevederilor art. 478 – 479 C. com., executarea gajului

constituit anterior introducerii în vigoare a acestei legi este supusă normelor

prevăzute de legea respectivă, în raport de principiul aplicării imediate a

normelor de procedură.

Potrivit art. 11 alin. (2) din

titlul VI al Legii nr. 99/1999 în cazul neîndeplinirii de către debitor a

obligației principale, creditorul are dreptul de a intra în posesia bunului

afectat garanției sau de a-l vinde în scopul stingerii obligației principale.

În acest scop, art. 62 alin. (1) din lege recunoaște creditorului garantat

dreptul în a alege între declanșarea procedurii de executare silită

reglementată de C. proc. civ. și executarea garanției potrivit Titlului VI din

Legea nr. 99/1999.

Această din urmă procedură nu

presupune intervenția autorității statului decât în cazul în care creditorul nu

poate intra pașnic în posesia lucrului gajat, situație în care se apelează la

executor.

Împotriva acestei soluții a promovat

apel reclamanta, criticile vizând modul eronat în care tribunalul a făcut

aplicarea legii în timp în sensul aplicării legii noi, respectiv Legea nr. 99/1999,

pentru un contract încheiat la data de 26 august 1999.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia nr. 387 din 2 septembrie 2004 a respins apelul ca

nefondat.

În motivare, instanța de control

judiciar a reținut că, chiar dacă la momentul încheierii contractului de

vânzare – cumpărare de acțiuni erau în vigoare dispozițiile art. 478 – 489 C.

com., prin titlul VI din Legea nr. 99/1999 s-au abrogat și, totodată, s-au

prevăzut norme de procedură speciale privind executarea gajului, care nu mai

presupun intervenția instanței, în sensul autorizării solicitate în speță.

De asemenea instanța de apel a

reținut că nu s-a făcut dovada constituirii gajului anterior datei de 27 august

1999, deși art. 102 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 are în vedere cumulativ

condiția constituirii și înregistrării gajului anterior intrării în vigoare a

legii.

Împotriva soluției instanței de apel

a declarat recurs reclamanta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că titlul VI din

Legea nr. 99/1999 a intrat în vigoare, potrivit art. 103 la data de 27 august

1999, ulterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare acțiuni. Potrivit

art. 102 gajul constituit și înregistrat înainte de intrarea în vigoare a

titlului VI din lege rămâne supus dispozițiilor legale existente la data constituirii

lui.

Prin urmare, susține recurenta, deși

dispozițiile art. 478 – 489 referitoare la gaj, C. com. au fost abrogate prin art.

105 din Legea nr. 99/1999 contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni din 26

august 1999 rămâne sus pus dispozițiilor în vigoare la data constituirii

gajului respectiv, dispozițiile C. com. referitoare.

Procedând altfel, s-ar încălca

principiul constituțional al neretroactivității legii.

Recursul este fondat.

În adevăr, instanțele inferioare au

făcut o aplicare greșită a aplicării legii în timp în sensul aplicării legii

noi, Legea nr. 99/1999, pentru un contract încheiat la data de 26 august 1999.

Astfel în soluționarea cererii

instanțele trebuiau să aibă în vedere cadrul legal al gajului dispozițiile

Codului comercial referitoare la gaj (art. 478 – 489) fiind abrogate prin Legea

nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice

publicate în M. Of. din 27 mai 1999, pe data intrării în vigoare a

dispozițiilor Titlului VI, regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare,

adică în termen de 90 de zile de la data publicării în M. Of. (art. 103 și

105).

Art. 102 prevede însă că amanetul

asupra bunurilor care intră sub incidența acestui titlu (printre care figurează

și acțiunile societăților pe acțiuni, art. 66 alin. (5) lit. d), constituite și

înregistrate înainte de data intrării în vigoare a acestui titlu, rămân supuse

dispozițiilor existente la data constituirii lor.

Contractul de vânzare – cumpărare

acțiuni a fost încheiat la data de 26 august 1999, deci anterior intrării în

vigoare a Titlului VI menționat, astfel că rămâne supus dispozițiilor în

vigoare la data constituirii gajului asupra acțiunilor.

În consecință, instanțele aveau

obligația soluționării litigiului în temeiul contractului de vânzare – cumpărare

mai sus arătat, care potrivit art. 969 C. civ. are putere de lege între părțile

contractante și al dispozițiilor Codului comercial referitoare la gaj, precum

și a celorlalte dispoziții legale pertinente, inclusiv dispozițiile aplicabile

gajului C. civ., în completarea celor C. com.

De reținut că, adresa SC R. SA

(dosar apel) confirmă constituirea și înregistrarea gajului, dar nu se poate

aprecia că acestea nu ar fi fost efectuate anterior datei de 27 august 1999,

întrucât nu rezultă cu certitudine data întocmirii, relațiile solicitate

confirmând numai constituirea și înregistrarea gajului.

Față de cele arătate, în

considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 387 din 2 septembrie 2004

a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică decizia atacată, admite

apelul reclamantei, schimbă în tot sentința nr. 1198 din 27 ianuarie 2004 a

Tribunalului București și pe fond admite acțiunea, autorizează reclamanta să

execute gajul constituit de SC R.R. SRL asupra unui număr de 417.900 din

acțiunile cumpărate și numerotate, inclusiv raportând 50 % din capitalul social

al SC T. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2005.