ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8194/2011

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 28 septembrie 2000, respectiv la data de 6 octombrie 2000, pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Constanța au declarat recurs împotriva Deciziei nr. 200 din 13 septembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Cererile de recurs au fost înregistrate pe rolul Curții Supreme de Justiție, secția civilă, la data de 13 noiembrie 2000. La termenul de judecată din data de 6 aprilie 2001 judecata recursului a fost suspendată, la cererea reclamanților N.A.M., N.G.V. și N.O. în condițiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

La data de 15 decembrie 2005, Înalta Curte a citat părțile în litigiu pentru a verifica dacă mai subzistă motivul suspendării, însă niciuna dintre părți nu s-a prezentat în instanță și nu a comunicat stadiul soluționării notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. În data de 28 septembrie 2011, Înalta Curte a solicitat, prin adresă scrisă, reclamanților din dosar să comunice stadiul soluționării notificării în raport de care s-a dispus măsura suspendării procesului și a citat din nou toate părțile din dosar. Niciuna dintre părți nu a transmis instanței vreun răspuns și nici nu s-a înfățișat la termenul menționat în citațiile emise. În temeiul art. 129 alin. (1) teza I C. proc. civ., părțile au obligația ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.

Conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Întrucât de la data suspendării niciuna dintre părți nu a săvârșit acte de procedură pentru continuarea judecății și, în mod abuziv, sub aspect procesual, nu au răspuns solicitărilor instanței, Înalta Curte a constatat că s-au împlinit cerințele perimării, respectiv, faptul că pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.

Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.. se va constata perimarea căii de atac, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimate recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, Consiliul local al Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar împotriva Deciziei nr. 200 din 13 septembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2011.