ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8194/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8194/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra
cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 28 septembrie 2000, respectiv la
data de 6 octombrie 2000, pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor
Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, Municipiul
Constanța prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Constanța au declarat
recurs împotriva Deciziei nr. 200 din 13 septembrie 2000 a Curții de Apel
Constanța, secția civilă.
Cererile de recurs au
fost înregistrate pe rolul Curții Supreme de Justiție, secția civilă, la data
de 13 noiembrie 2000.
La termenul de
judecată din data de 6 aprilie 2001 judecata recursului a fost suspendată, la
cererea reclamanților N.A.M., N.G.V. și N.O. în condițiile art. 47 alin. (1)
din Legea nr. 10/2001.
La data de 15
decembrie 2005, Înalta Curte a citat părțile în litigiu pentru a verifica dacă
mai subzistă motivul suspendării, însă niciuna dintre părți nu s-a prezentat în
instanță și nu a comunicat stadiul soluționării notificării formulate în
temeiul Legii nr. 10/2001.
În data de 28
septembrie 2011, Înalta Curte a solicitat, prin adresă scrisă, reclamanților
din dosar să comunice stadiul soluționării notificării în raport de care s-a
dispus măsura suspendării procesului și a citat din nou toate părțile din
dosar. Niciuna dintre părți nu a transmis instanței vreun răspuns și nici nu
s-a înfățișat la termenul menționat în citațiile emise.
În temeiul art. 129
alin. (1) teza I C. proc. civ., părțile au obligația ca, în condițiile legii,
să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.
Conform art. 248
alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,
apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se
perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din
vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de
procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Întrucât de la data
suspendării niciuna dintre părți nu a săvârșit acte de procedură pentru
continuarea judecății și, în mod abuziv, sub aspect procesual, nu au răspuns
solicitărilor instanței, Înalta Curte a constatat că s-au împlinit cerințele
perimării, respectiv, faptul că pricina a rămas în nelucrare în tot timpul
prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților; nu a
intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare;
nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.
Drept urmare, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.. se va constata perimarea căii de
atac, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimate
recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor
Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, Consiliul local
al Municipiului Constanța și Municipiul Constanța prin Primar împotriva Deciziei
nr. 200 din 13 septembrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 noiembrie 2011.