ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.11.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5996/2010

HOTĂRÂRE
11.11.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5996/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Curtea de apel Constanța, secția civilă, prin

decizia nr. 234 din 16 octombrie 2000, a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar,

precum și de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Constanța împotriva

sentinței civile nr. 1051 din 15 decembrie 1999 a Tribunalului Constanța, fiind

obligați pârâții să restituie reclamantelor L.E.S. și N.L., în compensare, un

teren în orașul Constanța, în suprafață de 151 mp de aceeași categorie de

folosință ca cel situat la intersecția Bd. M. și str. T.

Împotriva deciziei de apel au formulat cerere de

recurs pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar.

Prin încheierea de ședință din data

de 2 aprilie 2002, judecata recursului a fost suspendată în baza art. 47 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, la cererea intimaților reclamanți în cauză.

Măsura suspendării judecății a fost

menținută prin încheierea din ședința publică de la data de 19 ianuarie 2006, în

urma repunerii cauzei pe rol din oficiu, pentru verificări.

La termenul de judecată din 11 noiembrie 2010,

urmare repunerii cauzei pe rol, conform rezoluției din 04 mai 2010, Înalta Curte

a invocat excepția perimării cererii de recurs, rămânând în pronunțare cu

privire aceasta.

Analizând

această excepție, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru considerentele

ce succed:

Potrivit

art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată,

contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de

revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în

nelucrare din vina părții, timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că,

pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza

procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și

această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel

spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici

un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de

diligență a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau

posibilitatea să o facă.

Aceasta

este și situația în speță, unde suspendarea judecății recursului, pe temeiul

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, s-a dispus la termenul de judecată din

data de 2 aprilie 2002.

În cadrul verificărilor efectuate,

urmare repunerii cauzei pe rol din oficiu la data de 4 mai 2010, intimatele

reclamante L.E.S. și N.L. au depus la dosar, în copie, sentința civilă nr. 2684

din 18 decembrie 2006 a Tribunalului Constanța, cu mențiunea irevocabilă, prin

care s-a finalizat procedura administrativă inițiată în baza Legii nr. 10/2001,

ca urmare a notificării nr. 265 din 30 mai 2001 comunicată prin B.E.J. D.V., cu

privire la imobilul situat în municipiul Constanța, la intersecția Bd. M. și

str. M.T. nr. 78 B, jud. Constanța.

Cum de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii judecătorești mai sus menționate, părțile au lăsat să treacă un

interval de timp mai mare de un an, fără să fi săvârșit vreun act de procedură

în vederea reluării judecății recursului, până la data de 4 mai 2010, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., din oficiu, Înalta Curte a invocat excepția perimării cererii de

recurs.

Reținând,

așadar, întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248

alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că potrivit aceluiași text de

lege, perimarea operează de drept și că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C.

proc. civ., ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte

urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost

învestită.

Constată perimat recursul declarat de

pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul Constanța prin Primar împotriva

deciziei nr. 234 din 16 octombrie 2000 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-06-18
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3825/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 344 din 24 aprilie 2000 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta K.C., în contradictoriu cu pârâții Consiliul local Constanța, Mun
ÎCCJ 2012-09-14
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5328/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul O.O.B.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Constanța, anularea dispoziției nr. 729 din 08 apri
ÎCCJ 2010-09-10
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4363/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 118 din 15 mai 2000 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Consiliul Local Constanța și Municipiul
ÎCCJ 2013-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5464/2013
M., P.C. și C.A. un teren în suprafață de 3200 mp. - pentru terenul în suprafață de 1630 m.p., Curtea de Apel Constanța, prin decizia nr. 263/ C din 11 noiembrie 2009 a dispus atribuirea în compensare a unei suprafețe de 1630 mp din lotul I
ÎCCJ 2011-11-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8194/2011
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 28 septembrie 2000, respectiv la data de 6 octombrie 2000, pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Constan
Sursă