ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5328/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, reclamantul O.O.B.D. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Primarul municipiului Constanța, anularea dispoziției nr. 729 din 08

aprilie 2003 emisă de pârât și restituirea în natură a terenului situat în

Constanța - Stațiunea Mamaia, în suprafață de 320,55 mp.

Prin sentința civilă nr. 687 din 27

mai 2004, Tribunalul Constanța, a respins acțiunea.

Prin decizia nr. 1121/ C din 3

noiembrie 2004, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, a respins apelul

declarat de reclamant.

împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamantul O.O.B.D.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, la

data de 10 ianuarie 2005.

La termenul de la 13 ianuarie 2006,

judecata recursului a fost suspendată la cererea recurentului, în temeiul

dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, măsură ce a fost menținută la 1

februarie 2008, 4 mai 2010, 25 iunie 2010, 25 martie 2011, iar la 12 iunie

2012, din oficiu, Înalta Curte, a dispus din nou repunerea cauzei pe rol,

fixând termen la 14 septembrie 2012, când instanța a invocat excepția perimării

recursului.

Analizând cu prioritate această

excepție, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte, o va

admite, pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin.

(1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată, contestație, apel, recurs,

revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept,

chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp

de un an. Conform dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ. perimarea se

poate constata și din oficiu.

Termenul de perimare începe să curgă

de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de

întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și

250 C. proc. civ.

În speță, la termenul din 13 ianuarie

2006, judecata recursului a fost suspendată la cererea recurentului, în temeiul

dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001, până la soluționarea irevocabilă a

acțiunii în revendicare de drept comun, ce a format obiectul dosarului nr. 11569/2001

(nr. nou 238/212/2001) al Judecătoriei Constanța.

Din fișa E.C.R.I.S. aflată la dosar

(fila 99) rezultă că dosarul nr. 238/212/2001 al Tribunalului Constanța, a fost

soluționat irevocabil la 5 mai 2011, iar până la data de 5 mai 2012, când s-a

împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5) C.

proc. civ., părțile nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în

vederea continuării judecății.

Reținând că în cauză sunt întrunite

condițiile perimării prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și

constatând că, potrivit aceluiași text de lege, perimarea operează de drept,

putând fi constatată și din oficiu de instanță, față de dispozițiile art. 252 alin.

(1) teza I din același cod, Înalta Curte, urmează să constate perimată cererea

de recurs cu care a fost investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

reclamantul O.O.B.D. împotriva deciziei civile nr. 1121/ C din 03 noiembrie

2004 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

14 septembrie 2012.