ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 802/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin cererea formulată în contencios administrativ, reclamantul C.Șt. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.C. U.N.P.I.R. , anularea actelor emise de această autoritate și obligarea la modificarea situației, respectiv a înregistrării sale în Tabloul membrilor compatibili. Reclamantul a mai arătat că, la data de 12 septembrie 2008, în calitate de practician în insolvență, definitiv, înscris în Tabloul membrilor U.N.P.I.

a decis înființarea unui cabinet individual de practician în insolvență, urmând să desfășoare concomitent această activitate cu cea de notar public, cererea sa înregistrată fiind însoțită și de solicitarea de trecere din Secțiunea Persoanelor Incompatibile (Secțiunea a V-a) în cea a practicienilor definitivi organizați în cabinete (Secțiunea B). Prin Decizia nr. 9/2008, menținută prin Decizia nr. 12/2008, i s-a respins atât cererea de înființare a unui cabinet individual de insolvență cât și trecerea sa din secțiunea „persoane incompatibile” în secțiunea „practicieni definitivi organizați pe cabinete”. Reclamantul a susținut că profesia de notar este compatibilă cu cea de practician de insolvență, nefiind vorba de o activitate salarizată în înțelesul O.U.G.

nr. 86/2006. Prin sentința civilă nr. 2351 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 28 din O.U.G. nr. 86/2006, profesia de practician în insolvență este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii, cu excepția a celor prevăzute în legea menționată. Având în vedere că profesia de notar public nu este menționată în mod expres printre profesiile compatibile cu aceea de practician de insolvență, instanța fondului a apreciat că desfășurarea activității de practician de insolvență de către un notar public constituie o incompatibilitate reglementată de lege.

Totodată, s-a reținut că potrivit dispozițiilor ordonanței menționate, nu se face distincție între activitățile pentru care se primește salariu în accepțiunea Codului muncii și activitățile liberale pentru care se primește onorariu. Instanța fondului a concluzionat că actele atacate sunt legale, nemaifiind necesar să se analizeze celelalte susțineri ale reclamantului. 2. Recursul declarat de recurentul-reclamant Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București în termen legal a declarat recurs reclamantul C.Șt. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate au fost susținute următoarele critici împotriva sentinței pronunțate de prima instanță: - reclamantul, în calitatea sa de notar public, ca profesiune liberală nu se află în starea de incompatibilitate sugerată de pârâtă și acceptată de instanță, nefiind întrunite cerințele art. 28 din O.U.G.

nr. 86/2006, așa cum a fost modificată de Legea nr. 254/2007; - întrucât în capitolul incompatibilităților nu este prevăzută activitatea notarială, conform principiului că „ceea ce nu este interzis de lege este permis”, activitatea notarială este compatibilă cu cea de practician în insolvență; - profesia de mediator, potrivit legii de organizare a acestei profesii este compatibilă cu cea de practician în insolvență, după cum este compatibilă și cu cea de notar public astfel că atât timp cât notarul public poate exercita concomitent profesia de mediator iar practicianul în insolvență poate fi și mediator, potrivit unui silogism juridic rezultă că reclamantul poate exercita concomitent toate cele 3 profesii care nu se exclud reciproc; - potrivit art. 35 din Legea nr. 36/1995 profesia de notar public nu este incompatibilă cu cea de practician în insolvență, această din urmă activitate nefiind comercială, cum greșit susține pârâta, ci o activitate liberală ca și cea notarială.

3. Considerentele și situația instanței de control judiciar Recursul nu este fondat. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor recurentului-reclamant ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greșita aplicare a legii și raportat la prevederile legale din materia incidentă în cauză, ca și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să atragă fie casarea fie modificarea sentinței atacate. În acord cu prima instanță Înalta Curte apreciază că actele administrative atacate de recurentul-reclamant, emise de autoritatea intimată, respectiv de U.N.P.I.R.

– Consiliul de conducere (U.N.P.I.R.), nu sunt nelegale întrucât, în temeiul prevederilor aplicabile din O.U.G. nr. 86/2006, privind organizarea activității practicienilor în insolvență, modificată și completată de Legea nr. 254/2007, activitatea notarială pe care o desfășoară în prezent reclamantul nu este prevăzută ca fiind compatibilă cu cea de practician în insolvență. Recurentul-reclamant a dobândit calitatea de practician în insolvență în anul 2004 și este în mod corect trecut în tabloul de evidență al U.N.P.I.R. la Secțiunea a V-a „Persoane incompatibile”, tocmai în considerarea calității de notar public pe care o deține și o exercită în prezent. Nu pot fi primite criticile recurentului-reclamant vizând greșita interpretare și aplicare de către prima instanță a prevederilor art. 28 alin. (2) din O.U.G.

nr. 86/2006 întrucât din formularea textului rezultă că rațiunea legii și voința legiuitorului au fost în sensul de a enumera limitativ activitățile ce sunt compatibile cu exercitarea profesiei de practician în insolvență. Potrivit art. 28 alin. (2) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 86/2006 exercitarea profesiei de practician în insolvență este compatibilă cu mai multe activități expres prevăzute, între care nu figurează însă și aceea notariat. Așa fiind, interpretarea legală a normei legale incidente nu poate fi decât în sensul că enumerarea este limitativă și nu exemplificativă pentru că în regulă generală, interdicțiile și incompatibilitățile prevăzute într-un act normativ sunt prevederi de excepție și sunt de strictă interpretare.

Extinderea profesiilor compatibile cu aceea de practician în insolvență, astfel cum încearcă să demonstreze recurentul-reclamant invocând silogismul juridic, ca raționament deductiv pornind de la compatibilitatea cu profesiunea de mediator pe care de asemenea o deține nu poate fi primită și în considerarea unei alte prevederi legale, exprese, cuprinsă în același act normativ incident. Astfel, raportat la prevederile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 254/2007, de modificare și completare a O.U.G. nr. 86/2006, potrivit cu care pot fi primite în profesia de practician în insolvență, la cerere, cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, persoanele care au exercitat cel puțin 5 ani funcția de judecător, procuror, notar public sau avocat, înscrierea în tabloul U.N.P.I.R.

urmând a se face în termen de cel mult 3 luni de la eliberarea din funcția de procuror, judecător sau notar, rezultă cu evidență că desfășurarea concomitentă a activităților în discuție este expres interzisă. Așadar, după cum în mod corect a reținut și prima instanță, actele contestate au fost emise de autoritatea intimată cu respectarea legii în condițiile în care din interpretarea coroborată și rațională a prevederilor O.U.G. nr. 86/2006, modificată, rezultă că solicitarea recurentului de înscriere în Tabloul U.N.P.I.R., ce echivalează cu acordarea posibilității efective de exercitare a profesiei de practician în insolvență, nu putea fi primită în lipsa dovezii realizării opțiunii pentru exercitarea numai a acestei profesii, nu concomitent cu cea de notar public.

Față de toate cele mai sus prezentate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.Șt. împotriva sentinței civile nr. 2351 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.