ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 802/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

instanțe

Prin cererea

formulată în contencios administrativ, reclamantul

C.Șt. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.C.

U.N.P.I.R.

, anularea actelor emise de această

autoritate și obligarea la modificarea situației, respectiv a înregistrării

sale în Tabloul membrilor compatibili.

Reclamantul a

mai arătat că, la data de 12 septembrie 2008, în calitate de practician în

insolvență, definitiv, înscris în Tabloul membrilor U.N.P.I. a decis înființarea

unui cabinet individual de practician în insolvență, urmând să desfășoare

concomitent această activitate cu cea de notar public, cererea sa înregistrată

fiind însoțită și de solicitarea de trecere din Secțiunea Persoanelor Incompatibile

(Secțiunea a V-a) în cea a practicienilor definitivi organizați în cabinete

(Secțiunea B). Prin Decizia nr. 9/2008,

menținută prin Decizia nr. 12/2008, i

s-a respins atât cererea de

înființare a unui cabinet individual de insolvență

cât și trecerea sa din

secțiunea „persoane incompatibile” în secțiunea

„practicieni definitivi organizați pe cabinete”. Reclamantul a susținut că

profesia de notar

este

compatibilă cu cea de practician de insolvență, nefiind vorba

de o activitate salarizată în înțelesul O.U.G. nr.

86/2006.

Prin sentința

civilă nr. 2351 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Pentru a

adopta această soluție, instanța de fond a reținut

că, potrivit

dispozițiilor art. 28 din O.U.G. nr. 86/2006, profesia de

practician în

insolvență este incompatibilă cu activitatea salarizată

în cadrul altor profesii, cu

excepția a celor prevăzute în legea

menționată.

Având în vedere că profesia de notar public nu este menționată în mod expres

printre profesiile compatibile cu aceea

de practician de insolvență,

instanța fondului a apreciat că

desfășurarea

activității de practician de insolvență de către un notar

public constituie o incompatibilitate reglementată

de lege.

Totodată, s-a

reținut că potrivit dispozițiilor ordonanței

menționate, nu se face

distincție între activitățile pentru care se

primește salariu în accepțiunea

Codului muncii și activitățile

liberale pentru care se primește onorariu.

Instanța

fondului a concluzionat că actele atacate sunt

legale, nemaifiind necesar să se

analizeze celelalte susțineri ale reclamantului.

de recurentul-reclamant

Împotriva

sentinței pronunțate de Curtea de Apel București în termen legal a

declarat recurs reclamantul C.Șt.

În esență, prin motivele de recurs

dezvoltate au fost susținute următoarele critici împotriva sentinței pronunțate

de prima instanță:

- reclamantul, în calitatea sa de

notar public, ca profesiune liberală nu se află în starea de incompatibilitate

sugerată de pârâtă și acceptată de instanță, nefiind întrunite cerințele art. 28

din O.U.G. nr. 86/2006, așa cum a fost modificată de Legea nr. 254/2007;

- întrucât în capitolul

incompatibilităților nu este prevăzută activitatea notarială, conform principiului

că „ceea ce nu este interzis de lege este permis”, activitatea notarială este

compatibilă cu cea de practician în insolvență;

- profesia de mediator, potrivit legii

de organizare a acestei profesii este compatibilă cu cea de practician în

insolvență, după cum este compatibilă și cu cea de notar public astfel că atât

timp cât notarul public poate exercita concomitent profesia de mediator iar

practicianul în insolvență poate fi și mediator, potrivit unui silogism juridic

rezultă că reclamantul poate exercita concomitent toate cele 3 profesii care nu

se exclud reciproc;

- potrivit art. 35 din Legea nr. 36/1995

profesia de notar public nu este incompatibilă cu cea de practician în

insolvență, această din urmă activitate nefiind comercială, cum greșit susține

pârâta, ci o activitate liberală ca și cea notarială.

de control judiciar

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârea atacată prin

prisma criticilor recurentului-reclamant ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând greșita aplicare a legii și

raportat la prevederile legale din materia incidentă în cauză, ca și potrivit art.

304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte reține că nu

subzistă în cauză nici un motiv de nelegalitate care să atragă fie casarea fie

modificarea sentinței atacate.

În acord cu prima instanță Înalta

Curte apreciază că actele administrative atacate de recurentul-reclamant, emise

de autoritatea intimată, respectiv de U.N.P.I.R. – Consiliul de conducere (U.N.P.I.R.),

nu sunt nelegale întrucât, în temeiul prevederilor aplicabile din O.U.G. nr. 86/2006,

privind organizarea activității practicienilor în insolvență, modificată și

completată de Legea nr. 254/2007, activitatea notarială pe care o desfășoară în

prezent reclamantul nu este prevăzută ca fiind compatibilă cu cea de practician

în insolvență.

Recurentul-reclamant a dobândit

calitatea de practician în insolvență în anul 2004 și este în mod corect trecut

în tabloul de evidență al U.N.P.I.R. la Secțiunea a V-a „Persoane incompatibile”, tocmai în considerarea calității de notar public pe care o deține și o exercită

în prezent.

Nu pot fi primite criticile

recurentului-reclamant vizând greșita interpretare și aplicare de către prima

instanță a prevederilor art. 28 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006 întrucât din formularea

textului rezultă că rațiunea legii și voința legiuitorului au fost în sensul de

a enumera limitativ activitățile ce sunt compatibile cu exercitarea profesiei

de practician în insolvență.

Potrivit art. 28 alin. (2) lit. a)

și b) din O.U.G. nr. 86/2006 exercitarea profesiei de practician în insolvență este

compatibilă cu mai multe activități expres prevăzute, între care nu figurează

însă și aceea notariat.

Așa fiind, interpretarea legală a

normei legale incidente nu poate fi decât în sensul că enumerarea este

limitativă și nu exemplificativă pentru că în regulă generală, interdicțiile și

incompatibilitățile prevăzute într-un act normativ sunt prevederi de excepție și

sunt de strictă interpretare.

Extinderea profesiilor compatibile

cu aceea de practician în insolvență, astfel cum încearcă să demonstreze recurentul-reclamant

invocând silogismul juridic, ca raționament deductiv pornind de la compatibilitatea

cu profesiunea de mediator pe care de asemenea o deține nu poate fi primită și în

considerarea unei alte prevederi legale, exprese, cuprinsă în același act normativ

incident.

Astfel, raportat la prevederile art.

32 alin. (2) din Legea nr. 254/2007, de modificare și completare a O.U.G. nr. 86/2006,

potrivit cu care pot fi primite în profesia de practician în insolvență, la

cerere, cu scutire de examen și de perioadă de stagiu, persoanele care au

exercitat cel puțin 5 ani funcția de judecător, procuror, notar public sau

avocat, înscrierea în tabloul U.N.P.I.R. urmând a se face în termen de cel mult

3 luni de la eliberarea din funcția de procuror, judecător sau notar, rezultă

cu evidență că desfășurarea concomitentă a activităților în discuție este

expres interzisă.

Așadar, după cum în mod corect a reținut

și prima instanță, actele contestate au fost emise de autoritatea intimată cu

respectarea legii în condițiile în care din interpretarea coroborată și rațională

a prevederilor O.U.G. nr. 86/2006, modificată, rezultă că solicitarea recurentului

de înscriere în Tabloul U.N.P.I.R., ce echivalează cu acordarea posibilității efective

de exercitare a profesiei de practician în insolvență, nu putea fi primită în

lipsa dovezii realizării opțiunii pentru exercitarea numai a acestei profesii,

nu concomitent cu cea de notar public.

Față de toate cele mai sus

prezentate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat,

recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.Șt.

împotriva sentinței civile nr. 2351 din 3 iunie 2009 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 februarie 2010.