ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1769/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 162 din 2 mai 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea având ca obiect „anulare act administrativ”, formulată de reclamantul P.V. în calitate de titular al Cabinetului Individual de Insolvență „P.V.”, în contradictoriu cu pârâtele P.I.P.

IPURL, Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Comisia de Selecție a Practicienilor în Insolvență agreați care colaborează cu organele fiscale agreate de Agenția Națională de Administrare Fiscală; a anulat în parte Ordinul nr. 2481 din 09 septembrie 2010 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală în ceea ce privește completarea anexei I la Ordinul nr. 1022 din 05 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvență agreați de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală cu practicianul în insolvență P.I.P. IPURL București (poziția XX din Anexa I la Ordin); a anulat în parte procesul verbal al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență agreați care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 9 septembrie 2010 în ceea ce privește selectarea practicianului în insolvență P.I.P.

IPURL București în vederea trecerii în Lista practicienilor în insolvență agreați de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală; a anulat în parte procesul verbal al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență agreați care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011, respectiv pct. 2 și 3 din procesul verbal prin care a fost desemnată câștigătoare oferta practicianului în insolvență P.I.P. IPURL București în dosarele de insolvență privind pe debitoarele SC A.G. SA Botoșani și SC T. SA Botoșani și a obligat pârâții P.I.P. IPURL, Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Comisia de Selecție a Practicienilor în Insolvență agreați care colaborează cu organele fiscale agreate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, să plătească reclamantului P.V.

cheltuieli de judecată în sumă de 2004,3 RON. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia, la data de 26 iulie 2010, a fost publicat anunțul privind organizarea, de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, a procedurii de selecție în vederea completării Listei practicienilor în insolvență agreați, practicienii interesați având posibilitatea să depună dosarele de participare la selecție până la data de 20 august 2010. În același anunț s-a făcut precizarea că documentația de participare la procedura de selecție se completează în conformitate cu dispozițiile Ordinului Președintelui ANAF nr. 1009/2007. La procedura de selecție a participat și Cabinetul Individual de Insolvență „N.Ș.” București, iar prin procesul–verbal al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență agreați care colaborează cu organele fiscale din 09 septembrie 2010 acest cabinet a fost trecut pe lista practicienilor agreați.

La data de 09 septembrie 2010, reprezentantul Cabinetului Individual de Insolvență „N.Ș.” s-a adresat pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală cu o cerere prin care arăta că și-a schimbat forma de exercitare a profesiei și denumirea în P.I.P. IPURL solicitând înscrierea acestei noi societăți în lista practicienilor agreați de organele fiscale. În urma acestei cereri, Comisia de selecție a procedat la înlocuirea pe lista practicienilor agreați a Cabinetului Individual de Insolvență „N.Ș.” cu P.I.P. IPURL [procesul verbal al comisiei de selecție a practicienilor în insolvență din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 09 septembrie 2010, alin. (1) pct. 2]. Procedând la o analiză comparativă, Curtea a constatat identitatea obiectului de activitate a Cabinetului Individual de Insolvență „N.Ș.” cu cel al pârâtului P.I.P.

IPURL, așa încât, în mod corect a apreciat Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală că, odată ce cabinetul de insolvență fusese trecut pe lista practicienilor agreați, se impunea înlocuirea sa cu noul practician. Prima instanță a concluzionat că, la data de 20 august 2010 - stabilită de Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind termen limită pentru depunerea documentației în vederea participării practicienilor în insolvență la selecție în vederea completării Listei de practicieni în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală (a se vedea anunțul public din 26 iulie 2010 - Tribunal), Cabinetul individual de insolvență avea întocmite actele prevăzute de O.U.G.

nr. 86/2006 în vederea schimbării formei de activitate și a încunoștiințarea cu privire la această modificare fusese expediată către U.N.P.I.R. Față de cele arătate mai sus legat de natura și efectele înregistrării mențiunii de modificare a formei de exercitare a profesiei de practician în insolvență, Curtea a considerat că nu pot fi primite apărările contestatorului care susțin că, la data selecției, P.I.P. IPURL București nu avea personalitate juridică, situație ce ar fi afectat legalitatea însăși a procedurilor de selecție, însă apar ca fiind întemeiate criticile reclamantului cu privire la modul în care Comisia de selecție constituită în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a procedat la aplicarea unora dintre criteriile de selecție reglementate prin Ordinul nr. 1009/2007 a Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală - pentru situația P.I.P.

IPURL București - participant la selecția organizată de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Astfel, a constatat judecătorul fondului, la dosarul depus de P.I.P. IPURL București (fostul Cabinet Individual de Insolvență „N.Ș.”), nu se regăsesc actele prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordinul nr. 1009/2007 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, respectiv situația societăților în insolvență, reorganizare sau lichidare din portofoliul ofertantului, care au fost instrumentate în ultimii 5 ani, situația societăților comerciale pentru care a fost finalizată procedura și situația societăților comerciale pentru care procedura se află în desfășurare. Deși lipsa acestor acte nu este sancționată cu descalificarea conform art. 10 din Ordin, Curtea a apreciat că ele sunt strict necesare pentru analiza criteriilor de selecție a practicienilor în insolvență agreați prevăzute în anexa nr. 1 la Ordin.

Potrivit procesului-verbal întocmit de Comisia de selecție din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la data de 09 septembrie 2010, punctajul acordat ofertantului a fost compus din: 5 puncte pentru declarația pe proprie răspundere în ceea ce privește numărul de personal calificat afectat procedurii; 15 puncte - acordate pentru dotarea practicianului cu mijloace IT, telefon, fax, ș.a. și 10 puncte pentru criteriul privind experiența în colaborarea cu organele fiscale. Acest ultim criteriu de selecție -„colaborarea cu organele fiscale" - punctat destul de consistent - 10 puncte - este un criteriu extrem de discutabil și comparativ cu celelalte criterii pentru selecție prevăzute de Ordin este evident - preponderent de natură subiectivă.

Deși formula folosită de OPANAF este destul de imprecisă, criteriul instituit își găsește în primul rând justificarea în considerarea relațiilor directe dintre organele fiscale și practicienii în insolvență în dosarele de insolvență gestionate anterior de aceștia, precum și a faptului că nu este în interesul organelor fiscale, creditori bugetari, să propună judecătorului sindic în procedura insolvenței desemnarea unui practician cu care a avut o colaborare trecută defectuoasă, iar în al doilea rând criteriul oferă Comisiei de selecție o marjă destul de largă de apreciere. Într-o atare situație pentru înlăturarea arbitrariului și pentru asigurarea egalității în fața legii a ofertanților și al transparenței procedurilor, Comisia de selecție avea obligația de a-și motiva punctajul acordat prin aplicarea acestui criteriu.

Obligația motivării în această situație permite exercitarea controlului de legalitate a unei atari decizii și evident al verificării modului în care exercitarea dreptului de apreciere al Comisiei nu s-a situat în sfera „excesului de putere" așa cum este definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004. Curtea a constatat că acordarea punctajului pentru acest criteriu de selecție nu a fost motivată de Comisia de selecție și, odată ce la dosarul practicianului în insolvență nu au fost depuse acte privind situația societăților reorganizate sau lichidate de către ofertant, situația societăților comerciale pentru care a fost finalizată procedura și situația societăților comerciale pentru care procedura se află în desfășurare instanța nu poate verifica dacă punctajul acordat acestui criteriu este corect.

Având în vedere această situație, a apreciat instanța de fond, atât procesul verbal al Comisiei de selecție din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 09 septembrie 2010, cât și Ordinul nr. 2481 din 09 septembrie 2010 sunt nelegale. Întrucât hotărârea Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență agreați care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011 de desemnare câștigătoare a ofertei pârâtului P.I.P. IPURL București în dosarele de insolvență privind pe debitoarele SC A.G. SA Botoșani și SC T. SA Botoșani este un act subsecvent Ordinului nr. 2481 din 09 septembrie 2010 de trecere a aceluiași pârât pe lista practicienilor în insolvență agreați de organele fiscale, Curtea a constatat că și aceasta este nelegală în aceeași măsură ca și actul principal.

Împotriva sentinței civile nr. 162 din data de 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal atât reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență P.V., cât și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care s-a solicitat, de către recurentul reclamant, admiterea căii extraordinare de atac și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul reținerii ca nelegale a procedurii de selecție organizată de Agenția Națională de Administrare Fiscală și prin prisma nedobândirii personalității de către entitatea P.I.P.

IPURL la data selecției organizate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, imperios necesară în vederea includerii ca practician în insolvență ”agreat” pe lista aprobată prin Ordinul nr. 2481 din 9 septembrie 2010, și de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. S-a învederat, prin cererea de recurs a reclamantului Cabinetul Individual de Insolvență P.V., că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe nelegalitatea modului în care Comisia de selecție constituită în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a procedat la aplicarea unora dintre criteriile de selecție reglementate prin Ordinul nr. 1009/2007 a Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, reținând cu precădere aspectul referitor la faptul că, la dosarul depus de participantul la selecție P.I.P.

IPURL nu se regăsesc o serie din actele prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordin, reținând că ”acestea sunt strict necesare pentru analizarea criteriilor de selecție a practicienilor în insolvență agreați” și că punctajul acordat acestui participant nu este motivat în totalitate. În realitate, a considerat recurentul reclamant că aspectele referitoare la inexistența personalității juridice a participantului P.I.P. IPURL sunt cele care afectează legalitatea procedurilor de selecție, ducând implicit la anularea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481 ca nelegal, emis cu încălcarea art. 33 din Decretul nr. 31/1954, a Ordinului nr. 1009/2007, precum și a legislației în vigoare.

Astfel, s-a arătat că la momentul la care a fost făcută selecția, respectiv la data de 20 august 2010, P.I.P. IPURL nu exista ca entitate juridică, neavând capacitate de folosință, adică capacitatea de a avea drepturi și obligații, capacitate care s-a născut la 8 septembrie 2010, data înregistrării acestui agent economic în evidențele fiscale. Așa cum rezultă neechivoc și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei la selecția organizată de Agenția Națională de Administrare Fiscală în perioada 20 august 2010 – 9 septembrie 2010 și-a depus oferta practicianul în insolvență C.I.I. Ș.N., iar în urma selecției a fost declarat ”agreat” de organul fiscal și înscris în Anexa 1 la poziția XX din Ordinul ANAF nr. 2481 din 9 septembrie 2010 practicianul P.I.P.

IPURL București. În aceste condiții, a subliniat recurentul reclamant că P.I.P. IPURL nici nu exista ca entitate juridică la data stabilită de organul fiscal pentru depunerea ofertelor în vederea selecției întrucât a luat ființă abia odată cu înregistrarea sa în Registrul formelor de organizare ținut de U.N.P.I.R. Mai mult, s-a relevat de reclamant că între C.I.I. Ș.N. și P.I.P. IPURL nici nu există identitate de persoane, singura asemănare între cei doi practicieni în insolvență fiind cea a obiectului de activitate, astfel încât s-au apreciat ca nefondate reținerile instanței referitoare la faptul că schimbarea formei de exercitare și a denumirii practicianului are natura juridică a unei mențiuni câtă vreme P.I.P.

IPURL nu este continuatorul persoanei fizice Ș.N. În consecință, s-a menționat că este evident că P.I.P. IPURL nu putea îndeplini nici una din condițiile de eligibilitate prevăzute imperativ de art. 8-10 din Ordinul nr. 1009/2007, cu atât mai puțin condiția referitoare la experiența și competența profesională și cea privind colaborarea cu organele fiscale, neputând deveni așadar ”agreat” de Agenția Națională de Administrare Fiscală deși pe lista practicienilor în insolvență se afla nominalizată o altă personalitate juridică. Textele legale incidente, invocate de instanța de fond, fac referire la modificările intervenite în forma de exercitare a profesiei ori denumirea unui practician în insolvență, însă în cazul concret dedus judecății, practic este înlocuită însăși persoana care poate exercita această profesie.

A conchis reclamantul recurent că selecția organizată de Agenția Națională de Administrare Fiscală la data de 20 august 2010 s-a finalizat prin admiterea în mod nelegal de către Comisia de selecție a practicianului P.I.P. IPURL și implicit prin înscrierea acestuia la poziția XX din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481 din 9 septembrie 2010. Or, în aceste condiții respingerea acestor motive esențiale de nelegalitate a procedurii de selecție în sine, a fost considerată de reclamant ca neîntemeiată, apreciind totodată acesta că instanța de fond era ținută de reținerea acestor motive substanțiale, care ar fi făcut chiar redundantă orice cercetare referitoare la criteriile de selecție și la eventualul punctaj acordat noului participant.

Prin urmare, a concluzionat recurentul reclamant că se impune reținerea a fortiori și a motivului menționat, care pe de o parte constituie o dovadă în plus, evidentă, a nelegalității sancționată de instanță prin anularea Ordinului nr. 2481/2010, iar pe de altă parte ar fi aptă să protejeze interesele persoanelor asupra cărora au fost resimțite efectele acestor nelegalități, până la rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțate în speță. Cât privește recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, aceasta a precizat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Astfel, s-a considerat că instanța de fond în mod greșit a reținut, în ceea ce îl privește pe practicianul în insolvență P.I.P.

IPURL București, că Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală nu și-a motivat acordarea punctajului la criteriul ”colaborării cu organele fiscale” cu ocazia punctării ofertei depuse de P.I.P. IPURL. Soluția instanței de fond, s-a susținut, se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor legale incidente în litigiu, iar prin motivele aduse se adaugă la lege și se creează în același timp o discriminare a practicianului din cauză față de ceilalți practicieni în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală. Discriminarea, s-a adăugat, constă tocmai în interpretarea eronată a instanței de fond cu privire la dispozițiile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, aceasta considerând că organul fiscal trebuia să-și motiveze decizia pentru acordarea acestui punctaj aferent criteriului de bună colaborare.

Or, prin raportare la prevederile art. 2 alin. (2) lit. d) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 și la cele ale Anexei nr. 1 pct. 1-1 din același ordin, a opinat recurenta pârâtă că Comisia de selecție a practicienilor în insolvență ar fi trebuit să motiveze decizia în ceea ce privește criteriul colaborării numai în cazul în care practicianul era depunctat pentru o colaborare deficitară cu organele fiscale și nu pentru acordarea celor 10 puncte, care se acordă tuturor practicienilor față de care organele fiscale nu au întâmpinat dificultăți în colaborarea cu aceștia.

În consecință, a relevat recurenta pârâtă că soluția de anulare parțială a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481/2010 se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, întrucât acordarea celor 10 puncte prevăzute în Anexa nr. 1 a acestui ultim ordin trebuie acordate, în mod nediscriminatoriu, tuturor persoanelor care au avut o colaborare bună cu organele fiscale.

S-a învederat că, așa cum rezultă din art. 2 alin. (2) lit. d) a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, colaborarea deficitară și inclusiv depunctarea (și nu acordarea punctajului de 10 puncte) trebuia dovedită și susținută prin eventualele situații transmise de organele fiscale teritoriale cu privire la colaborarea cu practicianul în discuție, or în cauză Direcția Generală Juridică din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu a fost sesizat, până la momentul agreerii, cu privire la o eventuală colaborare defectuoasă cu practicianul în insolvență, pentru a fi depunctat sau pentru a nu i se acorda punctajul de 10 puncte, așa cum reține instanța de fond.

A mai susținut recurenta pârâtă că hotărârea recurată este nemotivată în ceea ce privește soluția de anulare a procesului verbal de selecție a lichidatorului din data de 7 martie 2011, și că oricum, pentru a putea fi declarat ca nelegal actul subsecvent trebuia constată nelegalitatea actului în baza căruia a fost emis, în cauză constatarea nelegalității Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007. Or, s-a subliniat că prevederile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 au fost supuse controlului de legalitate în cadrul altor dosare aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ, fiind menționată cu titlu de exemplu sentința civilă nr. 3717 din data de 4 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de M.R.L.

Iași SPRL prin care s-a solicitat anularea prevederilor art. 2 alin. (3) lit. l) și a Anexei nr. 1 la Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007. A mai precizat recurenta pârâtă că, în cauză, punctarea ofertei câștigătoare cu punctajul maxim s-a făcut în mod legal, întrucât practicianul în insolvență desemnat a avut o colaborare bună cu organele fiscale, iar referitor la punctajele obținute la celelalte criterii avute în vedere la selecția practicianului, s-a evocat că criteriile stabilite prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 sunt identice pentru toți practicienii care participă la selecția de oferte, indiferent de forma de organizare a profesiei, de momentul înființării sau de alte aspecte de acest gen, singura condiție fiind aceea de a se afla pe lista practicienilor agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În fine, a menționat recurenta pârâtă că prima instanță a pronunțat hotărârea atacată bazându-se exclusiv pe susținerile reclamantului și fără a lua în considerare apărările formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, pe care le-a înlăturat fără a motiva în vreun fel acest lucru. Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata P.I.P. IPURL a invocat, în legătură cu recursul formulat de reclamantul C.I.I.

P.V., excepția autorității de lucru judecat, apreciindu-se că, raportat la cele dispuse cu caracter irevocabil în Dosarul nr. 7206/40/2010/a3 al Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, există hotărâre judecătorească irevocabilă referitor la legalitatea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481/2010, a Hotărârii Comisiei de selecție din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală constituită conform Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 și a actelor subsecvente prin care P.I.P. IPURL a fost selectată și desemnată ca lichidator judiciar al SC T. SA în dosarul de insolvență nr. 7206/40/2010 aflat pe rolul Tribunalului Botoșani.

Recurentul reclamant C.I.I. P.V. a apreciat, prin răspunsul la întâmpinarea depusă de intimata P.I.P. IPURL, că nu există autoritate de lucru judecat în litigiu întrucât față de Dosarul nr. 7206/40/2010/a3 indicat de reclamantă nu este îndeplinită, față de reclamant, condiția identității de părți deoarece în cadrul dosarului menționat acesta a avut calitatea de intervenient accesoriu, în numele altuia. De asemenea, reclamantul a învederat că prin cererea ce face obiectul cauzei de față a reclamat nelegalitatea procedurii de selecție organizate de Agenția Națională de Administrare Fiscală atât în ceea ce privește selectarea și desemnarea P.I.P. IPURL ca lichidator judiciar al societății T. SA (care a făcut obiectul dosarului invocat de pârâtă, invocată fiind și de alte părți), cât și în ceea ce privește societatea A.G.

SA. Față de desemnarea făcută în privința acestei din urmă societăți, a precizat reclamantul că a mai fost formulată, de alte părți, excepția de nelegalitate în cadrul Dosarului nr. 7691/40/2010/a3 (în care reclamantul a avut de asemenea calitatea de intervenient accesoriu) dar care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 583 din 5 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, nefiind așadar cercetat fondul cauzei și pronunțată o hotărâre definitivă cu privire la dezlegarea pricinii. În atare condiții, a apreciat reclamantul C.I.I. P.V.

că niciuna din soluțiile date în aceste cauze nu beneficiază de autoritate de lucru judecat față de drepturile proprii reclamate pe calea prezentei acțiuni, motiv pentru care s-a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâtă ca fiind neîntemeiată pentru neîndeplinirea condiției identității de părți și a celei referitoare la cercetarea fondului cauzei. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și de reclamantul Cabinetul Individual de Insolvență P.V., precum și a apărărilor formulate prin întâmpinare de către intimata P.I.P.

IPURL București, se rețin următoarele: Instanța de judecată care a pronunțat sentința recurată a fost învestită la data de 10 mai 2011, de reclamantul P.V., în calitate de titular al Cabinetului Individual de Insolvență ”P.V.” Botoșani, cu soluționarea acțiunii în contencios administrativ, formulată în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, prin care s-a solicitat, pentru motivele de fapt și de drept expres indicate în cerere, anularea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481 pentru completarea Ordinului Președintelui Agenției Națională de Administrare Fiscală nr. 1022 din 5 decembrie 2006 privind aprobarea listei practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu modificările ulterioare, emis în data de 9 septembrie 2010 și implicit a actului subsecvent acestuia, respectiv a Hotărârii Comisiei de Selecție din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, acte administrative unilaterale nelegale emise prin frauda la lege și cu încălcarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, prin care a fost selectat și desemnat în mod nelegal P.I.P.

IPURL în calitate de practician în insolvență agreat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în vederea numirii acestuia ca lichidator judiciar al debitoarelor SC A.G. SA Botoșani și SC T. SA Botoșani, în dosarele având ca obiect procedura insolvenței nr. 7691/40/2010 și respectiv nr. 7206/40/2010 aflate pe rolul Tribunalului Botoșani. Prin sentința nr. 162 din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele P.I.P.

IPURL, cu Agenția Națională de Administrare Fiscală și cu Comisia de Selecție a Practicienilor în Insolvență care colaborează cu organele fiscale agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu consecința anulării în parte a Ordinului nr. 2481 din 9 septembrie 2010 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală în ceea ce privește completarea Anexei I la Ordinul nr. 1022 din 5 decembrie 2006 privind aprobarea listei practicienilor în insolvență agreați de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală cu practicianul în insolvență P.I.P. IPURL București (poziția XX din Anexa I la Ordin), a anulării în parte a procesului-verbal al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 9 septembrie 2010 în ceea ce privește selectarea practicianului în insolvență P.I.P.

IPURL București în vederea trecerii în Lista practicienilor în insolvență agreași de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală, și a anulării în parte a procesului–verbal al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență agreați care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011, respectiv pct. 2 și 3 din procesul verbal prin care a fost desemnată câștigătoare oferta practicianului în insolvență P.I.P. IPURL București în dosarele de insolvență privind pe debitoarele SC A.G. SA Botoșani și SC T. SA Botoșani. Înalta Curte reține că privitor la actele atacate de reclamant pe calea acțiunii în anulare, în Dosarul nr. 461/39/2011 al Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, emise în beneficiul P.I.P.

IPURL București, s-a invocat excepția de nelegalitate, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întemeiată în esență pe aceleași motive de fapt și de drept care au fundamentat acțiunea în contencios administrativ a reclamantului P.V., în calitate de titular al Cabinetului Individual de Insolvență ”P.V.”, ce au format obiectul Dosarelor nr. 7206/40/2010/a3 și nr. 7691/40/2010/a3, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În Dosarul nr. 7691/40/2010/a3 al Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat sentința nr. 160 din 2 mai 2012 prin care s-a admis excepția de nelegalitate a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481 din 09 septembrie 2010, a deciziei Comisiei de Selecție din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, constituită conform art. 2 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, din data de 7 martie 2011 și a deciziei D.G.F.P.

Botoșani, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență din 30 martie 2011 invocată de contestatori și, pe cale de consecință, a constatat nelegalitatea pct. XX din Anexa nr. 1 a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481 din 09 septembrie 2010, a procesului-verbal al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență constituită în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 09 septembrie 2010 – în privința P.I.P. IPURL și a procesului-verbal al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență constituită în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 07 martie 2011, sub aspectul pct. 2, pentru Dosarul nr. 7691/40/2010 al Tribunalului Botoșani.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că, la data de 11 august 2010, Ș.N., în calitate de titular al Cabinetului individual de insolvență cu același nume, înscris în Tabloul de evidență al membrilor U.N.P.I.R. – Subsecțiunea 1B – practicieni definitivi organizați în cabinete individuale, a solicitat, în temeiul art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, schimbarea formei de exercitare a activității din cabinet individual în IPURL, cerere soluționată prin decizia Consiliului Național de Conducere al UNPIR nr. 8 din 27 august 2010, care a dispus înscrierea în Tablou a “P.I.P. IPURL”. De asemenea, instanța de fond a mai reținut că această schimbare a formei de exercitare a profesiei are natura juridică a unei “mențiuni”, concluzie ce rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 22 cu cele ale art. 70 și 71 alin. (2) și (3) din O.U.G.

nr. 86/2006. Făcând o analiză comparativă, prima instanță a observat că există identitate între obiectul de activitate al Cabinetului individual de insolvență și cel al P.I.P. IPURL, precum și faptul că la data de 20 august 2010 – data stabilită de Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru depunerea documentației, erau întocmite actele prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006 în vederea schimbării formei de exercitare a profesiei. În consecință, Curtea a constatat că susținerile contestatorilor privitoare la nelegalitatea procedurii de selecție, sub aspectul inexistenței unei legitimări a P.I.P. IPURL de participare la această procedură, sunt neîntemeiate.

Instanța de fond a reținut, însă, că sunt întemeiate criticile contestatorilor referitoare la nelegalitatea procedurii de selecție ca urmare a nerespectării aplicării unor criterii prevăzute în Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007, sub aspectul acordării punctajului acordat ofertantului P.I.P. IPURL, și a constatat ca fiind întemeiată excepția de nelegalitate. Astfel, acordarea punctajului, respectiv 10 puncte, pentru criteriul de selecție – colaborarea fără probleme cu organele fiscale – nu este motivată de comisia de selecție, fiind imprecisă această formulare folosită de Agenția Națională de Administrare Fiscală. În ceea ce privește decizia privind desemnarea lichidatorului judiciar al SC A.G.

SA de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență din 30 martie 2011, Curtea a apreciat că nu poate face obiectul controlului de legalitate în cadrul procedurii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, verificarea legalității acesteia fiind de competența judecătorului sindic.

Prin decizia nr. 583 din data de 5 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost admise recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală București și Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani împotriva sentinței nr. 160 din 2 mai 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința modificării sentinței atacate în sensul respingerii excepției de nelegalitate, ca inadmisibilă, și a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți SC C. SA Botoșani, Direcția de Sănătate Publică Botoșani și SC M. SRL declarat împotriva aceleiași sentințe.

Înalta Curte a considerat, verificând soluția recurată conform art. 304 1 C. proc. civ. și în raport de criticile formulate în recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și D.G.F.P. Botoșani, că soluția de admitere a excepției de nelegalitate pentru o parte din actele contestate este dată cu aplicarea greșită a legii și cu interpretarea greșită a admisibilității excepției de nelegalitate, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Prima instanță, s-a arătat, a apreciat greșit natura juridică a Ordinului nr. 2481 din 9 septembrie 2010 și a proceselor-verbale ale Comisiei de Selecție din 09 septembrie 2010 și din 07 martie 2011 în sensul că aceste acte contestate în baza art. 19 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 sunt acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, prin urmare, a apreciat că în mod greșit atât instanța de trimitere Tribunalul Botoșani cât și Curtea de Apel Suceava au apreciat că actele contestate sunt acte administrative emise în regim de putere publică și pot forma obiectul excepției de nelegalitate în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte a statuat că actele contestate pe calea excepției de nelegalitate nu sunt acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 deoarece nu sunt emise în regim de putere publică, ele putând fi contestate și analizate în calea procedurii speciale reglementată de dispozițiile art. 19 alin. (5) din Legea nr. 85/2006, procedură care se aplică cu prioritate față de dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Actele contestate, deși emise de autorități publice nu sunt acte administrative nefiind emise în regim de putere publică ci sunt acte emise în regim privat, de recurenți în calitate de creditori în cadrul procedurii legate de insolvența debitoarei SC A.G. SA. Astfel, Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2481 din 9 septembrie 2010 cuprinde doar lista practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, listă în care sunt incluși și practicienii în insolvență ce îndeplinesc criteriile prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007. Or, faptul că a fost emis în baza unui ordin cu caracter normativ nu determină o natură administrativă a Ordinului nr. 2481/2010 care nu este emis în regim de putere publică și care creează doar premizele de a se putea participa la selecțiile efectuate de organul fiscal teritorial.

Atât acest ordin cât și procesele-verbale de selecție sunt emise în cadrul unei proceduri speciale de insolvență în cadrul căreia D.G.F.P. a județului Botoșani are calitate de creditor și nu calitatea de autoritate care emite acte administrative în regim de putere publică ci acte în regim privat care reglementează raporturi juridice între particulari. Pe cale de consecință Înalta Curte a apreciat că actele contestate pe calea excepției de nelegalitate nu pot forma obiectul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ci al procedurii speciale din dosarul de insolvență nr. 7691/40F/2010 al Tribunalului Botoșani privitor la debitoarea SC A.G. SA Botoșani, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, ca normă specială.

S-a mai reținut că în cadrul contestației speciale formulate, instanța competentă are competența deplină de a verifica sub toate aspectele legalitatea procedurii insolvenței inclusiv sub aspectul desemnării lichidatorului judiciar într-un anumit dosar și s-a învederat că procesele-verbale ale Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență constituită în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din data de 09 septembrie 2010 și respectiv din data de 07 martie 2010 nu sunt acte administrative de autoritate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, aceste acte având caracter premergător emiterii deciziei nr. 3828 din 30 martie 2011, decizie care are propria cale de atac conform dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 85/2006, care se aplică cu prioritate, decizie care nu a fost emisă în regim de putere public ci în cadrul unor raporturi private de drept comercial, în calitatea D.G.F.P.

a județului Botoșani de creditor majoritar al debitoarei din dosarul de insolvență nr. 7691/40/2010 aflat pe rolul Tribunalului Botoșani. În Dosarul nr. 7206/40/2010/a3 al Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în care Cabinetul Individual de Insolvență P.V. a avut calitatea de intervenient, s-a pronunțat sentința nr. 161 din 2 mai 2012 prin care, printre altele, s-a admis în parte excepția de nelegalitate și s-a constatat nelegalitatea parțială a Ordinului nr. 2481 din 09 septembrie 2010 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală în ceea ce privește completarea Anexei I la Ordinul nr. 1022 din 05 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvență agreați de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală cu practicianul în insolvență P.I.P.

IPURL București (poziția XX din Anexa I la Ordin) și s-a constatat nelegalitatea parțială a procesului verbal al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență agreați care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011, respectiv a pct. 3 din procesul verbal prin care a fost desemnată câștigătoare oferta practicianului în insolvență P.I.P. IPURL București în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC T. SA Botoșani. Pentru a pronunța această soluție, a reținut Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește fondul cauzei, că în cazul practicienilor în insolvență schimbarea formei de exercitare a profesiei are natura juridică a unei „mențiuni", iar înregistrarea unei atari mențiuni în Registrul formelor de organizare a practicienilor în insolvență ținut de U.N.P.I.R.

este o cerință care asigură opozabilitatea față de terți a actului/actelor juridice care atestă decizia de schimbare a formei de exercitare a profesiei și este evident o măsură ce are drept scop ocrotirea drepturilor sau intereselor legitime ale terților, fără a fi afectată validitatea intrinsecă a acestor decizii pentru situația în care nu au fost respectate aceste cerințe formale de publicitate. A mai constatat instanța de fond identitatea obiectului de activitate a Cabinetului Individual de Insolvență „N.Ș.” cu cel al pârâtului P.I.P. IPURL, reținând că în mod corect Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală a stabilit că odată ce cabinetul de insolvență fusese trecut pe lista practicienilor agreați, se impunea înlocuirea sa cu noul practician.

Totodată, a reținut judecătorul fondului că din adresa din 21 octombrie 2011 comunicată de Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România a rezultat că la data de 11 august 2010, Ș.N., în calitate de titular al Cabinetului individual cu același nume, a solicitat, în temeiul art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență aprobată prin Legea nr. 254/2007, schimbarea formei de exercitare a profesiei de practician în insolvență, respectiv transformarea din cabinet individual în IPURL, cerere soluționată prin Decizia Consiliului Național de Conducere al U.N.P.I.R. nr. 8 din 27 august 2010 care a dispus înscrierea în Tabloul U.N.P.I.R.

a P.I.P. IPURL București. Concluzionând, instanța de fond a considerat că la data de 20 august 2010 - stabilită de Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind termen limită pentru depunerea documentației în vederea participării practicienilor în insolvență la selecție în vederea completării Listei de practicieni în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală Cabinetul individual de insolvență avea întocmite actele prevăzute de O.U.G. nr. 86/2006 în vederea schimbării formei de activitate și încunoștințarea cu privire la această modificare fusese expediată către U.N.P.I.R., astfel că nu se poate reține că la acel moment nu avea personalitate juridică.

Curtea de apel a reținut însă întemeiate criticile referitoare la modul în care Comisia de selecție constituită în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a procedat la aplicarea unora dintre criteriile de selecție reglementate prin Ordinul nr. 1009/2007 a Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru situația P.I.P. IPURL București, întrucât la dosarul acesteia nu se regăsesc actele prevăzute de dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. e) din Ordin, respectiv situația societăților în insolvență, reorganizare sau lichidare din portofoliul ofertantului, care au fost instrumentate în ultimii 5 ani, situația societăților comerciale pentru care a fost finalizată procedura și situația societăților comerciale pentru care procedura se află în desfășurare.

Deși potrivit art. 10 din Ordinul nr. 1009/2007, lipsa acestora nu este sancționată cu descalificarea, curtea a apreciat că ele sunt strict necesare pentru analiza criteriilor de selecție a practicienilor în insolvență agreați prevăzute în Anexa nr. 1 la Ordin. În fine, Curtea de Apel a apreciat că in ceea ce privește criteriul de selecție experiența în „colaborarea cu organele fiscale", criteriu pentru care a fost punctată pârâta cu 10 puncte, acesta este un criteriu preponderent de natură subiectivă, iar Comisia de selecție avea obligația de a-și motiva punctajul acordat prin aplicarea acestui criteriu.

A reținut judecătorul fondului că obligația motivării în această situație, trebuie să permită exercitarea controlului de legalitate a unei atari decizii și evident al verificării modului în care exercitarea dreptului de apreciere al Comisiei nu s-a situat în sfera „excesului de putere" așa cum este definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, ori, in speță, odată ce la dosarul practicianului în insolvență nu au fost depuse acte privind situația societăților reorganizate sau lichidate de către ofertant, situația societăților comerciale pentru care a fost finalizată procedura și situația societăților comerciale pentru care procedura se află în desfășurare instanța nu poate verifica dacă punctajul acordat acestui criteriu este corect.

Pentru aceste motive s-a statuat că atât procesul verbal al Comisiei de selecție din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 09 septembrie 2010 cât și Ordinul nr. 2481 din 09 septembrie 2010 sunt nelegale și s-a învederat că în condițiile in care hotărârea Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență agreați care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011 de desemnare ca câștigătoare a ofertei pârâtului P.I.P. IPURL București în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC T. SA Botoșani este un act subsecvent Ordinului nr. 2481 din 09 septembrie 2010 de trecere a aceluiași pârât pe lista practicienilor în insolvență agreați de organele fiscale, și aceasta este nelegală în aceeași măsură ca și actul principal.

Prin decizia nr. 3318 din data de 14 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost admise recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani împotriva sentinței nr. 161 din 2 mai 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința modificării sentinței atacată, în sensul respingerii excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 2481 din data de 09 septembrie 2010 emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală în ceea ce privește completarea Anexei I la Ordinul nr. 1022 din 05 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvență agreați de Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală cu practicianul în insolvență P.I.P.

IPURL București (poziția XX din Anexa I la Ordin) și a procesului verbal al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență agreați care colaborează cu organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală din 7 martie 2011, respectiv a pct. 3 din procesul verbal prin care a fost desemnată câștigătoare oferta practicianului în insolvență P.I.P. IPURL București în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC T. SA Botoșani, și a menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței atacate. Prin aceeași decizie au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de G.T., H.A., I.M., I.I.C., C.C., R.E. și F.D., împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Înalta Curte a apreciat ca întemeiate motivele de recurs formulate de recurentele – pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Județeană Botoșani, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește Ordinul nr. 2481/2010 pentru completarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1022 din 5 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor in insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală, s-a constatat că acesta reprezintă o completare a listei practicienilor prin care a fost înscrisă P.I.P. IPURL în Anexa nr. 1 la poziția nr. XX, în locul Cabinetului Individual de Insolvență „N.Ș.”, alături de mai mulți practicieni în insolvență, ca urmare a îndeplinirii condițiilor cerute de Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 22 din O.U.G. nr. 86/2006 practicianul în insolvență își poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu obligația înștiințării filialei U.N.P.I.R., înștiințare care are natura juridică a unei „mențiuni" pentru asigurarea opozabilității. Corect a apreciat instanța de fond că la data de 20 august 2010 - stabilită de Agenția Națională de Administrare Fiscală ca fiind termen limită pentru depunerea documentației în vederea participării practicienilor în insolvență la selecție în vederea completării Listei de practicieni în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală Cabinetul individual de insolvență avea întocmite actele prevăzute de O.U.G.

nr. 86/2006 în vederea schimbării formei de activitate și încunoștințarea cu privire la această modificare fusese expediată către U.N.P.I.R., astfel că nu se poate reține că la acel moment nu avea personalitate juridică, fiind respinse criticile formulate de recurenții reclamanți și de intimatul intervenient Cabinetul Individual de Insolvență P.V. cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 33 din Decretul nr. 31/1954. Instanța de fond în mod greșit a apreciat nelegalitatea Ordinului nr. 2481/2010 în raport de greșita aplicare a criteriului prevăzut la art. 2 alin. (3) lit. d) din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007 – experiența în colaborarea cu organele fiscale – apreciindu-l ca fiind de natură subiectivă.

Înalta Curte a constatat că acest criteriu nu este unul subiectiv, lipsit de previzibilitate sau lăsat la liberul arbitru al organului fiscal, întrucât organul fiscal care stabilește modul de colaborare cu practicianul în insolvență probează această colaborare pe baza actelor efectuate în dosarele de insolvență anterioare gestionate de practicianul în insolvență în cauza, astfel cum rezultă din situațiile trimestriale transmise de organele fiscale Direcției Juridice din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Criteriile de selecție prevăzute în ordin au fost stabilite în considerarea calității Agenției Naționale de Administrare Fiscală de administrator al bugetului general consolidat și al interesului public pe care îl presupune gestionarea acestuia, neputând fi calificate ca și criterii discriminatorii, mai ales in condițiile in care acestea sunt identice pentru toate persoanele participante la procedura de selecție.

Ceea ce se invocă în motivarea excepției de nelegalitate ca fiind abuziv, este modul în care acest criteriu este aplicat, având în vedere dreptul de apreciere al organului fiscal, dar eventualele derapaje pot fi înlăturate prin sancționarea excesului de putere pe calea acțiunii în anulare a actului, prin excepția de nelegalitate instanța de contencios administrativ fiind investită să examineze concordanța actelor administrative deduse judecății cu actul normativ cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea căruia a fost emis, respectiv Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1009/2007. În același registru se încadrează și critica privind nedepunerea la dosarul P.I.P.

IPURL a întregii documentații prevăzută de dispozițiile art. 9 din Ordinul nr. 1009/2007, respectiv lit. e) - situația societăților în insolvență, reorganizare sau lichidare din portofoliul ofertantului, care au fost instrumentate în ultimii 5 ani; situația societăților comerciale pentru care a fost finalizată procedura, întocmită potrivit Anexei nr. 4 a), și situația societăților comerciale pentru care procedura se află în desfășurare, întocmită potrivit Anexei nr. 4 b), precum și critica privind nerespectarea