ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 673/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Constanța, reclamanta BNP C. SPRL prin asociat coordonator B.V. a chemat

în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București -

Comisia de Selecție, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

anularea procesului-verbal de selecție din 8 aprilie 2011, încheiat de Comisia

de selecție din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală București, al

cărei rezultat a fost comunicat la data 4 mai 2011 și anularea rezultatului

selecției lichidatorului judiciar pentru debitoarea SC P.M. SRL, cu reluarea

procedurii de selecție.

În motivare a arătat

că anterior reclamanta s-a adresat Agenției Națională de Administrare Fiscală

conform adresei anexate nefiindu-i comunicat nici un răspuns la sesizarea

prealabilă.

S-a precizat că

adresa privind desemnarea lichidatorului urmare a procedurii de selecție

conține mențiunea că au fost punctate ofertele conform criteriilor și

punctajelor stabilite de Ordinul nr. 1009/2007, fără să fie analizat conținutul

ofertelor depuse raportat la criterii prestabilite și obiective care să poată

fi analizate. S-a acordat un punctaj privind strategia de

reorganizare-lichidare fără a fi analizat nici un element al conținutului

acestora și fără nici un criteriu de punctare și de asemenea colaborarea bună

cu maximul de puncte și cea defectuoasă cu 0 puncte, fără nici o definire a

înțelesului și stabilire a limitelor acestei colaborări, respectiv colaborare

bună și colaborare defectuoasă, contrar dispozițiilor exprese prevăzute de

Legea nr. 24/2000 și H.G. nr. 561/2009.

Reclamanta a apreciat

că selecția organizată de Agenția Națională de Administrare Fiscală în temeiul

dispozițiilor Ordinului nr. 1009/2007, procedura în cadrul căreia a fost

folosit și criteriul experienței în colaborarea cu organele fiscale,

introducerea în art. 2 alin. (3) lit. e) a criteriului colaborării cu organele

fiscale fără nici o definire sau înțeles, este neobiectivă și fără legătură cu

scopul procedurii de selecție în sine, neavând nici o legătură cu celelalte

criterii care sunt obiective și țin de cauza în sine - onorariul solicitat,

numărul de personal alocat, strategia de reorganizare lichidare.

b) Întâmpinarea

formulată în cauză

Prin întâmpinare,

Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea acțiunii,

întrucât selecția s-a realizat cu respectarea procedurii instituite prin

Ordinul nr. 1009/2007 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

S-a precizat că

punctarea ofertelor pentru criteriul "strategia de reorganizare/lichidare

este realizată în funcție de măsurile concrete propuse de ofertant în derularea

procedurii, precum și termenele asumate în vederea realizări acestora.

A susținut pârâta că

punctarea ofertelor sub aspectul colaborării cu organele fiscale se raportează

strict la colaborarea ofertantului cu organul fiscal de-a lungul timpului în

diverse proceduri de insolvență.

Acest criteriu

prevăzut de dispozițiile OPANAF nr. 1009/2007 a fost instituit în considerarea

relațiilor directe dintre organele fiscale și practicienii insolvență, precum

și a faptului că nu este în interesul organului fiscal-creditor, să propună

judecătorului-sindic în procedura insolvenței desemnarea unui practician cu

care a avut o colaborare defectuoasă.

Depunctarea ofertei

BNP C. SPRL la acest criteriu a avut la baza dificultățile întâmpinate de către

organul fiscal în procedurile de insolvență în cadrul cărora contestatorul

deținea calitatea de administrator/lichidator judiciar.

c) Sentința și

considerentele primei instanțe

Prin Sentința civilă

nr. 652 din 9 decembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta BNP C. SPRL

prin asociat coordonator B.V. și pe pârâta Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Comisia de selecție și a dispus anularea procesului-verbal al

Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență din 8 aprilie 2011 cu

privire la selectarea lichidatorului judiciar pentru debitoarea SC P.M. SRL și

reluarea procedurii de selecție în privința acesteia.

Pentru a pronunța

această sentință s-a reținut, în ceea ce privește excepția de nelegalitate a

dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 1009/2007, că reclamanta nu a

arătat care sunt dispozițiile legale încălcate sau nesocotite la emiterea

acestora, indicând în mod generic faptul că au fost încălcate dispozițiile

Legii nr. 24/2000 și H.G. nr. 561/2009. În atare situație, instanța nu poate

realiza o analiză concretă a nelegalității actului menționat, chiar dacă, în

temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, de actul administrativ depinde

soluționarea litigiului pe fond, motiv pentru care a respins excepția invocată.

Pe fondul cauzei s-a

apreciat că în cuprinsul actelor care au stat la baza emiterii

procesului-verbal de selecție contestat nu există documente care să susțină

probator afirmația colaborării defectuoase a reclamantei cu organele fiscale,

acordarea punctajului la criteriul colaborării cu organele fiscale prevăzut de

art. 2 alin. (3) lit. e) din Ordinul ANAF nr. 1009/2007 realizându-se în baza

Adresei nr. 7584 din 17 ianuarie 2011 a Direcției Generale a Finanțelor Publice

a Municipiului București, fără a fi depuse înscrisuri, care să ateste situația

de fapt expusă.

S-a mai arătat că

motivele acordării punctajului la criteriul menționat au fost aduse la

cunoștință reclamantei pe parcursul judecării prezentei cauze, actului

administrativ comunicat acesteia, ce face obiectul prezentei cauze, lipsindu-i

motivarea acordării punctajului. Ori motivarea actului administrativ trebuie să

fie adecvată, prezentând de o manieră clară și univocă considerentele avute în

vedere de emitentul actului, astfel încât să-i permită reclamantului formularea

unor apărări coerente și efective, motivarea insuficientă sau lipsa motivării

fiind sancționată în practica judecătorească internă dar și în cea a Curții

Europene de Justiție, cu nulitatea actului (cauza C-367/1995).

Obligativitatea

motivării efective a actelor emise de o autoritate publică este subsumată de

asemenea principiului transparenței decizionale, prin acesta putându-se

verifica dacă actul este corect fundamentat, permițând în același timp

exercitarea dreptului de petiționare în justiție în vederea realizării

controlului judecătoresc al legalității actului emis.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

a) Motivele de recurs

În motivele de recurs

s-a susținut că în mod legal a fost depunctată oferta reclamantei, deoarece în

cadrul colaborări cu organele fiscale în alte proceduri de insolvență au fost

întâmpinate dificultăți, aspecte comunicate instanței.

S-au reluat

explicațiile privind lipsa de colaborare din Dosarele nr. 21838/3/2009,

17268/3/2009.

b) Analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte,

examinând motivele de recurs, sentința atacată și legislația aplicabilă,

constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor explica

în continuare.

Obiectul prezentei

cauze îl constituie analiza legalității procesului-verbal de selecție din data

de 8 aprilie 2011 încheiat de Comisia de selecție din cadrul Agenției Naționale

de Administrare Fiscală.

Prin procesul-verbal

de selecție din 8 aprilie 2011 s-au selectat în vederea desemnării practicienii

în insolvență ce urmau a fi propuși adunării creditorilor pentru mai multe

societăți aflate în insolvență, între acestea fiind și P.M. SRL, pentru care

s-au depus patru oferte.

În procesul-verbal

s-a precizat că s-au acordat punctaje ofertelor depuse și s-a hotărât ca oferta

depusă de practicianul în insolvență P.O. IPURL să fie desemnată câștigătoare

întrucât a obținut 87 puncte. De precizat că în procesul-verbal semnat de

comisie nu s-a motivat punctajul acordat.

Cu Adresa nr. 756 din

4 mai 2011 s-a comunicat reclamantei punctajul obținut, fără a se motiva acest

aspect, iar actul este semnat numai de Președintele de comisie.

Motivarea acordării

punctajului s-a efectuat numai prin explicațiile transmise Curții de Apel

Craiova cu Adresa nr. 1096197 din 20 octombrie 2011, din care rezultă că

reclamantei i s-au acordat 0 puncte, pentru probleme de colaborare cu organul

fiscal, menționându-se în acest sens Adresa nr. 7584 din 17 ianuarie 2011 a

Direcției Generale a Finanțelor Publice București, din care rezultă aspecte

apreciat de Direcția Generală a Finanțelor Publice ca fiind lipsă de

colaborare, cu privire la Dosarul nr. 17268/3/2009 și Dosarul nr. 21873/3/2009.

Reclamanta a depus

extras din buletinul insolvenței, respectiv Sentința comercială nr. 2677 din 6

aprilie 2011, din care rezultă că instanța a respins declarația de creanță în

cuantum de 87.509 RON, formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice

București.

În ceea ce privește

Dosarul nr. 17628/3/2009, pârâta a afirmat că angajarea expertului evaluator s-a

făcut fără aprobarea Comitetului creditorilor și fără a se explica eventualele

încălcări ale legii, după cum nu au fost depuse nici un fel de dovezi pentru

susținerea acestei afirmații.

Din situația de fapt

expusă rezultă că la data emiterii actului, acesta nu era motivat în concret,

iar explicațiile formulate ulterior apar ca fiind arbitrare, fără suport în

probatoriile cauzei.

Astfel, pentru

dosarul în care s-a pronunțat Sentința nr. 2677 din 6 aprilie 2011, respingerea

declarației de creanță nu poate fi atribuită lichidatorului, decizia aparținând

judecătorului sindic, motiv pentru care acest aspect în nici un caz, nu poate

fi reținut ca reprezentând colaborare defectuoasă a lichidatorului.

Explicațiile de mai

sus, alături de cele ale judecătorului primei instanțe, fundamentează concluzia

că actul ce formează obiectul prezentului control judiciar a fost adoptat cu

exces de putere, prin încălcarea drepturilor reclamantei.

În speță, dreptul de

apreciere al autorității pârâte s-a manifestat cu exces de putere, dintr-o

dublă perspectivă.

Pe de o parte,

soluția aleasă nu a fost motivată, la data emiterii actului, iar pe de altă

parte justificarea ulterioară este nesusținută de probe sau chiar i s-au

atribuit reclamantei motive străine de competențele și atribuțiile acesteia în

cadrul procedurii falimentului.

În aceste

circumstanțe, soluția primei instanțe este temeinică și legală, motiv pentru

care în baza art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr.

652/2011 din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 februarie 2013.

Procesat de GGC - CL