ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 673/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, reclamanta BNP C. SPRL prin asociat coordonator B.V. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București - Comisia de Selecție, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de selecție din 8 aprilie 2011, încheiat de Comisia de selecție din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală București, al cărei rezultat a fost comunicat la data 4 mai 2011 și anularea rezultatului selecției lichidatorului judiciar pentru debitoarea SC P.M.

SRL, cu reluarea procedurii de selecție. În motivare a arătat că anterior reclamanta s-a adresat Agenției Națională de Administrare Fiscală conform adresei anexate nefiindu-i comunicat nici un răspuns la sesizarea prealabilă. S-a precizat că adresa privind desemnarea lichidatorului urmare a procedurii de selecție conține mențiunea că au fost punctate ofertele conform criteriilor și punctajelor stabilite de Ordinul nr. 1009/2007, fără să fie analizat conținutul ofertelor depuse raportat la criterii prestabilite și obiective care să poată fi analizate.

S-a acordat un punctaj privind strategia de reorganizare-lichidare fără a fi analizat nici un element al conținutului acestora și fără nici un criteriu de punctare și de asemenea colaborarea bună cu maximul de puncte și cea defectuoasă cu 0 puncte, fără nici o definire a înțelesului și stabilire a limitelor acestei colaborări, respectiv colaborare bună și colaborare defectuoasă, contrar dispozițiilor exprese prevăzute de Legea nr. 24/2000 și H.G. nr. 561/2009.

Reclamanta a apreciat că selecția organizată de Agenția Națională de Administrare Fiscală în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 1009/2007, procedura în cadrul căreia a fost folosit și criteriul experienței în colaborarea cu organele fiscale, introducerea în art. 2 alin. (3) lit. e) a criteriului colaborării cu organele fiscale fără nici o definire sau înțeles, este neobiectivă și fără legătură cu scopul procedurii de selecție în sine, neavând nici o legătură cu celelalte criterii care sunt obiective și țin de cauza în sine - onorariul solicitat, numărul de personal alocat, strategia de reorganizare lichidare. b) Întâmpinarea formulată în cauză Prin întâmpinare, Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea acțiunii, întrucât selecția s-a realizat cu respectarea procedurii instituite prin Ordinul nr. 1009/2007 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

S-a precizat că punctarea ofertelor pentru criteriul "strategia de reorganizare/lichidare este realizată în funcție de măsurile concrete propuse de ofertant în derularea procedurii, precum și termenele asumate în vederea realizări acestora. A susținut pârâta că punctarea ofertelor sub aspectul colaborării cu organele fiscale se raportează strict la colaborarea ofertantului cu organul fiscal de-a lungul timpului în diverse proceduri de insolvență. Acest criteriu prevăzut de dispozițiile OPANAF nr. 1009/2007 a fost instituit în considerarea relațiilor directe dintre organele fiscale și practicienii insolvență, precum și a faptului că nu este în interesul organului fiscal-creditor, să propună judecătorului-sindic în procedura insolvenței desemnarea unui practician cu care a avut o colaborare defectuoasă.

Depunctarea ofertei BNP C. SPRL la acest criteriu a avut la baza dificultățile întâmpinate de către organul fiscal în procedurile de insolvență în cadrul cărora contestatorul deținea calitatea de administrator/lichidator judiciar. c) Sentința și considerentele primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 652 din 9 decembrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta BNP C. SPRL prin asociat coordonator B.V. și pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Comisia de selecție și a dispus anularea procesului-verbal al Comisiei de selecție a practicienilor în insolvență din 8 aprilie 2011 cu privire la selectarea lichidatorului judiciar pentru debitoarea SC P.M.

SRL și reluarea procedurii de selecție în privința acesteia. Pentru a pronunța această sentință s-a reținut, în ceea ce privește excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Ordinul nr. 1009/2007, că reclamanta nu a arătat care sunt dispozițiile legale încălcate sau nesocotite la emiterea acestora, indicând în mod generic faptul că au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 24/2000 și H.G. nr. 561/2009. În atare situație, instanța nu poate realiza o analiză concretă a nelegalității actului menționat, chiar dacă, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, motiv pentru care a respins excepția invocată.

Pe fondul cauzei s-a apreciat că în cuprinsul actelor care au stat la baza emiterii procesului-verbal de selecție contestat nu există documente care să susțină probator afirmația colaborării defectuoase a reclamantei cu organele fiscale, acordarea punctajului la criteriul colaborării cu organele fiscale prevăzut de art. 2 alin. (3) lit. e) din Ordinul ANAF nr. 1009/2007 realizându-se în baza Adresei nr. 7584 din 17 ianuarie 2011 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București, fără a fi depuse înscrisuri, care să ateste situația de fapt expusă. S-a mai arătat că motivele acordării punctajului la criteriul menționat au fost aduse la cunoștință reclamantei pe parcursul judecării prezentei cauze, actului administrativ comunicat acesteia, ce face obiectul prezentei cauze, lipsindu-i motivarea acordării punctajului.

Ori motivarea actului administrativ trebuie să fie adecvată, prezentând de o manieră clară și univocă considerentele avute în vedere de emitentul actului, astfel încât să-i permită reclamantului formularea unor apărări coerente și efective, motivarea insuficientă sau lipsa motivării fiind sancționată în practica judecătorească internă dar și în cea a Curții Europene de Justiție, cu nulitatea actului (cauza C-367/1995). Obligativitatea motivării efective a actelor emise de o autoritate publică este subsumată de asemenea principiului transparenței decizionale, prin acesta putându-se verifica dacă actul este corect fundamentat, permițând în același timp exercitarea dreptului de petiționare în justiție în vederea realizării controlului judecătoresc al legalității actului emis.

2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală. a) Motivele de recurs În motivele de recurs s-a susținut că în mod legal a fost depunctată oferta reclamantei, deoarece în cadrul colaborări cu organele fiscale în alte proceduri de insolvență au fost întâmpinate dificultăți, aspecte comunicate instanței. S-au reluat explicațiile privind lipsa de colaborare din Dosarele nr. 21838/3/2009, 17268/3/2009. b) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința atacată și legislația aplicabilă, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor explica în continuare. Obiectul prezentei cauze îl constituie analiza legalității procesului-verbal de selecție din data de 8 aprilie 2011 încheiat de Comisia de selecție din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Prin procesul-verbal de selecție din 8 aprilie 2011 s-au selectat în vederea desemnării practicienii în insolvență ce urmau a fi propuși adunării creditorilor pentru mai multe societăți aflate în insolvență, între acestea fiind și P.M. SRL, pentru care s-au depus patru oferte. În procesul-verbal s-a precizat că s-au acordat punctaje ofertelor depuse și s-a hotărât ca oferta depusă de practicianul în insolvență P.O. IPURL să fie desemnată câștigătoare întrucât a obținut 87 puncte. De precizat că în procesul-verbal semnat de comisie nu s-a motivat punctajul acordat. Cu Adresa nr. 756 din 4 mai 2011 s-a comunicat reclamantei punctajul obținut, fără a se motiva acest aspect, iar actul este semnat numai de Președintele de comisie.

Motivarea acordării punctajului s-a efectuat numai prin explicațiile transmise Curții de Apel Craiova cu Adresa nr. 1096197 din 20 octombrie 2011, din care rezultă că reclamantei i s-au acordat 0 puncte, pentru probleme de colaborare cu organul fiscal, menționându-se în acest sens Adresa nr. 7584 din 17 ianuarie 2011 a Direcției Generale a Finanțelor Publice București, din care rezultă aspecte apreciat de Direcția Generală a Finanțelor Publice ca fiind lipsă de colaborare, cu privire la Dosarul nr. 17268/3/2009 și Dosarul nr. 21873/3/2009. Reclamanta a depus extras din buletinul insolvenței, respectiv Sentința comercială nr. 2677 din 6 aprilie 2011, din care rezultă că instanța a respins declarația de creanță în cuantum de 87.509 RON, formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice București.

În ceea ce privește Dosarul nr. 17628/3/2009, pârâta a afirmat că angajarea expertului evaluator s-a făcut fără aprobarea Comitetului creditorilor și fără a se explica eventualele încălcări ale legii, după cum nu au fost depuse nici un fel de dovezi pentru susținerea acestei afirmații. Din situația de fapt expusă rezultă că la data emiterii actului, acesta nu era motivat în concret, iar explicațiile formulate ulterior apar ca fiind arbitrare, fără suport în probatoriile cauzei. Astfel, pentru dosarul în care s-a pronunțat Sentința nr. 2677 din 6 aprilie 2011, respingerea declarației de creanță nu poate fi atribuită lichidatorului, decizia aparținând judecătorului sindic, motiv pentru care acest aspect în nici un caz, nu poate fi reținut ca reprezentând colaborare defectuoasă a lichidatorului.

Explicațiile de mai sus, alături de cele ale judecătorului primei instanțe, fundamentează concluzia că actul ce formează obiectul prezentului control judiciar a fost adoptat cu exces de putere, prin încălcarea drepturilor reclamantei. În speță, dreptul de apreciere al autorității pârâte s-a manifestat cu exces de putere, dintr-o dublă perspectivă. Pe de o parte, soluția aleasă nu a fost motivată, la data emiterii actului, iar pe de altă parte justificarea ulterioară este nesusținută de probe sau chiar i s-au atribuit reclamantei motive străine de competențele și atribuțiile acesteia în cadrul procedurii falimentului. În aceste circumstanțe, soluția primei instanțe este temeinică și legală, motiv pentru care în baza art. 312 C. proc.

civ. recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței nr. 652/2011 din 9 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2013. Procesat de GGC - CL