ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 705/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, acțiune întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea

nr. 554/2004, reclamanta L.G. S.P.R.L Reșița a solicitat, în contradictoriu cu

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Comisia de selecție a

practicienilor în insolvență agreați de A.N.A.F, suspendarea executării

Deciziei emise de pârâtă prin care aceasta a desemnat drept administrator

judiciar în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea S.C.

C. S.A., aflat pe rolul Tribunalului Timiș, societatea B.I. .

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile art. 8 și

următoarele din Ordinul nr. 1009/2007 privind procedurile de selecție a

practicienilor în insolvență agreați de către Agenția Națională de Administrare

Fiscală, a avut loc selecția organizată de către ANAF pentru desemnarea

administratorului judiciar în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009, aflat pe

rolul Tribunalului Caraș-Severin, privind pe debitoarea S.C. C. S.A, comisia de

selecție declarând câștigătoare oferta depusă de către B.I. .

A mai precizat

reclamanta că împotriva deciziei prin care a fost declarată câștigătoare

societatea sus-menționată, a depus plângere prealabilă în temeiul art. 7 din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, plângere la care nu a primit

răspuns.

S-a opinat că în

speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ce privește cazul

bine justificat, reclamanta a susținut că la baza deciziei Comisiei prin care a

fost aleasă drept câștigătoare oferta depusă de către B.I.  se află o eroare de

calcul, eroare care a determinat acordarea unui punctaj mai mare decât cel

cuvenit.

Astfel, precizează

reclamanta, din adresa prin care i s-a comunicat câștigătorul reiese că

departajarea s-a făcut ținându-se cont de ofertele financiare ale ofertanților,

considerându-se că oferta financiară a B.I.  este mai avantajoasă, aspect

nereal prin prisma faptului că onorariul solicitat de reclamantă în oferta

depusă se ridică la suma totală de 1.500 RON, iar onorariul care se va acorda

B.I.  la finalizarea procedurii este de 88.641,40 RON.

Privitor la paguba

iminentă, reclamanta a susținut că este lichidator în dosarul de insolvență

privind debitoarea SC C. SA încă de la deschiderea procedurii, fiind cea care a

stabilit strategia de lichidare pentru societatea susmenționată, iar schimbarea

sa în acest punct al procedurii, respectiv după 2 ani de la deschiderea

dosarului ar cauza prejudicii nu numai reclamantei ci și creditorilor

societății SC C. SA.

S-a mai apreciat că,

prin decizia luată, Comisia de selecție nu a făcut decât să complice procedura

de faliment în ceea ce privește debitoarea SC C. SA, nefiind în interesul

părților implicate schimbarea reclamantei și introducerea unui nou lichidator

în cauză.

Pârâta a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată, opinând că în speță

nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute a  fi îndeplinite cumulativ de art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin Sentința nr. 442

din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că invocarea unei erori de calcul

matematic, săvârșită de pârâtă, nu este de natură să ducă la incidența

prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 privind noțiunea

de caz bine justificat, din afirmațiile reclamantei nerezultând în ce constă

serioasa îndoială în privința legalității actului administrativ emis de pârâtă.

A mai apreciat

instanța fondului că susținerile legate de schimbarea reclamantei din calitatea

de lichidator în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC C. SA, nu sunt

prin natura lor producătoare de pagube față de reclamantă, atâta timp cât nu

s-a demonstrat că a fost privată de un beneficiu material la care ar fi avut

dreptul, în mod permanent, până la soluționarea dosarului de insolvență, iar

invocarea unor prejudicii viitoare pe seama creditorilor societății SC C. SA,

nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a atacat

cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii

cererii, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea căii de

atac, recurenta - reclamantă a arătat că sentința este netemeinică și nelegală,

pentru că instanța a reținut în mod greșit neîndeplinirea condițiilor prevăzute

de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, aspecte pe care

le-a detaliat, conform celor menționate în cererea de chemare în judecată și

rezumate la pct. I.1 din cuprinsul prezentei decizii.

A anexat copia

Sentinței comerciale nr. 14/JS din data de 10 septembrie 2009 a Tribunalului

Caraș Severin, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, judecătorul

sindic, înscris aflat și la dosarul primei instanțe (filele 15 - 17) și copia

încheierii comerciale pronunțate la data de 7 octombrie 2010 de aceeași

instanță.

Agenția Națională de

Administrare Fiscală nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 308 alin. (2) C.

proc. civ., dar a depus la dosar concluzii  scrise  prin care a solicitat

respingerea  recursului ca nefondat, arătând că după cum corect a reținut

instanța de fond, în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute  în art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, așa cum sunt definite în art. 2 alin. (1)

lit. ș) și t) din aceeași lege.

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul  nu este fondat.

Recurenta -

reclamantă a urmat calea prevăzută în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a

obține suspendarea executării deciziei din data de 15 iulie 2011, prin care

Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională

de Administrare Fiscală a selectat oferta B.I. în vederea desemnării

administratorului judiciar în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009 al

Tribunalului Caraș - Severin, privind pe debitoarea S.C. C. S.A.

Soluția pronunțată de

prima  instanță, în sensul respingerii  cererii, reflectă interpretarea și

aplicarea corectă a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, corelate cu

cele ale art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din aceeași lege.

Astfel, cazul bine

justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea  nr. 554/2004 ca

fiind împrejurarea de fapt sau de drept, de natură să creeze o îndoială

serioasă asupra legalității actului administrativ, poate fi reținut pe baza

unor indicii evidente de răsturnare a prezumției de nelegalitate, ușor

decelabile, fără a se prejudeca fondul litigiului. Judecătorul cauzei are, în

acest scop, un drept de apreciere asupra împrejurărilor de fapt și de drept ce

pot  fi încadrate în definiția cazului bine justificat, efectuând o analiză

sumară a aparenței dreptului, cu respectarea cerinței asigurării unui

echilibru rezonabil între interesul public și interesul privat al persoanei

care se consideră vătămată.

În speță, recurenta -

reclamantă a invocat, drept principal indiciu de nelegalitate a deciziei

administrative, existența unei erori de calcul care a determinat acordarea unui

punctaj mai mare  decât cel cuvenit ofertei concurente, accentuând faptul că

departajarea  s-a făcut în raport cu ofertele financiare, greșit evaluate în

opinia sa.

Curtea de Apel a

stabilit că, din împrejurările indicate de reclamantă, nu se poate deduce o

îndoială evidentă asupra legalității actului, concluzie pe care Înalta Curte și

-o însușește, cu motivarea că, din analiza comparativă a punctajelor celor  doi

ofertanți, diferența totală de 7 puncte nu a provenit exclusiv din punctajul

acordat ofertelor financiare, o pondere însemnată având-o punctajul pentru

strategia de reorganizare/lichidare propusă (10 puncte pentru L.G., 20 puncte

pentru B.I.). Nu poate fi reținută, așadar, o eroare evidentă de calcul aptă să

pună la îndoială legalitatea deciziei, iar cenzurarea  modului în care  a fost

evaluată strategia de reorganizare/lichidare propusă depășește limitele

procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.

În ceea ce privește

iminența unei pagube, fără a respinge de plano ideea încadrării privării

recurentei - reclamante de un onorariu în definiția cuprinsă în art. 2 alin.

(1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că verificarea

îndeplinirii acestei cerințe devenit inutilă, atâta vreme cât art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții,

iar, așa cum rezultă din cele  expuse anterior în speță nu există un caz bine

justificat pentru suspendarea executării  actului administrativ.

Având în vedere toate

considerentele indicate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) C. proc. civ.,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.C. L.G. Caraș Severin împotriva Sentinței nr. 442 din 11

octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 februarie 2012.

Procesat de GGC - DG