ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 705/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiune întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta L.G. S.P.R.L Reșița a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de A.N.A.F, suspendarea executării Deciziei emise de pârâtă prin care aceasta a desemnat drept administrator judiciar în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009 privind pe debitoarea S.C. C. S.A., aflat pe rolul Tribunalului Timiș, societatea B.I.

. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile art. 8 și următoarele din Ordinul nr. 1009/2007 privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, a avut loc selecția organizată de către ANAF pentru desemnarea administratorului judiciar în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009, aflat pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, privind pe debitoarea S.C. C. S.A, comisia de selecție declarând câștigătoare oferta depusă de către B.I. . A mai precizat reclamanta că împotriva deciziei prin care a fost declarată câștigătoare societatea sus-menționată, a depus plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, plângere la care nu a primit răspuns.

S-a opinat că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În ce privește cazul bine justificat, reclamanta a susținut că la baza deciziei Comisiei prin care a fost aleasă drept câștigătoare oferta depusă de către B.I. se află o eroare de calcul, eroare care a determinat acordarea unui punctaj mai mare decât cel cuvenit. Astfel, precizează reclamanta, din adresa prin care i s-a comunicat câștigătorul reiese că departajarea s-a făcut ținându-se cont de ofertele financiare ale ofertanților, considerându-se că oferta financiară a B.I. este mai avantajoasă, aspect nereal prin prisma faptului că onorariul solicitat de reclamantă în oferta depusă se ridică la suma totală de 1.500 RON, iar onorariul care se va acorda B.I.

la finalizarea procedurii este de 88.641,40 RON. Privitor la paguba iminentă, reclamanta a susținut că este lichidator în dosarul de insolvență privind debitoarea SC C. SA încă de la deschiderea procedurii, fiind cea care a stabilit strategia de lichidare pentru societatea susmenționată, iar schimbarea sa în acest punct al procedurii, respectiv după 2 ani de la deschiderea dosarului ar cauza prejudicii nu numai reclamantei ci și creditorilor societății SC C. SA. S-a mai apreciat că, prin decizia luată, Comisia de selecție nu a făcut decât să complice procedura de faliment în ceea ce privește debitoarea SC C. SA, nefiind în interesul părților implicate schimbarea reclamantei și introducerea unui nou lichidator în cauză.

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată, opinând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute a fi îndeplinite cumulativ de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Prin Sentința nr. 442 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că invocarea unei erori de calcul matematic, săvârșită de pârâtă, nu este de natură să ducă la incidența prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 privind noțiunea de caz bine justificat, din afirmațiile reclamantei nerezultând în ce constă serioasa îndoială în privința legalității actului administrativ emis de pârâtă.

A mai apreciat instanța fondului că susținerile legate de schimbarea reclamantei din calitatea de lichidator în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC C. SA, nu sunt prin natura lor producătoare de pagube față de reclamantă, atâta timp cât nu s-a demonstrat că a fost privată de un beneficiu material la care ar fi avut dreptul, în mod permanent, până la soluționarea dosarului de insolvență, iar invocarea unor prejudicii viitoare pe seama creditorilor societății SC C. SA, nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004. Reclamanta a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea căii de atac, recurenta - reclamantă a arătat că sentința este netemeinică și nelegală, pentru că instanța a reținut în mod greșit neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ, aspecte pe care le-a detaliat, conform celor menționate în cererea de chemare în judecată și rezumate la pct. I.1 din cuprinsul prezentei decizii. A anexat copia Sentinței comerciale nr. 14/JS din data de 10 septembrie 2009 a Tribunalului Caraș Severin, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, judecătorul sindic, înscris aflat și la dosarul primei instanțe (filele 15 - 17) și copia încheierii comerciale pronunțate la data de 7 octombrie 2010 de aceeași instanță.

Agenția Națională de Administrare Fiscală nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că după cum corect a reținut instanța de fond, în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, așa cum sunt definite în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din aceeași lege. Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Recurenta - reclamantă a urmat calea prevăzută în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a obține suspendarea executării deciziei din data de 15 iulie 2011, prin care Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de Agenția Națională de Administrare Fiscală a selectat oferta B.I.

în vederea desemnării administratorului judiciar în Dosarul de insolvență nr. 1939/115/2009 al Tribunalului Caraș - Severin, privind pe debitoarea S.C. C. S.A. Soluția pronunțată de prima instanță, în sensul respingerii cererii, reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, corelate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din aceeași lege. Astfel, cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurarea de fapt sau de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ, poate fi reținut pe baza unor indicii evidente de răsturnare a prezumției de nelegalitate, ușor decelabile, fără a se prejudeca fondul litigiului.

Judecătorul cauzei are, în acest scop, un drept de apreciere asupra împrejurărilor de fapt și de drept ce pot fi încadrate în definiția cazului bine justificat, efectuând o analiză sumară a aparenței dreptului, cu respectarea cerinței asigurării unui echilibru rezonabil între interesul public și interesul privat al persoanei care se consideră vătămată. În speță, recurenta - reclamantă a invocat, drept principal indiciu de nelegalitate a deciziei administrative, existența unei erori de calcul care a determinat acordarea unui punctaj mai mare decât cel cuvenit ofertei concurente, accentuând faptul că departajarea s-a făcut în raport cu ofertele financiare, greșit evaluate în opinia sa.

Curtea de Apel a stabilit că, din împrejurările indicate de reclamantă, nu se poate deduce o îndoială evidentă asupra legalității actului, concluzie pe care Înalta Curte și -o însușește, cu motivarea că, din analiza comparativă a punctajelor celor doi ofertanți, diferența totală de 7 puncte nu a provenit exclusiv din punctajul acordat ofertelor financiare, o pondere însemnată având-o punctajul pentru strategia de reorganizare/lichidare propusă (10 puncte pentru L.G., 20 puncte pentru B.I.). Nu poate fi reținută, așadar, o eroare evidentă de calcul aptă să pună la îndoială legalitatea deciziei, iar cenzurarea modului în care a fost evaluată strategia de reorganizare/lichidare propusă depășește limitele procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ.

În ceea ce privește iminența unei pagube, fără a respinge de plano ideea încadrării privării recurentei - reclamante de un onorariu în definiția cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că verificarea îndeplinirii acestei cerințe devenit inutilă, atâta vreme cât art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, iar, așa cum rezultă din cele expuse anterior în speță nu există un caz bine justificat pentru suspendarea executării actului administrativ. Având în vedere toate considerentele indicate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) C. proc.

civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.C. L.G. Caraș Severin împotriva Sentinței nr. 442 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2012. Procesat de GGC - DG