ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2003/2015

Decizia nr. 2003/2015

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22 august 2013 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Casa de Insolvență Bucovina IPURL, în contradictoriu cu pârâta ANAF, a solicitat anularea anexei 1 și anexei 2 a Ordinului nr. 742 din 28 iunie 2013 pentru completarea Ordinului președintelui ANAF nr. 1022 din 5 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvență agreați de ANAF și obligarea pârâtei să includă societatea pe lista practicienilor agreați de către pârâtă.

Prin Sentința civilă nr. 39 din 26 februarie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: admite în parte acțiunea; anulează punctul 19 din Anexa nr. 1 la Ordinul președintelui ANAF nr. 742 din 28 iunie 2013; obligă pârâta să reanalizeze oferta reclamantei în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 din Ordinul Președintelui ANAF nr. 1009/2007 privind procedura de selecție a practicienilor în insolvență agreați de ANAF.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva Sentinței civile nr. 39 din 26 februarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta ANAF, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010.

În esență, recurenta-pârâtă susține că, în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a reținut că, din copia poliței de asigurare depusă de reclamantă, rezultă fără dubiu că asigurarea a fost făcută pentru exercitarea profesiei de practician în insolvență.

Invocând dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) teza întâi, art. 9 alin. (1) lit. c), art. 10 alin. (1) și art. 12 din Ordinul președintelui ANAF nr. 1009/2007, recurenta-pârâtă susține că în mod corect a fost descalificată oferta reclamantei, întrucât polița de asigurare nu menționează că entitatea este asigurată și pentru administrator judiciar sau lichidator.

În ceea ce privește dispoziția instanței de reanalizare a ofertei depuse de reclamantă, recurenta-pârâtă învederează faptul că actele ce ar urma să fie reanalizate de Comisia de selecție sunt aceleași, astfel încât s-ar ajunge la același rezultat, respectiv descalificarea ofertei.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 26 februarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 14 mai 2015.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, în raport cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Prin art. I din Ordinul președintelui ANAF nr. 742 din 28 iunie 2013, s-a prevăzut că Anexa nr. 1 la Ordinul președintelui ANAF nr. 1022 din 5 decembrie 2006 privind aprobarea Listei practicienilor în insolvență agreați de Ministerul Finanțelor Publice - ANAF, cu modificările și completările ulterioare, se completează cu 166 poziții, cuprinzând rezultatele selecției din data de 17 iunie 2013, prevăzute în anexa nr. 1 la ordin.

La pct. 19 din anexa nr. 1 la din Ordinul președintelui ANAF nr. 742 din 28 iunie 2013, este menționată Casa de Insolvență Bucovina IPURL, cu mențiunea „descalificat”.

Prin Adresa nr. 832614 din 31 iulie 2013, ANAF - Direcția Generală Juridică - Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de ANAF a comunicat Casei de Insolvență Bucovina IPURL că, la data de 17 iunie 2013, Comisia de selecție a practicienilor în insolvență agreați de ANAF a dispus descalificarea ofertei în conformitate cu art. 10 din Ordinul președintelui ANAF nr. 1009/2007, întrucât copia certificată de pe polița de asigurare de răspundere civilă profesională valabilă de la data de 16 noiembrie 2012 până la data de 15 noiembrie 2013 nu menționează asigurarea și pentru obiectul de activitate/profesiune exercitată de practician în insolvență.

Prin criticile formulate, recurenta-pârâtă se rezumă să afirme că în mod corect a fost descalificată oferta reclamantei, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. d)) din Ordinul președintelui ANAF nr. 1009/2007, deoarece polița de asigurare depusă nu menționează că entitatea este asigurată pentru administrator judiciar sau lichidator.

Susținerile recurentei nu sunt de natură a înlătura soluția și argumentele expuse de prima instanță întemeiate pe dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, din analiza cărora rezultă că exercitarea profesiei de practician în insolvență, sub forma întreprinderii profesionale unipersonale cu răspundere limitată (IPURL), este reglementată numai pentru profesia de practician în insolvență.

În atare condiții, Înalta Curte împărtășește aprecierea primei instanțe în sensul că Polița de asigurare MN-X emisă pentru asiguratul Casa de Insolvență Bucovina IPURL, care a stat la baza emiterii ordinului contestat, dovedește îndeplinirea cerinței prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. d) din Ordinul președintelui ANAF nr. 1009/2007, astfel că în mod netemeinic și nelegal ANAF a descalificat oferta reclamantei.

În ceea ce privește susținerile recurentei cu referire la soluția primei instanțe de obligare a pârâtei să reanalizeze oferta reclamantei în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 din Ordinul președintelui ANAF nr. 1009/2007 privind procedura de selecție a practicienilor în insolvență agreați de ANAF, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate.

Sub acest aspect, prima instanță în mod corect a reținut că oferta a fost descalificată pentru neîndeplinirea cerinței prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. d) din Ordinul președintelui ANAF nr. 1009/2007, fără a fi analizată în fond de Comisia de selecție a practicienilor în insolvență, în calitate de autoritate publică căreia îi revine competența exclusivă de a efectua procedura de selecție în conformitate cu prevederile aceluiași ordin, iar instanței de judecată, în ipoteza în care ar fi învestită cu o acțiune în acest sens, îi revine doar competența de a cenzura legalitatea și temeinicia actului emis de această autoritate publică.

Susținerile recurentei-pârâte în sensul că actele ce ar urma să fie reanalizate de Comisia de selecție sunt aceleași, astfel încât s-ar ajunge la același rezultat, respectiv descalificarea ofertei, nu prezintă relevanță în actualul cadru procesual, în care instanța a fost învestită cu controlul de legalitate și temeinicie în privința actului de descalificare a ofertei depuse de Casa de Insolvență Bucovina IPURL, materializat în cuprinsul pct. 19 din Anexa I la Ordinul președintelui ANAF nr. 742 din 28 iunie 2013.

Pentru considerentele arătate, reținând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-pârâtă subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. din 2010, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta ANAF.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de ANAF împotriva Sentinței nr. 39 din 26 februarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2015.

Procesat de GGC - LM