ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2816/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 25 august 2003, reclamantul J.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap, solicitând anularea deciziei nr. 2661 din 20 iunie 2003, prin care a fost încadrat în gr. III de handicap, cu deficiență emoțională medie. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că suferă de o afecțiune psihică denumită „tulburare de personalitate antisocială”, pentru care a fost încadrat în gr. II de handicap, conform art. 19 din Legea nr. 509/2002. La revizuirea anuală a fost trecut într-un grad inferior de handicap, ceea ce a avut drept consecință sistarea indemnizației și lipsirea sa de orice venit de întreținere.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 599 din 18 octombrie 2004, a admis acțiunea, a anulat actul atacat și a obligat pârâta să emită un nou certificat de încadrare a reclamantului în gr. II de handicap. Instanța a stabilit că reclamantul a fost diagnosticat încă din 2002, cu „tulburare de personalitate antisocială”, fiind recalcitrant și agresiv, precum și faptul că starea acestuia este ireversibilă. A mai reținut instanța, că în luna mai 2004, aceeași comisie a stabilit că reclamantul are diagnosticul de „oligrofenie gr. II” având QI 38, încadrându-se în gr. II de handicap, pentru persoanele care necesită protecție specială și beneficiază permanent de drepturile prevăzute de art. 19 alin. (1) din Legea nr. 519/2002.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs, pârâta Direcția Județeană de Asistență Socială Olt, susținând în esență că în mod greșit, instanța a apreciat că întrucât în anul 2002, reclamantul se încadra într-un grad de deficiență accentuată, este imposibil ca starea lui să se îmbunătățească, astfel încât să nu se mai încadreze în categoria persoanelor cu handicap accentuat. Se menționează că instanța a nesocotit prevederile Ordinului nr. 726/2004 al Ministerului Sănătății și Familiei, prin care se stabilesc criteriile medico-sociale privind încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap adulți. Recursul este nefondat. Din analiza examenului psihologic efectuat la 5 ianuarie 2004, la Spitalul Clinic prof.

Dr. Alexandru Obregia, rezultă că reclamantul-intimat este subiect cu retard mental sever, având incapacitate funcțională majoră în domeniul familial, școlar și profesional, reprezentând un pericol pentru sine și pentru alții. Acesta suferea de aceleași afecțiuni, ca și la data revizuirii din mai 2003. Așa fiind, în mod corect instanța de fond, a apreciat că stabilirea unui grad inferior de handicap este nelegală. De altfel, cu ocazia revizuirii din mai 2004, aceeași comisie l-a încadrat pe reclamant în gr. II de handicap. Invocarea de către recurentă, a prevederilor unui ordin al ministrului sănătății, nu poate fi reținută, ordinul neputând înfrânge legea. Așa fiind, se va respinge ca nefondat, recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Județeană de Asistență Socială Olt împotriva sentinței civile nr. 599 din 18 octombrie 2004, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.