ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2622/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1329/2004 pe rolul Tribunalului Călărași, contestatoarea C.A. a solicitat să se

dispună, în contradictoriu cu intimații SC C. SA Călărași și A.V.A.S., fostă

A.P.A.P.S., anularea Deciziei nr. 213 din 30 aprilie 2004, emisă de aceasta din

urmă și pe cale de consecință să se recunoască drepturile cuvenite potrivit

Legii nr. 10/2001 pentru terenul de 248 mp situat în Călărași.

Prin sentința civilă nr. 1422 din 14

decembrie 2004, Tribunalul Călărași a admis contestația, a anulat decizia

atacată și a depus ca pârâta A.V.A.S. să acorde contestatoarei măsuri

reparatorii pentru teren, în valoare de 95.515.712 lei constând în bunuri ori

servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital

sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut în principal că:

- s-a făcut dovada cu înscrisuri a

calității contestatoarei de „persoană îndreptățită” în sensul prevederilor

Legii nr. 10/2001;

- o expertiză tehnică, ale cărei

concluzii nu au fost contestate, a stabilit că valoarea de piață a terenului în

litigiu este de 95.515.712 lei.

Apelurile declarate de contestatoare

și intimata A.V.A.S. împotriva acestei sentințe au fost respinse, cu aceeași

motivare, prin decizia nr. 1294 din 1 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă, care a arătat în plus că:

- dispozițiile modificatoare ale

Legii nr. 247/2005 sunt de imediată aplicare;

- intimata-pârâtă A.V.A.S. are

calitate procesuală pasivă, fiind relevantă calitatea sa de emitentă a deciziei

atacate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta A.V.A.S., solicitând în principal modificarea (respectiv

schimbarea) în totalitate a hotărârilor în sensul admiterii excepției lipsei

calității procesuale pasive; s-a arătat că întrucât bunurile din patrimoniul

societăților comerciale aparțin acestora, orice litigiu cu privire la

drepturile și obligațiile ce se nasc în legătură cu ele privește exclusiv pe

titularul dreptului de proprietate.

S-a mai susținut că în orice caz

recurentei-pârâte nu-i poate reveni, în condițiile art. 29 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001 republicată, decât obligația de a propune acordarea de despăgubiri

în condițiile legii instituției competente.

Intimata C.A. a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte reține că recursul este fondat în sensul

considerentelor ce succed.

Este cert, sub un prim aspect, că

recurenta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă în cauză, așa cum de altfel

au stabilit instanțele, cere decurge din competențele sale legale de a emite

decizia în condițiile Legii nr. 10/2001. Această atribuție funcțională, expres

reglementată în condițiile art. 27 și urm din Legea nr. 10/2001 se coroborează

cu elementele de drept substanțial cuprinse în același act normativ cu privire

la modalitățile de reparație.

Instanțele au rezolvat însă greșit

problema modalității de reparație cuvenită contestatoarei, omițând să observe

că prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată sunt în

sensul că, în speță, „măsurile reparatorii în echivalent se propun de către

instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea,

dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător”.

În consecință, constatând întemeiată

critica fundamentată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul și în baza prevederilor art. 312, art. 313 și art. 314

C. proc. civ. va modifica în parte decizia atacată în sensul admiterii apelului

pârâtei A.V.A.S. împotriva sentinței tribunalului. Această din urmă hotărâre va

fi schimbată în parte și se va dispune obligarea pârâtei A.V.A.S. să propună

contestatoarei măsuri reparatorii în echivalent, potrivit art. 29 din Legea nr.

10/2001, modificată și republicată conform Legii nr. 247/2005, în limita sumei

de 95.515.712 lei stabilită prin expertiză tehnică.

Se vor păstra celelalte dispoziții ale

deciziei și ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1294 din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Modifică în parte decizia, în sensul

că, admite apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței civile

nr.c1422 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Călărași.

Schimbă în parte sentința, în sensul

că:

Obligă pe pârâta A.V.A.S. să propună

contestatoarei măsuri reparatorii în echivalent, potrivit art. 29 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001 (republicată), în limita sumei de 95.515.712 lei.

Păstrează restul dispozițiilor

deciziei și sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 10 martie 2006.