ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2622/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1329/2004 pe rolul Tribunalului Călărași, contestatoarea C.A. a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu intimații SC C. SA Călărași și A.V.A.S., fostă A.P.A.P.S., anularea Deciziei nr. 213 din 30 aprilie 2004, emisă de aceasta din urmă și pe cale de consecință să se recunoască drepturile cuvenite potrivit Legii nr. 10/2001 pentru terenul de 248 mp situat în Călărași. Prin sentința civilă nr. 1422 din 14 decembrie 2004, Tribunalul Călărași a admis contestația, a anulat decizia atacată și a depus ca pârâta A.V.A.S. să acorde contestatoarei măsuri reparatorii pentru teren, în valoare de 95.515.712 lei constând în bunuri ori servicii, acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în principal că: - s-a făcut dovada cu înscrisuri a calității contestatoarei de „persoană îndreptățită” în sensul prevederilor Legii nr. 10/2001; - o expertiză tehnică, ale cărei concluzii nu au fost contestate, a stabilit că valoarea de piață a terenului în litigiu este de 95.515.712 lei. Apelurile declarate de contestatoare și intimata A.V.A.S. împotriva acestei sentințe au fost respinse, cu aceeași motivare, prin decizia nr. 1294 din 1 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, care a arătat în plus că: - dispozițiile modificatoare ale Legii nr. 247/2005 sunt de imediată aplicare; - intimata-pârâtă A.V.A.S.

are calitate procesuală pasivă, fiind relevantă calitatea sa de emitentă a deciziei atacate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.V.A.S., solicitând în principal modificarea (respectiv schimbarea) în totalitate a hotărârilor în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive; s-a arătat că întrucât bunurile din patrimoniul societăților comerciale aparțin acestora, orice litigiu cu privire la drepturile și obligațiile ce se nasc în legătură cu ele privește exclusiv pe titularul dreptului de proprietate. S-a mai susținut că în orice caz recurentei-pârâte nu-i poate reveni, în condițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, decât obligația de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii instituției competente.

Intimata C.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că recursul este fondat în sensul considerentelor ce succed. Este cert, sub un prim aspect, că recurenta A.V.A.S. are calitate procesuală pasivă în cauză, așa cum de altfel au stabilit instanțele, cere decurge din competențele sale legale de a emite decizia în condițiile Legii nr. 10/2001. Această atribuție funcțională, expres reglementată în condițiile art. 27 și urm din Legea nr. 10/2001 se coroborează cu elementele de drept substanțial cuprinse în același act normativ cu privire la modalitățile de reparație.

Instanțele au rezolvat însă greșit problema modalității de reparație cuvenită contestatoarei, omițând să observe că prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată sunt în sensul că, în speță, „măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător”. În consecință, constatând întemeiată critica fundamentată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și în baza prevederilor art. 312, art. 313 și art. 314 C. proc. civ. va modifica în parte decizia atacată în sensul admiterii apelului pârâtei A.V.A.S. împotriva sentinței tribunalului.

Această din urmă hotărâre va fi schimbată în parte și se va dispune obligarea pârâtei A.V.A.S. să propună contestatoarei măsuri reparatorii în echivalent, potrivit art. 29 din Legea nr. 10/2001, modificată și republicată conform Legii nr. 247/2005, în limita sumei de 95.515.712 lei stabilită prin expertiză tehnică. Se vor păstra celelalte dispoziții ale deciziei și ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 1294 din 1 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Modifică în parte decizia, în sensul că, admite apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr.c1422 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Călărași. Schimbă în parte sentința, în sensul că: Obligă pe pârâta A.V.A.S. să propună contestatoarei măsuri reparatorii în echivalent, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (republicată), în limita sumei de 95.515.712 lei. Păstrează restul dispozițiilor deciziei și sentinței. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 martie 2006.