ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4365/2005

Asupra recursului penal de

față constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 371

din 14 martie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală,

în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din

aceeași lege, au fost condamnați, inculpații V.R.I. și U.M.M., la pedeapsa de

câte 5 ani închisoare.

Pentru comiterea

infracțiunilor prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16

din aceeași lege, au fost condamnați aceeași inculpați la pedepse de câte un an

închisoare fiecare.

În baza art. 33 și art. 34 C.

pen., s-a dispus ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare fiecare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași sentință, în

baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și cu aplicarea art. 16, precum și

art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul L.F.C. la pedeapsa de 5

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată inculpata F.A.E., la pedeapsa de 5

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

Conform art. 4 din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a fost

condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 C.

pen., au fost contopite pedepsele în pedeapsa cea mai grea, pedeapsa de

executat fiind de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 17 și art. 18

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii, cu

excepția contraprobelor, a drogurilor depuse la I.G.P.R., într-o cantitate de

0,20 grame heroină și respectiv 4,43 grame heroină, constatând că diferența

față de cantitatea ridicată a fost consumată în procesul analizelor de

laborator.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată de la inculpata F.A.E. suma de

3.500.000 lei, dobândită în urma vânzării cantității de 2,5 grame heroină către

inculpații V.R.I. și U.M.M.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond, analizând întregul material probator administrat în

cauză, a reținut că inculpații V.R.I. și U.M.M., la data de 4 decembrie 2002,

au cumpărat de la inculpata F.A.E. suma de 2,5 grame heroină, atât pentru

consum propriu, cât și în vederea revânzării.

În ceea ce-l privește pe

inculpatul L.F.C., instanța de fond a reținut că, la data de 4 decembrie 2002,

a cumpărat în mod repetat heroină, în scopul revânzării.

Pentru inculpații U.M.M., V.R.I.

și L.F.C. care în cursul urmăririi penale au colaborat, denunțat și facilitat

identificarea și prinderea unor persoane s-a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat apel inculpatul U.M.M. care a solicitat redozarea pedepselor ce i-au

fost aplicate care sunt prea aspre în raport de persoana sa.

Prin decizia penală nr. 346

din 9 mai 2005 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. 1583/2005 a

fost respins apelul declarat de inculpatul U.M.M. ca fiind nefondat,

considerându-se că prima instanță a pronunțat o pedeapsă respectând criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul U.M.M. care a reiterat motivele invocate în apel

respectiv reindividualizarea pedepselor aplicate pe care le consideră prea

aspre fără să menționeze vreo circumstanță personală.

Curtea, analizând decizia

atacată, atât prin prisma criticii formulate de inculpat, cât și, din oficiu,

sub toate aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și

temeinică, recursul declarat fiind nefondat.

Astfel, faptele și

împrejurările săvârșirii acestora, vinovăția inculpatului precum și, încadrarea

juridică reținută își găsesc corespondentul în probele complet analizate și

just apreciate de către cele două instanțe.

Referitor la

individualizarea pedepselor aplicate inculpatului curtea consideră că

instanțele au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise, împrejurările în

care au fost săvârșite precum și persoana inculpatului pedeapsa de executat

corespunzând prevederilor art. 52 C. pen., referitor la pedeapsă și scopul ei.

Având în vedere această

situație, curtea urmează ca, în conformitate cu art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat de inculpatul U.M.M.

ca fiind nefondat.

Se va computa din pedeapsă

perioada arestării preventive.

Potrivit art. 192 C. proc.

pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul U.M.M. împotriva deciziei penale nr. 346 din 9

mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 decembrie 2002 la 14 iulie

2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din

care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iulie 2005.