ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1935/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Hunedoara, prin sentința penală nr. 411 din 19 octombrie 2005, a condamnat, printre alții, pe recurenta inculpată E.L.G., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen., precum și la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare care a fost sporită cu un an urmând ca, în final aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin aceeași sentință au fost condamnați și inculpații recurenți L.V.F. și C.V.C., la câte 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul L.V.F. și la câte 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen.

și art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpatul L.V.F. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., li s-a aplicat celor doi inculpați pedepsele cele mai grele de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 C. pen., pentru toți inculpații. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a celor trei inculpați și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate acestora perioada detenției începând cu 17 ianuarie 2005 la 19 octombrie 2005, pentru L.V.F. și C.V.C., iar în ceea ce o privește pe inculpata E.L.G., reținerea de 24 ore din data de 19 octombrie 2004 și perioada executată din 21 ianuarie 2005 la 19 octombrie 2005. Tribunalul a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 și art. 118 lit. d) C. pen., inculpatul L.V.F. a fost obligat să plătească statului suma de 150 Euro sau echivalentul lor în lei la data executării și 300 lei cu titlu de confiscare specială, iar pe inculpatul C.V.C. la 300 lei, cu același titlu. Inculpații au mai fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, că la data de 30 iulie 2003, la Registrul Comerțului Hunedoara, a fost înregistrată SC M.C. SRL Călan care îi avea ca acționari și administrator pe inculpata E.L.G. și cetățeanul german M.G.H., iar ca obiect de activitate, restaurante cu program distractiv. În cursul lunii septembrie 2003, inculpata, care s-a ocupat în principal de activitatea societății comerciale a închiriat spațiul din Hunedoara, unde a deschis localul N.C., cu program de striptease.

Profitând de aparența de legalitate conferită de deschiderea localului, inculpata E.L.G., căreia i se spunea G., a înlesnit practicarea prostituției în cazul unor persoane minore și majore obținând foloase materiale de pe urma lor. De asemenea, în vara anului 2004, făptuitoarea a luat legătura cu inculpatul L.V.F. care, împreună cu inculpatul C.V.C., au recrutat prin înșelăciune persoane majore și minore din zona defavorizată a Văii Jiului, tinere, pe care le vindeau inculpatei în sensul exploatării acestora. Tribunalul a mai constatat că fetele angajate ca animatoare, în local, în momentul în care erau solicitate de clienți pentru a întreține raporturi sexuale, lăsau suma de bani achitată de aceștia la bar, inculpatei, iar dimineața, la terminarea programului primeau un procent din băuturile consumate cu ei precum și din sumele încasate din practicarea prostituției.

Din vara anului 2004, E.L.G. a schimbat procedura de încasare a banilor obținuți din practicarea prostituției, în sensul că pentru a întreține raporturi sexuale cu fetele localului, clienții achitau două cocktail-uri sau alte două băuturi scumpe și o șampanie în valoare de 1.200.000 lei, plată care permitea plecarea fetei de la bar timp de o oră. Pentru raportul sexual clientul mai plătea o sumă de bani stabilită cu fata respectivă, sumă care îi rămânea acesteia, metodă care a fost denumită „combinație”. Pentru cazarea fetelor, inculpata a închiriat o garsonieră în orașul Călan, unde fetele locuiau împreună cu J.M., cetățean german, cunoscut al asociatului și concubinului acesteia, M.G.H. Ulterior făptuitoarea a mai închiriat o garsonieră pentru cazarea fetelor și în municipiul Hunedoara.

În localul inculpatei au lucrat părțile vătămate care au fost cumpărate și găzduite de aceasta, dar și C.F.A., C.A.M., minoră în vârstă de 15 ani și minora de 15 ani Ș.L. care locuiau în Hunedoara și nu veneau zilnic la bar. Cele trei tinere practicau prostituția, însă pentru a racola clienți în localul inculpatei trebuiau să-i determine pe aceștia să consume băuturi scumpe și să cumpere câte o sticlă de șampanie. Așadar, în cazul acestora E.L.G. le-a înlesnit practicarea prostituției și a tras foloase de pe urma lor. Instanța de fond a mai constatat că în localul N.C. Hunedoara au lucrat mai multe fete dar nu s-a reușit identificarea tuturor întrucât inculpata le dădea minorelor nume de scenă și le învăța să se prezinte doar sub acest pseudonim.

În vara anului 2004, inculpata având nevoie de fete a luat legătura cu inculpatul L.V.F. și pentru fiecare persoană racolată primea sume cuprinse între 50 și 70 Euro, transportul acestora era în sarcina făptuitoarei, iar fetele primeau un salariu de 200 Euro pe lună plus comisionul din consumație. Astfel, în vara anului 2004, L.V.F. le-a contactat pe C.M. și S.N. care era minoră și le-a propus să se angajeze la bar, comunicându-le că salariul este de 800.000 lei pe lună, iar cazarea asigurată. Minora l-a întrebat pe inculpat dacă nu este vorba de prostituție, însă acesta a asigurat-o că este un loc de muncă serios și vor încheia contracte de muncă. Cele două fete au acceptat oferta inculpatului și în aceeași seară, concubinul inculpatei, însoțit de martorul B.R.G., barman al localului, le-a luat cu un autoturism de la benzinăria situată la intersecția dintre Petroșani și Petrila, iar L.V.F.

a primit suma de 50 Euro. S.N. și C.M. au fost cazate în garsoniera închiriată în Hunedoara de E.L.G., iar în seara următoare, aceasta le-a comunicat că vor lucra ca dansatoare și că vor merge „pe combinație” cu clienții, lucru pe care minora l-a refuzat și a plecat acasă. La sfârșitul lunii august 2004, L.V.F. și C.V.C. i-a propus părții vătămate M.R.M., în vârstă de 15 ani, să lucreze ca dansatoare în local, însă aceasta a refuzat. Ulterior, având probleme familiale, minora a acceptat fiind asigurată de inculpați că nu va trebui să se prostitueze. M.R.M. s-a deplasat împreună cu făptuitorii, cu trenul, în localitatea Călan unde a fost preluată de E.L.G. care le-a plătit celor doi suma de 2.000.000 lei.

Din prima seară inculpata i-a adus la cunoștință minorei regulile spunându-i că va trebui să meargă cu clienții „pe combinație”. Deși partea vătămată nu a fost de acord a trebuit să lucreze o săptămână în bar, nefiind plătită nici măcar cu procentul din consumația clienților. Mama minorei M.L. a sesizat organele de poliție și a aflat de la C.M. că fiica ei a fost vândută patroanei localului din Hunedoara. După ce a reușit să-și recupereze fata, inculpații i-au cerut martorei M.L. suma de 2.000.000 lei, prețul cu care aceasta fusese vândută. Prima instanță a mai constatat că, în cursul lunii septembrie 2004, inculpații L.V.F. și C.V.C. s-au întâlnit cu părțile vătămate B.C., în vârstă de 17 ani și G.M., minoră în vârstă de 16 ani cărora le-a propus să lucreze ca dansatoare în localul inculpatei.

Fetele s-au deplasat cu trenul în localitatea Călan unde au fost preluate de E.L.G. și au fost cazate în garsoniera închiriată de aceasta, iar în seara următoare le-a adus la cunoștință noilor venite că trebuie să, meargă „pe combinație” cu clienții și tarifele practicate. Martora B.I.D., mama părții vătămate B.C. văzând că fiica ei nu se mai întoarce acasă, a căutat-o și a aflat că L.V.F. are legătură cu dispariția minorei dar acesta i-a spus că nu știe nimic de fată. Seara, minora a sunat-o pe mama sa care a discutat și cu inculpata care a insistat să o angajeze pe partea vătămată. Întrucât martora a amenințat-o pe inculpată că o denunță la poliție, a doua zi, aceasta le-a trimis pe fete acasă.

În vara anului 2004, motivează instanța, inculpatul L.V.F. s-a întâlnit cu martora P.M.M. și aflând că aceasta are o situație financiară grea i-a propus să lucreze ca dansatoare în localul inculpatei pentru un salariu lunar de 100 Euro pe lună, plus cazare și masă fără a-i aduce la cunoștință că urmează să se prostitueze. După ce martora a fost de acord, inculpații au dus-o cu un taxi din Petrila la Hunedoara, la bar. P.M.M. i-a comunicat inculpatei E.L.G. că are 17 ani, iar aceasta i-a recomandat să spună că este majoră, dacă o întreabă cineva. Martora aflând de la celelalte fete că trebuie să se prostitueze, în după amiaza zilei următoare a fugit și s-a ascuns, până seara, într-un lan cu porumb, după care a luat o mașină de ocazie și s-a întors în Petroșani.

Instanța de fond a mai constatat că, în ziua de 3 iunie 2004, minora U.C.M., în vârstă de 14 ani, s-a angajat în localul inculpatei unde a lucrat până la data de 3 septembrie 2004. În această perioadă minora a fost exploatată, fiind trimisă de nenumărate ori „pe combinație” cu diferiți bărbați, având numele de scenă E. și a fost cazată în locuința din Călan. U.L., mama minorei, la data de 8 iunie 2004, a anunțat Poliția orașului Petrila că fiica ei a plecat de la domiciliu, iar în cursul celor trei luni aceasta a luat legătura de mai multe ori cu familia și a rugat-o pe mama ei să-i trimită buletinul pentru a încheia contractul de muncă. La începutul lunii septembrie 2005, părinții au găsit-o pe minoră la Oficiul Poștal din Simeria, unde, conform înțelegerii aceasta aștepta actul de identitate și au luat-o acasă.

Tribunalul a mai reținut că, la jumătatea lunii mai 2004, partea vătămată N.C.E. care se certase cu părinții a luat legătura cu inculpata iar aceasta a angajat-o ca dansatoare în local, urmând să primească 100.000 lei pe zi și un procent din consumația cu clientul. După câteva zile, E.L.G. i-a spus părții vătămate că dacă merge „pe combinație” cu clienții, câștigul va fi mult mai mare. Partea vătămată a acceptat, iar inculpata i-a prezentat condițiile și tarifele care urmau a fi percepute. Pentru a păstra aparența legalității, inculpata a încheiat contracte individuale de muncă cu fiecare salariat dar acestea încetase în aceeași zi în care era în care era prevăzută începerea activității angajatului.

Din adresa Inspectoratului de Muncă Hunedoara, din 29 noiembrie 2004, rezultă că societatea comercială M.C. SRL Hunedoara nu este înregistrată în evidența acestei instituții. Instanța a constatat că în apartamentul inculpatei și în garsoniera pe care aceasta a închiriat-o cu ocazia percheziției efectuate, au fost găsite mai multe fotografii ale minorelor care au lucrat în local. În apartamentul făptuitoarei au fost găsite actele de identitate și de studii ale părții vătămate N.C.E., care i-au fost restituite. Curtea de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie, prin decizia penală nr. 1/ A din 10 ianuarie 2006, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpata E.L.G., prin care a susținut că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnată, iar în subsidiar că pedepsele au fost greșit individualizate și de inculpatul C.V.C.

considerând neîntemeiate criticile formulate în sensul lipsei probelor de vinovăție și a reducerii sancțiunilor aplicate. S-a luat act că inculpatul L.V.F. și-a retras apelul formulat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, inculpata E.L.G. care invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., a susținut că nu este vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnată, că nu a fost implicată în proxenetism și trafic de persoane, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. În subsidiar, inculpata a solicitat reducerea pedepselor aplicate deoarece are în întreținere un copil minor și nu a mai fost anterior condamnată, caz de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. Recursul declarat nu este întemeiat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei E.L.G., în comiterea împreună cu coinculpații L.V.F. și C.V.C. a infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (1), art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 33 lit. a) C. pen. Probele administrate în cauză, evocate anterior, au confirmat că inculpata recurentă și ceilalți doi făptuitori condamnați în cauză, în perioada mai – octombrie 2004, în baza aceleiași rezoluții infracționale, au recrutat, transportat, găzduit un număr de 9 tinere din care șase minore, prin înșelăciune și constrângere, pe care le-a îndemnat să practice prostituția în barul N.C.

din Hunedoara, pe care îl administra, trăgând foloase de pe urma lor. Persoanele racolate și constrânse să practice prostituția sunt: S.N., C.M., M.R.M., B.C., G.M., P.M.M., U.C.M., N.C.E. și numita V., adusă din Botoșani și găzduită de inculpată. Din cele 9 victime exploatate sexual, S.N., M.R.M., B.C., G.M., P.M.M. și U.C.M. erau minore. Această împrejurare era cunoscută de inculpată din relatările fetelor pe care le instruia să spună că sunt majore, din declarațiile coinculpaților și din actele de identitate ale acestora. Din probele administrate în cauză și anume: copiile contractelor individuale de muncă ale victimelor, adresa I.T.M. Hunedoara, dovada de restituire a actelor de identitate, procesele verbale de percheziție domiciliară, declarațiile părților vătămate și ale părinților, reclamațiile privind dispariția minorelor, declarațiile celorlalți doi coinculpați și ale martorilor B.R.G., D.R.D., G.C., R.B.D.

și U.I.C., rezultă cu certitudine că activitatea desfășurată de inculpată întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de dispozițiile menționate din Legea nr. 678/2001, fiind corect reținute de instanțe. De asemenea, atât prima instanță cât și curtea de apel, au apreciat în mod just că fapta inculpatei care a permis și înlesnit minorelor C.F.A., C.A.M. (minoră) și S.L. (minoră) să practice prostituția în localul ei, fără a le racola și găzdui în garsoniera sa, dar trăgând foloase de pe urma lor, constituie infracțiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Întrucât soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată de inculpata recurentă.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatei, pentru infracțiunile săvârșite, se constată că acestea au fost corect individualizate, avându-se în vedere, conform art. 72 C. pen., pericolul social al faptelor, împrejurările săvârșirii lor, numărul mare al victimelor exploatate, precum și datele care caracterizează persoana făptuitoarei care are în întreținere un copil minor și nu este cunoscută cu antecedente penale. Se mai constată că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., constrângerea și reeducarea inculpatei precum și prevenirea comiterii de noi infracțiuni. În consecință, față de considerentele arătate, constatând nefondate motivele de recurs și nerezultând cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpata E.L.G., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată recurentei timpul reținerii de 24 ore din data de 19 octombrie 2004 și perioada arestării preventive de la 21 ianuarie 2005 la 27 martie 2006. Se va stabili ca onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata E.L.G. împotriva deciziei penale nr. 1/ A din 10 ianuarie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul reținerii de 24 ore din data de 19 octombrie 2004 și timpul arestării preventive de la 21 ianuarie 2005 la 27 martie 2006. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2006.