ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3353/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 158 din 22 decembrie

2005 a Tribunalului Militar Teritorial București, a fost respinsă cererea de

revizuire formulată de condamnatul T.Șt. împotriva sentinței nr. 166 din 12

octombrie 1998 a Tribunalului Militar Teritorial București, astfel cum a fost

modificată prin decizia nr. 91 din 28 septembrie 1999 a Curții Militare de

Apel, rămasă definitivă prin decizia nr. 4365 din 8 noiembrie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, care a susținut că aceasta este nelegală și

netemeinică întrucât în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 394 lit. b) C.

proc. pen., câtă vreme soldat (rez.) G.G. a afirmat prin cartier, după

liberarea sa condiționată din executarea pedepsei la care a fost condamnat, că

revizuientul T.Șt. nu este vinovat de moartea numitului L.P.

Prin decizia penală nr. 9 din 7

martie 2006 apelul a fost respins ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată sub

aspectul criticii aduse, se constată că prima instanță a apreciat în mod corect

că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele cazului de casare prevăzut de art. 394

lit. b) C. proc. pen., întrucât nici un martor, expert sau interpret nu a

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere.

Pe de altă parte, nici susținerea

revizuientului că s-ar fi descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, respectiv afirmațiile soldat (rez.)

G.G. făcute prin cartier după liberarea sa condiționată, potrivit cărora T.Șt. nu

s-ar face vinovat de moartea victimei, nu îmbracă aspectul juridic al cazului

de casare prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât declarațiile

contradictorii ale lui G.G. au fost avute în vedere la soluționarea cauzei în

toate cele trei faze procesuale.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs condamnatul care a reiterat critica cu privire la suspiciunea că unul

din martori a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Examinând cauza se constată că

recursul este nefondat.

Cum corect s-a reținut de instanța

de fond și apoi de cea din apel, nu s-a dovedit susținerea revizuientului că

s-ar fi descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei și nici nu există o hotărâre de condamnare pentru infracțiunea

de mărturie mincinoasă a vreunui martor pentru a opera în cauză dispozițiile art.

394 lit. a) și respectiv lit. b) C. proc. pen., pentru ca cererea să fie

întemeiată.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul revizuient T.Șt. împotriva deciziei penale nr. 9 din 7 martie 2006 a

Curții Militare de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient T.Șt. împotriva deciziei penale nr. 9 din 7

martie 2006 a Curții Militare de Apel.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 mai 2006.