ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3353/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 158 din 22 decembrie 2005 a Tribunalului Militar Teritorial București, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de condamnatul T.Șt. împotriva sentinței nr. 166 din 12 octombrie 1998 a Tribunalului Militar Teritorial București, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 91 din 28 septembrie 1999 a Curții Militare de Apel, rămasă definitivă prin decizia nr. 4365 din 8 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, care a susținut că aceasta este nelegală și netemeinică întrucât în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 394 lit. b) C. proc.

pen., câtă vreme soldat (rez.) G.G. a afirmat prin cartier, după liberarea sa condiționată din executarea pedepsei la care a fost condamnat, că revizuientul T.Șt. nu este vinovat de moartea numitului L.P. Prin decizia penală nr. 9 din 7 martie 2006 apelul a fost respins ca nefondat. Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticii aduse, se constată că prima instanță a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele cazului de casare prevăzut de art. 394 lit. b) C. proc. pen., întrucât nici un martor, expert sau interpret nu a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere. Pe de altă parte, nici susținerea revizuientului că s-ar fi descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, respectiv afirmațiile soldat (rez.) G.G.

făcute prin cartier după liberarea sa condiționată, potrivit cărora T.Șt. nu s-ar face vinovat de moartea victimei, nu îmbracă aspectul juridic al cazului de casare prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., întrucât declarațiile contradictorii ale lui G.G. au fost avute în vedere la soluționarea cauzei în toate cele trei faze procesuale. Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul care a reiterat critica cu privire la suspiciunea că unul din martori a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă. Examinând cauza se constată că recursul este nefondat. Cum corect s-a reținut de instanța de fond și apoi de cea din apel, nu s-a dovedit susținerea revizuientului că s-ar fi descoperit fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și nici nu există o hotărâre de condamnare pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă a vreunui martor pentru a opera în cauză dispozițiile art. 394 lit. a) și respectiv lit. b) C. proc.

pen., pentru ca cererea să fie întemeiată. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient T.Șt. împotriva deciziei penale nr. 9 din 7 martie 2006 a Curții Militare de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient T.Șt. împotriva deciziei penale nr. 9 din 7 martie 2006 a Curții Militare de Apel. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2006.