ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3218/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 2866 din 27 februarie 2004, a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC T.O. SA în contradictoriu cu

pârâta SC A.Ț.A. SA.

Pentru a decide astfel, tribunalul a

reținut că, între părți a fost încheiată o poliță de asigurare, având ca obiect

asigurarea autovehiculului, cu valabilitate un an pentru riscurile generale

prevăzute în condițiile generale de asigurare a autovehiculelor pentru avarii

și furt. La 3 februarie 2003, pe raza localității Pojaverac, Republica

Iugoslavia, autovehiculul asigurat a fost implicat într-un eveniment rutier în

urma căruia a fost avariat. Contravaloarea reparațiilor efectuate la acest

autovehicul se ridică la suma de 593.724.949,28 lei. Societatea de asigurare

pârâtă a respins cererea de despăgubire formulată de reclamantă. Tribunalul a

reținut că potrivit dispozițiilor contractuale acoperirea riscurilor poate fi

extinsă la cererea asiguratului și în afara teritoriului României, prin plata

unei prime suplimentare și întrucât reclamanta nu a plătit o astfel de primă,

societatea de asigurări nu este obligată să plătească despăgubirea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC T.O. SA.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia comercială nr. 381 din 14 septembrie 2004 a admis

apelul formulat de reclamantă, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis

acțiunea formulată de reclamanta SC T.O. SA Sfântu Gheorghe și a obligat pe

pârâta SC A.Ț.A. SA București să-i plătească 631.11.361,70 lei (echivalent a

153.140 SEK) cu titlul de despăgubiri și 35.091.494 lei, cu titlul de

cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel a reținut în esență că din contractul de asigurare încheiat între părți,

polița de asigurare se extinde în afara teritoriului României, fără plata unor

sume suplimentare, iar în raport de prevederile contractuale, societatea de

asigurări are obligația de a achita contravaloarea reparațiilor autoturismului.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs, timbrat, pârâta SC A.Ț.A. SA, criticând-o pentru

nelegalitate sub aspectul aplicării greșite a legii.

Se susține că potrivit contractului

de asigurare, polița se extinde în afara teritoriului României în baza unui

supliment de asigurări, în raport de faptul că asigurarea pe teritoriul altui

stat funcționează ca urmare a plății unei prime de asigurare suplimentare,

respectiv „cartea verde”.

Pârâta a solicitat admiterea

recursului, modificarea decizie atacate în sensul respingerii apelului

reclamantei.

În drept, recurenta și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Examinând decizia instanței de apel

prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Înalta Curte constată că

recursul formulat este fondat.

Astfel, din actele și lucrările

dosarului rezultă că la data de 6 noiembrie 2002, părțile (reclamanta SC T.O.

SA, în calitate de asigurat, iar pârâta SC A.Ț.A. SA, în calitate de

asigurător) au încheiat o poliță de asigurare având ca obiect asigurarea

autovehiculului, cu valabilitate un an, respectiv de la 9 noiembrie 2002 la 8

noiembrie 2003, pentru riscurile generale prevăzute în condițiile generale de

asigurare a autovehiculelor pentru avarii și furt.

Potrivit prevederilor cuprinse în

cap. II, pct. 2 lit. b) din aceste condiții de asigurare polița de asigurare se

extinde în afara teritoriului României fără plata unor prime suplimentare, în

baza unui supliment de asigurare, pe aceeași perioadă și cu aceeași

valabilitate teritorială pentru care asiguratul încheie la asigurător o

asigurare de răspundere civilă a autovehiculelor cu valabilitate în afara

teritoriului României (cartea verde).

La data de 3 februarie 2003,

autoturismul asigurat a fost implicat într-un eveniment rutier, în urma căruia

a fost avariat.

În condițiile în care reclamanta –

intimată nu a solicitat pârâtei – recurente încheierea unei asigurări „carte

verde”, asigurarea pentru avarii și furt a autovehiculului nu putea conferi

acoperire pentru riscurile asigurate în afara teritoriului României, nefiind

întrunite cerințele prevederilor anterior citate din condițiile de asigurare

care constituie legea părților (în fapt, intimata a încheiat asigurarea „cartea

verde” cu o altă societate de asigurări, respectiv SC U. SA, după cum rezultă

din actele dosarului).

În raport de aceste clauze

contractuale, greșit a reținut instanța de apel că societatea de asigurări are

obligația de a achita contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat,

proprietatea reclamantei.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (2) C. proc. civ.,

va admite recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei 381/2004 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, pe care o va modifica în sensul că va

respinge apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile 866/2004 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta

SC A.Ț.A. SA București, împotriva deciziei nr. 381 din 14 septembrie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Modifică decizia atacată în sensul

că respinge apelul declarat de reclamanta SC T.O. SA Sfântu Gheorghe, împotriva

sentinței nr. 2866 din 27 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 mai 2005.