ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3218/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 2866 din 27 februarie 2004, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC T.O. SA în contradictoriu cu pârâta SC A.Ț.A. SA. Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, între părți a fost încheiată o poliță de asigurare, având ca obiect asigurarea autovehiculului, cu valabilitate un an pentru riscurile generale prevăzute în condițiile generale de asigurare a autovehiculelor pentru avarii și furt. La 3 februarie 2003, pe raza localității Pojaverac, Republica Iugoslavia, autovehiculul asigurat a fost implicat într-un eveniment rutier în urma căruia a fost avariat.

Contravaloarea reparațiilor efectuate la acest autovehicul se ridică la suma de 593.724.949,28 lei. Societatea de asigurare pârâtă a respins cererea de despăgubire formulată de reclamantă. Tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor contractuale acoperirea riscurilor poate fi extinsă la cererea asiguratului și în afara teritoriului României, prin plata unei prime suplimentare și întrucât reclamanta nu a plătit o astfel de primă, societatea de asigurări nu este obligată să plătească despăgubirea. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC T.O. SA. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 381 din 14 septembrie 2004 a admis apelul formulat de reclamantă, a schimbat în tot sentința în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T.O.

SA Sfântu Gheorghe și a obligat pe pârâta SC A.Ț.A. SA București să-i plătească 631.11.361,70 lei (echivalent a 153.140 SEK) cu titlul de despăgubiri și 35.091.494 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că din contractul de asigurare încheiat între părți, polița de asigurare se extinde în afara teritoriului României, fără plata unor sume suplimentare, iar în raport de prevederile contractuale, societatea de asigurări are obligația de a achita contravaloarea reparațiilor autoturismului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs, timbrat, pârâta SC A.Ț.A. SA, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul aplicării greșite a legii.

Se susține că potrivit contractului de asigurare, polița se extinde în afara teritoriului României în baza unui supliment de asigurări, în raport de faptul că asigurarea pe teritoriul altui stat funcționează ca urmare a plății unei prime de asigurare suplimentare, respectiv „cartea verde”. Pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea decizie atacate în sensul respingerii apelului reclamantei. În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Examinând decizia instanței de apel prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul formulat este fondat. Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 6 noiembrie 2002, părțile (reclamanta SC T.O.

SA, în calitate de asigurat, iar pârâta SC A.Ț.A. SA, în calitate de asigurător) au încheiat o poliță de asigurare având ca obiect asigurarea autovehiculului, cu valabilitate un an, respectiv de la 9 noiembrie 2002 la 8 noiembrie 2003, pentru riscurile generale prevăzute în condițiile generale de asigurare a autovehiculelor pentru avarii și furt. Potrivit prevederilor cuprinse în cap. II, pct. 2 lit. b) din aceste condiții de asigurare polița de asigurare se extinde în afara teritoriului României fără plata unor prime suplimentare, în baza unui supliment de asigurare, pe aceeași perioadă și cu aceeași valabilitate teritorială pentru care asiguratul încheie la asigurător o asigurare de răspundere civilă a autovehiculelor cu valabilitate în afara teritoriului României (cartea verde).

La data de 3 februarie 2003, autoturismul asigurat a fost implicat într-un eveniment rutier, în urma căruia a fost avariat. În condițiile în care reclamanta – intimată nu a solicitat pârâtei – recurente încheierea unei asigurări „carte verde”, asigurarea pentru avarii și furt a autovehiculului nu putea conferi acoperire pentru riscurile asigurate în afara teritoriului României, nefiind întrunite cerințele prevederilor anterior citate din condițiile de asigurare care constituie legea părților (în fapt, intimata a încheiat asigurarea „cartea verde” cu o altă societate de asigurări, respectiv SC U. SA, după cum rezultă din actele dosarului). În raport de aceste clauze contractuale, greșit a reținut instanța de apel că societatea de asigurări are obligația de a achita contravaloarea reparațiilor autoturismului avariat, proprietatea reclamantei.

În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 312 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei 381/2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o va modifica în sensul că va respinge apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile 866/2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC A.Ț.A. SA București, împotriva deciziei nr. 381 din 14 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC T.O. SA Sfântu Gheorghe, împotriva sentinței nr. 2866 din 27 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul București. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 mai 2005.