ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4243/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea nr. 895 din 5 iulie 2004 Judecătoria Brăila a încuviințat cererea formulată de creditorul H.L. și a dispus în temeiul dispozițiilor art. 373 1 alin. (2) C. proc. civ. așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 și O.U.G. nr. 59/2001 încuviințarea executării silite, conform solicitării executorului judecătoresc D.E., a titlului executoriu constituit prin sentința civilă nr. 139/2000 a Tribunalului Brăila, împotriva debitorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila. Hotărârea primei instanțe a fost infirmată prin decizia civilă nr. 123A din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă, care în urma admiterii apelului declarat de debitor, a schimbat soluția în sensul respingerii cererii de încuviințare a executării silite ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a constatat că la data judecării cererii de încuviințare a executării silite, titlu executoriu, reprezentat de hotărârea civilă nr. 139/2000 a Tribunalului Brăila nu mai exista ca urmare a casării acestei din urmă sentințe prin decizia nr. 3207 din 4 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, cu consecința respingerii pretențiilor formulate de H.L. împotriva Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila. Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale aplicabile, creditorul H.L. Invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc.

civ., recurentul a susținut că instanța de apel refuzând să atașeze la cerea sa dosarul în care au fost date hotărârea care a constituit titlu executoriu și respectiv decizia de casare, nu s-ar fi pronunțat asupra unui mijloc esențial de apărare vizând nelegalitatea ultimei hotărâri și neconstituționalitatea prevederilor art. II alin. (3) din O.G. nr. 58/2003 referitoare la recursul în anulare. Recursul nu este fondat. Din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanța de apel s-a pronunțat explicit asupra apărărilor invocate de recurent în privința nelegalității deciziei de casare, pe care le-a respins pe deplin temei în considerarea faptului că în cadrul procedurii încuviințării cererii de executare silită reglementată de art. 373 1 și urm. C. proc.

civ., avea de examinat exclusiv condiția existenței titlului executoriu și a valabilității sale prin prisma dispozițiilor art. 373, art. 374 și art. 269 din lege. Cât privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. II alin. (3) din O.G. nr. 58/2003 privind recursul în anulare, cale de atac în care s-a desființat titlul, de altfel neinvocată în fața instanței de apel se impune mențiunea că nu poate fi luată în discuție nici în această fază a procesului, neavând legătură cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite. Ca urmare recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de creditorul H.L. împotriva deciziei nr. 1239/A din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.