ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4243/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 895 din 5 iulie

2004 Judecătoria Brăila a încuviințat cererea formulată de creditorul H.L. și a

dispus în temeiul dispozițiilor art. 373

1

alin. (2) C. proc. civ. așa

cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 138/2000 și O.U.G. nr. 59/2001 încuviințarea

executării silite, conform solicitării executorului judecătoresc D.E., a

titlului executoriu constituit prin sentința civilă nr. 139/2000 a Tribunalului

Brăila, împotriva debitorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.

Hotărârea primei instanțe a fost

infirmată prin decizia civilă nr. 123A din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați,

secția civilă, care în urma admiterii apelului declarat de debitor, a schimbat

soluția în sensul respingerii cererii de încuviințare a executării silite ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel a constatat că la data judecării cererii de încuviințare a executării

silite, titlu executoriu, reprezentat de hotărârea civilă nr. 139/2000 a

Tribunalului Brăila nu mai exista ca urmare a casării acestei din urmă sentințe

prin decizia nr. 3207 din 4 mai 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă, cu consecința respingerii pretențiilor formulate de H.L. împotriva

Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.

Împotriva acestei din urmă decizii,

a declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale

aplicabile, creditorul H.L.

Invocând motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de apel

refuzând să atașeze la cerea sa dosarul în care au fost date hotărârea care a

constituit titlu executoriu și respectiv decizia de casare, nu s-ar fi

pronunțat asupra unui mijloc esențial de apărare vizând nelegalitatea ultimei

hotărâri și neconstituționalitatea prevederilor art. II alin. (3) din O.G. nr. 58/2003

referitoare la recursul în anulare.

Recursul nu este fondat.

Din considerentele hotărârii atacate

rezultă că instanța de apel s-a pronunțat explicit asupra apărărilor invocate

de recurent în privința nelegalității deciziei de casare, pe care le-a respins

pe deplin temei în considerarea faptului că în cadrul procedurii încuviințării

cererii de executare silită reglementată de art. 373

1

și urm. C.

proc. civ., avea de examinat exclusiv condiția existenței titlului executoriu

și a valabilității sale prin prisma dispozițiilor art. 373, art. 374 și art. 269

din lege.

Cât privește excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. II alin. (3) din O.G. nr. 58/2003

privind recursul în anulare, cale de atac în care s-a desființat titlul, de

altfel neinvocată în fața instanței de apel se impune mențiunea că nu poate fi

luată în discuție nici în această fază a procesului, neavând legătură cu

soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

Ca urmare recursul se va respinge ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de creditorul H.L. împotriva deciziei nr. 1239/A din 29

septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2005.