ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3207/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 19

februarie 2003 pe rolul Tribunalului Brăila reclamantul I.G., procuror la

Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, și

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila pentru obligarea acestora la

restituirea sumelor încasate în mod nejustificat prin reținerea procentului de

7% din salariu cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de

sănătate începând cu 1 ianuarie 2000 până la 30 martie 2001. S-a mai solicitat

aplicarea coeficientului de inflație la suma pretinsă.

În dosar a mai formulat cerere de

intervenție în interes propriu H.L., judecător la Tribunalul Brăila care a

formulat aceleași pretenții pe perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2000

motivat de faptul că a funcționat în calitate de procuror în perioada pretinsă

și beneficia de gratuitatea prevăzută de Legea nr. 92/1992.

Pârâtele au cerut în principal

respingerea acțiunii și au chemat în garanție Casa O.P.S.N.A.J. solicitând pentru

eventualitatea admiterii acțiunii, obligarea acesteia la restituirea sumei

încasate cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate.

Tribunalul Brăila prin sentința

civilă nr. 139 din 23 aprilie 2003 a admis ca fondate acțiunea și cererea de

intervenție, precum și cererea de chemare în garanție.

Au fost obligați pârâții să

plătească reclamantului și intervenientului sumele reținute cu titlu de 7% din

salariu pe perioadele indicate, cu aplicarea coeficientului de inflație și a

fost obligată chemata în garanție la restituirea către pârâți a sumelor

încasate cu titlu de 7% pentru reclamant și intervenient.

Pentru a pronunța această soluție

s-a reținut, în esență, că Legea nr. 92/1992 reprezintă o reglementare

derogatorie de la dreptul comun (Legea nr. 145/1997) și are prioritate de

aplicare, iar calitatea de persoană asigurată nu este condiționată de plata

contribuției ci de existența raporturilor de muncă.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

nr. 914/R din 9 iulie 2003, a respins, ca nefondate, recursurile pârâților și

chematei în garanție.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva

celor două hotărâri, în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art.

330 pct. 2 C. proc. civ., pentru încălcarea esențială a legii care a condus la

o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În motivarea recursului în anulare

s-a arătat că în conformitate cu art. 99 din Legea nr. 92/1992 magistrații

beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, iar

condițiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin H.G. nr. 409/1998,

precum și Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri, în sensul că

acordarea gratuităților se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.

S-a mai susținut în motivare că printr-o interpretare sistemică a tuturor

acestor acte normative se degajă concluzia că dreptul la gratuități există doar

dacă se face dovada că persoanelor în cauză li se fac rețineri în contul

contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Recursul în anulare este fondat și

se va admite pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr. 142/1997 privind

modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două art. 99 și art.

141 aplicabile magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Aceste

noi reglementări au instituit pentru categoriile arătate, dreptul de a

beneficia în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de acordare, în mod

gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, potrivit

dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmând a se stabili prin

Hotărâre de Guvern în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii de

modificare a legii de organizare judecătorească.

H.G. nr. 409/1998 (M. Of. 275/1998)

privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale,

medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de

specialitate și membrilor de familie ai acestora, a stabilit în art. 1, că

„magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit de servicii de

asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997

(M. Of. nr. 178/31.07.1997) și ale prezentei hotărâri”.

Legea nr. 145/1997, legea

asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998

stabilește principiul obligativității asigurărilor sociale de sănătate, precum

și principiile solidarității și subsidiarității în baza cărora funcționează

această categorie de asigurări.

Regula generală instituită de

această lege este exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă:

„sunt supuse în mod obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetățenii

români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința

în România; asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările

sociale de sănătate”.

Contribuția lunară este fixată la 7%

de art. 52 din aceeași lege.

De la această regulă legea instituie

două categorii de persoane care sunt exceptate.

O primă categorie este arătată

limitativ de art. 6 care enumeră persoanele care beneficiază de asigurarea de

sănătate, fără plata contribuției, și anume:

- copiii și tinerii până la 26 de

ani dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din

muncă;

- persoane cu handicap care nu

realizează venituri din muncă:

- soț, soție, părinți, bunici fără

venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;

- persoane ale căror drepturi sunt

stabilite prin legi speciale, Decretul - Lege nr. 118/1990, persecutați

politic, Legea nr. 44/1994, veteranii de război, Legea nr. 42/1990, eroi

martiri, dacă nu realizează alte venituri decât cele prevăzute de drepturile

bănești acordate de lege precum și cele provenite din pensii.

Toate aceste patru categorii de

persoane se caracterizează prin faptul că nu realizează venituri din muncă.

O a doua categorie de excepții este

cuprinsă în art. 55 din lege, care enumeră persoanele asigurate prin efectul

legii cu scutire de plată a contribuției pentru asigurări sociale de sănătate.

Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri de muncă și anume:

militarii în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane aflate în

detenție privativă de libertate și beneficiarii formelor de ajutor social

potrivit Legii nr. 67/1995.

Este așadar limpede că ideea de

scutire de plata contribuției lunare este impusă și acordată de lipsa surselor

de venit.

H.G. nr. 409/1998, în realizarea

dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, explică în art. 3

condițiile în care se acordă gratuitatea asistenței medicale: „contribuțiile

personale, stabilite potrivit dispozițiilor legale, suportate de persoanele

prevăzute în art. 1 pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de

medicamente și proteze se decontează acestora, pe bază de documente

justificative, din bugetul Ministerului Justiției sau, după caz, al

Ministerului Public ori al Curții Supreme de Justiție”.

Este adevărat că Legea nr. 92/1992

este lege specială care introduce dreptul la asistență medicală, medicamente și

proteze gratuite, dar gratuitatea prevăzută în legea specială se realizează în

condițiile Legii nr. 145/1997, după cum o spune H.G. nr. 409/1998 emisă în

temeiul legii speciale 92/1992. În alți termeni, persoanele cărora li se aplică

prevederile art. 99 și 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ținute la plata

contribuției lunare de 7% stabilită de Legea nr. 145/1997.

Gratuitatea instituită de legea

specială se traduce potrivit H.G. nr. 409/1998, prin decontarea, pe baza

documentelor justificative, a prețului suportat de persoanele îndreptățite

pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și

proteze. Actul normativ emis pentru stabilirea condițiilor de acordare a

acestei gratuități nu prevede rambursarea plății contribuției lunare de

asigurări sociale de sănătate.

Mai mult de atât, în Normele comune

nr. 318/PB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției și Curții

Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție emise

în aplicarea H.G. nr. 409/1998 se prevede expres în pct. 6/I că beneficiază de

gratuitățile prevăzute de art. 1 al H.G. nr. 405/1998 soțul sau soția

magistraților și pensionarilor dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de

asigurări de sănătate sau că fac parte din categoriile de persoane care,

potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de

sănătate.

Este de reținut că prin Legea nr.

118/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179/1999, privind modificarea și

completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a dobândit următorul

conținut: „magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția

și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de

asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării

dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de

sănătate”.

Împrejurarea că precizarea expresă a

necesității plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate

are o consacrare legislativă ulterioară nu conduce la concluzia că anterior

acestei reglementări nu se datora contribuția lunară. În speță nu este vorba de

neretroactivitatea legii ci de corecta interpretare și aplicare a legii.

Această sumă era datorată în temeiul Legii nr. 145/1997 și actelor normative

(H.G. nr. 405/1998 elaborate în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor

art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 care fac trimitere expresă la

aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse de legea asigurărilor sociale

de sănătate.

Din economia Legii nr. 145/1997 se

desprinde ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata contribuției

lunare numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt lipsite de

venituri pe o perioadă determinată de timp.

Pentru considerentele arătate și

văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul în

anulare, se vor casa hotărârile criticate și pe fond, se va respinge acțiunea

reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare formulat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva decizia nr. 914/ R din 9 iulie 2003 Curții de Apel Galați și a

sentinței civile nr. 139 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului Brăila și pe fond

respinge acțiunea formulată de către reclamanți și cererea de intervenție

formulată de H.L.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.