ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3207/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 februarie 2003 pe rolul Tribunalului Brăila reclamantul I.G., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila pentru obligarea acestora la restituirea sumelor încasate în mod nejustificat prin reținerea procentului de 7% din salariu cu titlu de contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate începând cu 1 ianuarie 2000 până la 30 martie 2001. S-a mai solicitat aplicarea coeficientului de inflație la suma pretinsă.

În dosar a mai formulat cerere de intervenție în interes propriu H.L., judecător la Tribunalul Brăila care a formulat aceleași pretenții pe perioada 1 ianuarie 2000 – 31 decembrie 2000 motivat de faptul că a funcționat în calitate de procuror în perioada pretinsă și beneficia de gratuitatea prevăzută de Legea nr. 92/1992. Pârâtele au cerut în principal respingerea acțiunii și au chemat în garanție Casa O.P.S.N.A.J. solicitând pentru eventualitatea admiterii acțiunii, obligarea acesteia la restituirea sumei încasate cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate. Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr. 139 din 23 aprilie 2003 a admis ca fondate acțiunea și cererea de intervenție, precum și cererea de chemare în garanție.

Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului și intervenientului sumele reținute cu titlu de 7% din salariu pe perioadele indicate, cu aplicarea coeficientului de inflație și a fost obligată chemata în garanție la restituirea către pârâți a sumelor încasate cu titlu de 7% pentru reclamant și intervenient. Pentru a pronunța această soluție s-a reținut, în esență, că Legea nr. 92/1992 reprezintă o reglementare derogatorie de la dreptul comun (Legea nr. 145/1997) și are prioritate de aplicare, iar calitatea de persoană asigurată nu este condiționată de plata contribuției ci de existența raporturilor de muncă. Curtea de Apel Galați, prin decizia nr. 914/R din 9 iulie 2003, a respins, ca nefondate, recursurile pârâților și chematei în garanție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva celor două hotărâri, în temeiul art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 și art. 330 pct. 2 C. proc. civ., pentru încălcarea esențială a legii care a condus la o soluționare greșită a cauzei pe fond. În motivarea recursului în anulare s-a arătat că în conformitate cu art. 99 din Legea nr. 92/1992 magistrații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, iar condițiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin H.G. nr. 409/1998, precum și Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri, în sensul că acordarea gratuităților se face în condițiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.

S-a mai susținut în motivare că printr-o interpretare sistemică a tuturor acestor acte normative se degajă concluzia că dreptul la gratuități există doar dacă se face dovada că persoanelor în cauză li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. Recursul în anulare este fondat și se va admite pentru următoarele considerente: Prin Legea nr. 142/1997 privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992 s-au introdus două art. 99 și art. 141 aplicabile magistraților și personalului auxiliar de specialitate. Aceste noi reglementări au instituit pentru categoriile arătate, dreptul de a beneficia în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, urmând a se stabili prin Hotărâre de Guvern în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii de modificare a legii de organizare judecătorească. H.G. nr. 409/1998 (M. Of. 275/1998) privind condițiile de acordare, în mod gratuit, a asistenței medicale, medicamentelor și protezelor pentru magistrați, personalul auxiliar de specialitate și membrilor de familie ai acestora, a stabilit în art. 1, că „magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit de servicii de asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997 (M. Of.

nr. 178/31.07.1997) și ale prezentei hotărâri”. Legea nr. 145/1997, legea asigurărilor sociale de sănătate, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998 stabilește principiul obligativității asigurărilor sociale de sănătate, precum și principiile solidarității și subsidiarității în baza cărora funcționează această categorie de asigurări. Regula generală instituită de această lege este exprimată în art. 4 în termeni clari de normă imperativă: „sunt supuse în mod obligatoriu asigurării potrivit prezentei legi cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și apatrizii care au reședința în România; asigurații vor plăti o contribuție lunară pentru asigurările sociale de sănătate”. Contribuția lunară este fixată la 7% de art. 52 din aceeași lege.

De la această regulă legea instituie două categorii de persoane care sunt exceptate. O primă categorie este arătată limitativ de art. 6 care enumeră persoanele care beneficiază de asigurarea de sănătate, fără plata contribuției, și anume: - copiii și tinerii până la 26 de ani dacă sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă; - persoane cu handicap care nu realizează venituri din muncă: - soț, soție, părinți, bunici fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; - persoane ale căror drepturi sunt stabilite prin legi speciale, Decretul - Lege nr. 118/1990, persecutați politic, Legea nr. 44/1994, veteranii de război, Legea nr. 42/1990, eroi martiri, dacă nu realizează alte venituri decât cele prevăzute de drepturile bănești acordate de lege precum și cele provenite din pensii.

Toate aceste patru categorii de persoane se caracterizează prin faptul că nu realizează venituri din muncă. O a doua categorie de excepții este cuprinsă în art. 55 din lege, care enumeră persoanele asigurate prin efectul legii cu scutire de plată a contribuției pentru asigurări sociale de sănătate. Sunt persoane care în mod temporar sunt private de venituri de muncă și anume: militarii în termen, persoane aflate în concediu medical, persoane aflate în detenție privativă de libertate și beneficiarii formelor de ajutor social potrivit Legii nr. 67/1995. Este așadar limpede că ideea de scutire de plata contribuției lunare este impusă și acordată de lipsa surselor de venit. H.G.

nr. 409/1998, în realizarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, explică în art. 3 condițiile în care se acordă gratuitatea asistenței medicale: „contribuțiile personale, stabilite potrivit dispozițiilor legale, suportate de persoanele prevăzute în art. 1 pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și proteze se decontează acestora, pe bază de documente justificative, din bugetul Ministerului Justiției sau, după caz, al Ministerului Public ori al Curții Supreme de Justiție”. Este adevărat că Legea nr. 92/1992 este lege specială care introduce dreptul la asistență medicală, medicamente și proteze gratuite, dar gratuitatea prevăzută în legea specială se realizează în condițiile Legii nr. 145/1997, după cum o spune H.G.

nr. 409/1998 emisă în temeiul legii speciale 92/1992. În alți termeni, persoanele cărora li se aplică prevederile art. 99 și 141 din Legea nr. 92/1992 sunt ținute la plata contribuției lunare de 7% stabilită de Legea nr. 145/1997. Gratuitatea instituită de legea specială se traduce potrivit H.G. nr. 409/1998, prin decontarea, pe baza documentelor justificative, a prețului suportat de persoanele îndreptățite pentru furnizarea de servicii medicale și achiziționarea de medicamente și proteze. Actul normativ emis pentru stabilirea condițiilor de acordare a acestei gratuități nu prevede rambursarea plății contribuției lunare de asigurări sociale de sănătate. Mai mult de atât, în Normele comune nr. 318/PB/64/807/C/1999 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției și Curții Supreme de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție emise în aplicarea H.G.

nr. 409/1998 se prevede expres în pct. 6/I că beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 al H.G. nr. 405/1998 soțul sau soția magistraților și pensionarilor dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de sănătate sau că fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate. Este de reținut că prin Legea nr. 118/2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179/1999, privind modificarea și completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a dobândit următorul conținut: „magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate”.

Împrejurarea că precizarea expresă a necesității plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate are o consacrare legislativă ulterioară nu conduce la concluzia că anterior acestei reglementări nu se datora contribuția lunară. În speță nu este vorba de neretroactivitatea legii ci de corecta interpretare și aplicare a legii. Această sumă era datorată în temeiul Legii nr. 145/1997 și actelor normative (H.G. nr. 405/1998 elaborate în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 care fac trimitere expresă la aplicabilitatea, în acest caz, a regulilor impuse de legea asigurărilor sociale de sănătate. Din economia Legii nr. 145/1997 se desprinde ideea că legiuitorul a urmărit să excepteze de la plata contribuției lunare numai persoanele care nu realizează venituri sau care sunt lipsite de venituri pe o perioadă determinată de timp.

Pentru considerentele arătate și văzând și dispozițiile art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul în anulare, se vor casa hotărârile criticate și pe fond, se va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva decizia nr. 914/ R din 9 iulie 2003 Curții de Apel Galați și a sentinței civile nr. 139 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului Brăila și pe fond respinge acțiunea formulată de către reclamanți și cererea de intervenție formulată de H.L. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.