ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5453/2004

Asupra recursului în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

La data de 26 august 2002 reclamantele M.T. și

M.J. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brăila

și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligați să le restituie reclamantelor sumele de bani încasate prin reținerea

procentului de 7% din salarii, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări

sociale de sănătate, în perioada 1 ianuarie 2000 - 30 martie 2001, cu aplicarea

coeficientului de inflație la data executării hotărârii.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a

invocat lipsa calității procesuale pasive motivată de faptul că sumele ce

reprezintă contribuția de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7% din

drepturile salariale ale reclamantelor nu au fost reținute de către Ministerul

Justiției, ci de pârâtul Tribunalul Brăila, în calitate de angajator.

De asemenea, pârâtul Ministerul Justiției a

formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. cu motivarea că,

după reținerea contribuției de 7%, pârâtul Tribunalul Brăila a virat banii

acestei case de asigurări.

Tribunalul Brăila, secția civilă, prin sentința

nr. 48 din 5 februarie 2003, a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pe

pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Galați să le restituie sumele

reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de

7%, raportat la salariul lunar, precum și reactualizarea acestor sume de bani.

Totodată, a admis și cererea de chemare în garanție formulată împotriva

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a C.N.A.S.S., obligându-le la restituirea sumelor către

Ministerul Justiției și, respectiv, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Soluția tribunalului a fost menținută de Curtea

de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 1065/R din 3 septembrie

2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul

Justiției și de chematele în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București și

C.N.A.S.S. București.

Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, la

data de 11 noiembrie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

recurs în anulare, susținând că hotărârile judecătorești atacate au fost date

cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

În dezvoltarea recursului în anulare se arată că

din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr.

145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr.

318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și

personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită

doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de

asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația

de contribuție la fondul asigurării de sănătate pentru magistrați în Legea nr.

92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în

anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care,

în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români,

cetățenii străini și apatrizii care au reședință în România, iar în art. 6 sunt

prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca

magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără

plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele

exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul

auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce

intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției

pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.

Recursul în anulare este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2)

din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și

funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și

subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a

intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod obligatoriu

asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și

apatrizii care au reședința în România, alin. (1) al articolului citat

prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru

asigurări de sănătate.

Art. 6 din același act normativ enumeră

categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata

contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă

sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;

persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află

în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri

proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror

drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,

dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești

acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.

În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost

stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu

scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume:

persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu

medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de

până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;

fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1995.

Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992,

modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii,

precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în

mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de

acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.

La pct. 6/I al Normelor Comune nr.

318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme

de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în

aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile

magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau

pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de

sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt

scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.

Din interpretarea dispozițiilor legale citate

rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la

asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în

contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu

putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări

sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea

asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 1998.

Reclamantele au încheiat un contract cu

C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care au cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4

din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira

contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.

Față de cele ce preced, recursul în anulare se

privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile date în

cauză în sensul respingerii atât a acțiunii formulate de reclamante, cât și a

cererii de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 1065/R din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel

Galați, secția civilă.

Casează decizia precum și sentința civilă nr. 48

din 5 februarie 2003 a Tribunalului Galați și respinge acțiunea reclamantelor,

precum și cererea de chemare în garanție, formulată de Ministerul Justiției, ca

nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 octombrie 2004.