ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5453/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5453/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele :
La data de 26 august 2002 reclamantele M.T. și
M.J. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Brăila
și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie
obligați să le restituie reclamantelor sumele de bani încasate prin reținerea
procentului de 7% din salarii, cu titlu de contribuție la fondul de asigurări
sociale de sănătate, în perioada 1 ianuarie 2000 - 30 martie 2001, cu aplicarea
coeficientului de inflație la data executării hotărârii.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Justiției a
invocat lipsa calității procesuale pasive motivată de faptul că sumele ce
reprezintă contribuția de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 7% din
drepturile salariale ale reclamantelor nu au fost reținute de către Ministerul
Justiției, ci de pârâtul Tribunalul Brăila, în calitate de angajator.
De asemenea, pârâtul Ministerul Justiției a
formulat cerere de chemare în garanție a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. cu motivarea că,
după reținerea contribuției de 7%, pârâtul Tribunalul Brăila a virat banii
acestei case de asigurări.
Tribunalul Brăila, secția civilă, prin sentința
nr. 48 din 5 februarie 2003, a admis acțiunea reclamantelor și a obligat pe
pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Galați să le restituie sumele
reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în procent de
7%, raportat la salariul lunar, precum și reactualizarea acestor sume de bani.
Totodată, a admis și cererea de chemare în garanție formulată împotriva
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a C.N.A.S.S., obligându-le la restituirea sumelor către
Ministerul Justiției și, respectiv, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Soluția tribunalului a fost menținută de Curtea
de Apel Galați, secția civilă, care, prin decizia nr. 1065/R din 3 septembrie
2003, a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Ministerul
Justiției și de chematele în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. București și
C.N.A.S.S. București.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, la
data de 11 noiembrie 2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție, a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,
recurs în anulare, susținând că hotărârile judecătorești atacate au fost date
cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a
cauzei pe fond.
În dezvoltarea recursului în anulare se arată că
din interpretarea prevederilor art. 1, art. 4, art. 52 și art. 55 din Legea nr.
145/1997, art. 99 din Legea nr. 92/1992 și pct. 6/I al Normelor comune nr.
318/FB/64/807/C/1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme de Justiție și
Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, rezultă că magistrații și
personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită
doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de
asigurări de sănătate. Legiuitorul nu putea să prevadă în mod expres obligația
de contribuție la fondul asigurării de sănătate pentru magistrați în Legea nr.
92/1992, deoarece Legea asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în
anul 1997 și a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998, act normativ care,
în art. 4 prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români,
cetățenii străini și apatrizii care au reședință în România, iar în art. 6 sunt
prevăzute categoriile exceptate de la plata contribuției.
Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca
magistrații și personalul de specialitate să aibă calitatea de asigurat, fără
plata contribuției, ar fi menționat-o expres, incluzând printre persoanele
exceptate de la plata contribuției și pe magistrați, respectiv personalul
auxiliar de specialitate, și cum nu a făcut o atare mențiune, se deduce
intenția că și această categorie nu poate fi scutită de plata contribuției
pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2)
din Legea nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și
funcționează descentralizat, pe baza principiului solidarității și
subsidiarității în colectarea și utilizarea fondurilor.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 145/1997, ce a
intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998 sunt supuși în mod obligatoriu
asigurării cetățenii români cu domiciliul în țară, cetățenii străini și
apatrizii care au reședința în România, alin. (1) al articolului citat
prevăzând obligativitatea ca asigurații să plătească lunar o contribuție pentru
asigurări de sănătate.
Art. 6 din același act normativ enumeră
categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata
contribuției, și anume: copiii și tinerii până la vârsta de 26 de ani, dacă
sunt elevi, studenți sau ucenici și dacă nu realizează venituri din muncă;
persoanele cu handicap, care nu realizează venituri din muncă sau care se află
în îngrijirea familiei; soțul, soția, părinții și bunicii, fără venituri
proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate; persoanele ale căror
drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, persoanele ale căror
drepturi sunt stabilite prin Legea nr. 44/1994 și art. 2 din Legea nr. 42/1990,
dacă nu realizează venituri decât cele provenite din drepturile bănești
acordate de lege, precum și cele provenite din pensii.
În art. 55 din Legea nr. 145/1997 au fost
stabilite categoriile de persoane, care, sunt asigurate prin efectul legii, cu
scutire de plata contribuției pentru asigurările de sănătate și anume:
persoanele care satisfac serviciul militar în termen; se află în concediu
medical sau în concediu medical pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de
până la 6 ani; execută o pedeapsă privativă de libertate sau arest preventiv;
fac parte dintr-o familie care beneficiază de ajutor social, potrivit Legii nr.
67/1995.
Conform art. 99 din Legea nr. 92/1992,
modificată prin Legea nr. 142/1997, magistrații în activitate sau pensionarii,
precum și soțul, soția, copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în
mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, condițiile de
acordare a acestora urmând a fi stabilite prin hotărâre de guvern.
La pct. 6/I al Normelor Comune nr.
318/FB/64/807/C/1995 din 26 mai 1999 ale Ministerului Justiției, Curții Supreme
de Justiție și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, emise în
aplicarea H.G. nr. 409 din 2 iulie 1998, se prevede că soții sau soțiile
magistraților și ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau
pensionari, beneficiază de gratuitățile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G.
nr. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuția lunară de asigurări de
sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt
scutite de plata contribuției lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispozițiilor legale citate
rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la
asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în
contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. De altfel, legiuitorul nu
putea să prevadă în mod expres obligația de contribuție la fondul de asigurări
sociale de sănătate pentru magistrați în Legea nr. 92/1992 deoarece Legea
asigurărilor sociale de sănătate a fost adoptată în anul 1997 și a intrat în
vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Reclamantele au încheiat un contract cu
C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. prin care au cunoscut faptul că în conformitate cu art. 4
din Legea nr. 145/1997 angajatorul avea obligația de a reține și vira
contribuția de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Față de cele ce preced, recursul în anulare se
privește ca fondat și urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile date în
cauză în sensul respingerii atât a acțiunii formulate de reclamante, cât și a
cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva deciziei nr. 1065/R din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel
Galați, secția civilă.
Casează decizia precum și sentința civilă nr. 48
din 5 februarie 2003 a Tribunalului Galați și respinge acțiunea reclamantelor,
precum și cererea de chemare în garanție, formulată de Ministerul Justiției, ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 6 octombrie 2004.