ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4247/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2552 din 17 mai 2004 a Judecătoriei Reșița s-a admis în parte cererea de validare a popririi formulată de creditoarea SC V.C. SRL în contradictor cu debitoarea F.T.R. și terțul poprit SC A.D.I.C. SRL și terțul poprit a fost obligat să plătească creditoarei suma pe care aceasta o datorează debitoarei până la concurența sumei de 384.243.065 lei s-a respins capătul de cerere privind amendarea terțului poprit pentru neîndeplinirea obligației de plată către creditoare și debitoarea a fost obligată la 85.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Apelul declarat de terțul poprit împotriva acestei sentințe a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 358 din 25 octombrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

S-a reținut în considerentele deciziei că în raport de dispozițiile art. 460 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanța de fond este irevocabilă conform dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., condiție în care calea de atac a apelului exercitată de debitoare este inadmisibilă. Împotriva acestei decizii debitoarea F.T.R. cu sediul în Reșița a declarat recurs și a susținut că este nelegală și netemeinică. A arătat recurenta că litigiul de față nu se poate soluționa întrucât pe rolul instanței se află o contestație la executare și o cerere de suspendare a executării care urmează a fi judecate înainte ca instanța să se pronunțe asupra cererii de validare a popririi.

Prin întâmpinare creditoarea SC V.C. SRL a solicitat respingerea recursului și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond și a cerut judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 C. proc. civ. Recursul este inadmisibil. Potrivit dispozițiilor art. 460 alin. (1) și (2) C. proc. civ., text prevăzut în secțiunea a V-a, instanța după administrarea probelor va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului. Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligația ce-i revin conform art. 456 C. proc. civ., creditorul poate cere executarea silită împotriva acestuia, pe baza hotărârii de validare, care constituie titlu executoriu.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că hotărârea pronunțată este irevocabilă așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel și nu este supusă nici unei căi de atac. De altfel, prin Legea nr. 219/2005 în urma modificării art. 373 1 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut în mod expres că încheierea prin care se admite cerere de încuviințare a executării silite nu este supusă nici unei căi de atac. Așa fiind, nu se mai impune a se mai examina critica invocată de recurentă privind soluționarea acestui litigiu numai după ce instanța se va pronunța asupra contestației la executare. Pentru aceste considerente urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., să se respingă ca inadmisibil recursul debitoarei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea F.T.R., împotriva deciziei nr. 358 din 25 octombrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2005.