ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 616/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 77/2001, dată de completul prevăzut de art. 31 lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Cluj a fost învestit cu stabilirea răspunderii juridice, potrivit legii, pentru paguba constatată la pct. C 1 din raportul de control asupra contului de execuție a bugetului local al municipiului Cluj Napoca. Cu ocazia controlului s-a constatat plata unor drepturi de natură salarială, persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, respectiv primarului și viceprimarului, cu încălcarea prevederilor legale, constatându-se un prejudiciu de 154.584.146 lei.

Prin sentința nr. 83 din 11 decembrie 2001, Colegiul jurisdicțional Cluj a admis actul de sesizare nr. 77/2001, pentru stabilirea răspunderii juridice în sarcina pârâților H.E., C.M., M.L., F.G., M.O., G.M., A.L., B.J., R.N. și D.G. și i-a obligat la plata despăgubirilor civile, în sumă de 63.710.160 lei, cu titlu de despăgubiri civile echivalente cu drepturile salariale nete acordate nelegal, precum și dobânda de 37% pe an. Totodată, a respins încheierea de sesizare pentru sumele de 17.472.217 lei și 5.906.849 lei și 67.240.747 lei. Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri jurisdicționale, F.G., M.O., G.M., A.L., B.J., R.N. și D.G.

Recurenții au susținut că în acordarea drepturilor bănești imputate prin actul de sesizare au fost respectate prevederile Legii nr. 154/1998 și hotărârile Consiliului Local al municipiului Cluj Napoca, referitoare la buget și la plata unor premii, sporuri și alte drepturi bănești, care nu au fost atacate la instanța de contencios administrativ, de Prefectul județului Cluj, fapt pentru care au devenit obligatorii, atât pentru Primarul municipiului Cluj Napoca, cât și pentru ceilalți angajați. Iar în conformitate cu principiul echității, consacrat de Constituția României, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, trebuie să beneficieze cel puțin de aceleași drepturi acordate persoanelor care ocupă funcții asimilate cu funcții de demnitate publică.

Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 450 din 26 septembrie 2002, a respins recursurile jurisdicționale formulate de F.G., M.O., G.M., A.L., B.J., R.N. și D.G., ca nefondate. În motivarea deciziei, instanța de recurs jurisdicțional a reținut că „persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară, stabilită în conformitate cu prevederile Anexei nr. II din Legea nr. 154/1998 și că potrivit art. 20 din această lege, indemnizația prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, se stabilește pe baza valorii de referință sectorială înmulțită cu coeficientul de multiplicare prevăzut în anexa II, sunt în sumă brută și sunt impozabile, potrivit legii”.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, D.G., A.L., M.O., B.J., G.M., Primarul municipiului Cluj Napoca, criticând-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie. Recurenții au susținut, în esență, că în mod greșit, atât instanța de recurs jurisdicțional, cât și instanța de fond nu au avut în vedere la soluționarea cauzei, Precizările date de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, privind aplicarea Legii nr. 154/1998, cu referire la sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică. Potrivit acestor precizări, „indemnizațiile unice pentru persoanele din cadrul organelor autorității publice alese sau numite în funcții potrivit legii, se calculează conform prevederilor art. 20 și art. 24 alin. (3) din lege”.

Potrivit acestor reglementări, indemnizația lunară prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, iar dispozițiile legale referitoare la alte drepturi salariale, cum sunt sporurile pentru condiții de muncă, sporul pentru vechimea în muncă, alte sporuri, precum și premiile și stimulentele rămân în vigoare. Au mai arătat că instanța de recurs jurisdicțional nu a ținut cont de apărările formulate referitoare la răspunderea civilă delictuală, în sensul că, în speță, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, respectiv prejudiciu, faptă ilicită, raport de cauzalitate între fapte ilicite și prejudiciu și culpă, greșeala ori vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Recurentul G.D. a mai arătat că din suma pentru care a fost obligat, în solidar, cu pârâta L.A., a achitat suma de 8.495.200 lei. Recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 19 din Legea nr. 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, au dreptul pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară, stabilită în conformitate cu prevederile Anexei nr. II.

Potrivit art. 20 din lege, indemnizația lunară, prevăzută la art. 19, este unica formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul salarial, se stabilește pe baza valorii de referință sectorială, înmulțită cu coeficientul de multiplicare prevăzut în Anexa nr. II, sunt în sumă brută și sunt impozabile potrivit legii. Se reține, astfel, că legea distinge între remunerarea persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică (pe baza mandatului obținut prin alegeri organizate sau prin numire), unde sunt incluși primarii și viceprimarii, (conform Anexei nr. II 1 din lege) și salarizarea persoanelor angajate cu contract individual de muncă în sectorul bugetar (conform Anexelor nr. III-IV din lege).

Legiuitorul, prin dispozițiile speciale ale art. 19 și 20 din Legea nr. 154/1998, a limitat drepturile bănești ale demnitarilor, la cuantumul indemnizației lunare. Precizările Ministerului Muncii și Protecției Sociale, transmise prefecturii invocate de pârâți, nu pot constitui temei legal pentru acordarea premiilor, sporurilor și indemnizațiilor, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 154/1998, precizările date de organele administrației de stat neputând contraveni legii. Nici includerea acestor premii, sporuri și indemnizații acordate primarului și viceprimarului, în contractele colective de muncă, încheiate anual și a bugetului de venituri și cheltuieli (chiar aprobate, prin hotărâri ale Consiliului local) nu sunt de natură să modifice dispoziția imperativă a legii.

Primarul și viceprimarul nu intră în categoria salariaților sau a funcționarilor instituțiilor publice, conform art. 5 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public, iar activitatea persoanelor care ocupă aceste funcții elective, nu se desfășoară în temeiul unui contract individual de muncă, ci în baza mandatului de drept public. În ceea ce privește elementele răspunderii civile delictuale, se reține că primarii, în calitate de ordonatori de credite, potrivit art. 25 alin. (1) și (4) și art. 26 alin. (1) pct. 3, raportat la art. 57 alin. (2) din Legea nr. 189/1998, privind finanțele publice locale, răspund pentru legalitatea efectuării cheltuielilor din bugetele locale. Recurenții sunt răspunzători pentru repararea prejudiciului cauzat, prin aceea că au dispus efectuarea plăților nelegale, pe baza statelor de plată, în calitate de ordonatori de credite bugetare sau au acordat viza de control financiar preventiv pentru efectuarea plăților nelegale.

Pentru considerentele enunțate, se vor respinge recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de D.G., A.L., M.O., B.J., G.M. și Primarul municipiului Cluj Napoca - G.F., împotriva deciziei nr. 450 din 26 septembrie 2002, a Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2005.