ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea Camerei de Conturi Cluj - Compartimentul de Control Financiar nr. 65 din 27 noiembrie 1998, înregistrată la Colegiul jurisdicțional Cluj, la data de 13 ianuarie 1999, s-a solicitat obligarea pârâților R.N., H.M., P.A., N.A., la plata sumelor de 943.188.858 lei, daune efective, reprezentând diferența de venituri rezultată din valorificarea subevaluată a unor bunuri proprietate privată a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, precum și la 1.444.210.777 lei, reprezentând majorări de întârziere.
S-a mai cerut obligarea în solidar a pârâților P.A., M.L., F.C., la plata sumelor de 55.795.740 lei daune efective, rezultând din încasarea unor redevențe mai mici decât cele prevăzute în contractele de concesionare, ca urmare a neindexării taxelor, pârâții mai fiind ținuți răspunzători și pentru 57.525.032 lei majorări de întârziere aferente calculate până la data terminării controlului. Prin actul nr. 1930/303 din 10 februarie 1999, Consiliul Local a municipiului Cluj Napoca a solicitat admiterea încheierii, așa cum a fost întocmită. Prin încheierea ședinței din 16 februarie 1999, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților, dreptul Consiliului Local al municipiului Cluj de a vinde imobilul către Banca T. și a introdus în calitate de unitate păgubită, Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român.
Ministerul Finanțelor Publice, prin adresa nr. 174439 din 17 mai 1999, a considerat că introducerea acestei instituții, în calitate de unitate prejudiciată, nu poate fi efectuată în temeiul art. 76 din Legea nr. 94/1992, deoarece extinderea în rem și în persoană, nu se poate face exclusiv față de pârâți. Dispoziția invocată mai sus, având un caracter procedural, este de strictă interpretare. Ca atare, a solicitat scoaterea sa din cauză. Prin încheierea ședinței din 2 iulie 1999, R.N., H.M., P.A., R.A., N.A. au fost obligați în solidar, la plata sumei 2.387.399.635 lei, despăgubiri civile, ce privesc capătul I din încheiere, iar față de pârâții P.A., M.L. și F.C., la plata sumei de 113.320.772 lei, pentru capătul II din încheiere - taxe de concesiune neîncasate.
Colegiul jurisdicțional Cluj a apreciat că în raport cu atribuțiile avute la datele încheierii contractelor și în cursul derulării acestora, răspunzători pentru această situație sunt, în baza art. 998, 999 și 1003 C. civ., pârâții P.A., M.L. și F.C., care potrivit fișei postului (pct. 17) „urmărește situația juridică a terenurilor supuse concesionării”. Ultimii doi pârâți, în plus, au dat dovadă de o manifestă lipsă de interes în recuperarea creanțelor contractuale ale Consiliului Local al municipiului Cluj Napoca, deoarece, de mai bine de un an, cât a durat soluționarea în fond a cauzei, nici un concesionar nu a fost acționat în judecată. Prin sentința nr. 6 din 10 martie 2000, Colegiului jurisdicțional Cluj a admis în parte încheierea Camerei Județene de Conturi Cluj, nr. 65 din 27 ianuarie 1998, înregistrată la 13 ianuarie 1999, în sensul că: - a obligat pârâtul R.N.
să achite Consiliului Local Cluj, 124.551.789 lei, ce reprezintă daune efective și suma de 278.574.408 lei, reprezentând foloase nerealizate; - a obligat pârâtul P.A. să plătească Consiliului Local Cluj, suma de 385.609.275 lei, reprezentând daune efective și suma de 862.459.515 lei, reprezentând foloase nerealizate; - a obligat pârâții R.N. și P.A. să achite în solidar, Consiliului Local Cluj, cu titlu cheltuieli de judecată, suma de 4.500.000 lei și să achite către stat, cu titlu de cheltuieli de procedură, câte 300.000 lei; - a respins actul de învestire față de pârâții H.M., R.A. și N.A., ca neîntemeiat; - a respins cererea pârâtei R.A., de obligare a Consiliului local Cluj, la plata sumei de 5.000.000 lei, echivalent onorariu avocat, ca neîntemeiată; - a constatat lipsa de legitimare procesuală activă a Ministerului Finanțelor Publice.
Cu privire la neîncasarea redevențelor pentru concesiune; - a obligat în solidar pârâții P.A., M.L., F.C. să achite Consiliului Local Cluj, suma de 40.260.507 lei, reprezentând daune efective, precum și suma de 41.301.048 lei, reprezentând foloase nerealizate; - a obligat pe aceiași pârâți să achite în solidar Consiliului Local Cluj, suma de 12.000.000 lei cheltuieli de judecată echivalente onorariu expert și câte 300.000 lei, cheltuieli de judecată avansate de stat. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, F.C., M.L., P.A., R.N., R.A., Banca T. SA, sucursala Cluj Napoca și Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Mai înainte, însă, de a analiza soluția Colegiului jurisdicțional Cluj, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pentru judecarea recursurilor, competentă să le soluționeze este Curtea de Apel Cluj, pentru următoarele considerente: Asupra excepției invocate din oficiu: La data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale a Curții de Conturi, de către instanțele judecătorești, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se soluționa, potrivit O.U.G. nr. 58/2003, exclusiv de către Curtea Supremă de Justiție. În concordanță cu dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., introduse prin O.U.G. nr. 58/2003, care reglementau competența instanței supreme în judecarea recursurilor, s-a prevăzut prin art. 2 din O.U.G.
nr. 117/2003, ca dosarele aflate pe rolul secției jurisdicționale a Curții de Conturi să fie preluate de secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție. Ulterior, dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., au fost din nou modificate, prin Legea nr. 195/2004, de aprobare a O.U.G. nr. 58/2003, în sensul că în situațiile în care hotărârile sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea. Întrucât în cauză, recursurile privesc sentința Colegiului jurisdicțional Cluj, a cărui activitate jurisdicțională a fost preluată de Tribunalul Cluj, competența soluționării acestei căi de atac revine Curții de Apel Cluj, ca instanță imediat ierarhic superioară, căreia urmează a i se trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Trimite, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel Cluj, cauza privind recursurile declarate de F.C., M.L., P.A., R.N., R.A., Banca T. SA, sucursala Cluj-Napoca și de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Cluj, împotriva sentinței civile nr. 6 din 10 martie 2000, a Colegiului jurisdicțional Cluj. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2005.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.