ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 28/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea Camerei de
Conturi Cluj - Compartimentul de Control Financiar nr. 65 din 27 noiembrie 1998,
înregistrată la Colegiul jurisdicțional Cluj, la data de 13 ianuarie 1999, s-a
solicitat obligarea pârâților R.N., H.M., P.A., N.A., la plata sumelor de
943.188.858 lei, daune efective, reprezentând diferența de venituri rezultată
din valorificarea subevaluată a unor bunuri proprietate privată a Consiliului
Local al municipiului Cluj-Napoca, precum și la 1.444.210.777 lei, reprezentând
majorări de întârziere.
S-a mai cerut obligarea în
solidar a pârâților P.A., M.L., F.C., la plata sumelor de 55.795.740 lei daune
efective, rezultând din încasarea unor redevențe mai mici decât cele prevăzute
în contractele de concesionare, ca urmare a neindexării taxelor, pârâții mai
fiind ținuți răspunzători și pentru 57.525.032 lei majorări de întârziere
aferente calculate până la data terminării controlului.
Prin actul nr. 1930/303 din
10 februarie 1999, Consiliul Local a municipiului Cluj Napoca a solicitat admiterea
încheierii, așa cum a fost întocmită.
Prin încheierea ședinței din
16 februarie 1999, instanța, din oficiu, a pus în discuția părților, dreptul
Consiliului Local al municipiului Cluj de a vinde imobilul către Banca T. și a
introdus în calitate de unitate păgubită, Ministerul Finanțelor Publice, ca
reprezentant al Statului Român.
Ministerul Finanțelor
Publice, prin adresa nr. 174439 din 17 mai 1999, a considerat că introducerea
acestei instituții, în calitate de unitate prejudiciată, nu poate fi efectuată
în temeiul art. 76 din Legea nr. 94/1992, deoarece extinderea în rem și în
persoană, nu se poate face exclusiv față de pârâți.
Dispoziția invocată mai sus,
având un caracter procedural, este de strictă interpretare. Ca atare, a
solicitat scoaterea sa din cauză.
Prin încheierea ședinței din
2 iulie 1999, R.N., H.M., P.A., R.A., N.A. au fost obligați în solidar, la
plata sumei 2.387.399.635 lei, despăgubiri civile, ce privesc capătul I din
încheiere, iar față de pârâții P.A., M.L. și F.C., la plata sumei de
113.320.772 lei, pentru capătul II din încheiere - taxe de concesiune
neîncasate.
Colegiul jurisdicțional Cluj
a apreciat că în raport cu atribuțiile avute la datele încheierii contractelor și
în cursul derulării acestora, răspunzători pentru această situație sunt, în
baza art. 998, 999 și 1003 C. civ., pârâții P.A., M.L. și F.C., care potrivit fișei
postului (pct. 17) „urmărește situația juridică a terenurilor supuse
concesionării”.
Ultimii doi pârâți, în plus,
au dat dovadă de o manifestă lipsă de interes în recuperarea creanțelor
contractuale ale Consiliului Local al municipiului Cluj Napoca, deoarece, de
mai bine de un an, cât a durat soluționarea în fond a cauzei, nici un
concesionar nu a fost acționat în judecată.
Prin sentința nr. 6 din 10 martie
2000, Colegiului jurisdicțional Cluj a admis în parte încheierea Camerei
Județene de Conturi Cluj, nr. 65 din 27 ianuarie 1998, înregistrată la 13
ianuarie 1999, în sensul că:
- a obligat pârâtul R.N. să
achite Consiliului Local Cluj, 124.551.789 lei, ce reprezintă daune efective și
suma de 278.574.408 lei, reprezentând foloase nerealizate;
- a obligat pârâtul P.A. să
plătească Consiliului Local Cluj, suma de 385.609.275 lei, reprezentând daune
efective și suma de 862.459.515 lei, reprezentând foloase nerealizate;
- a obligat pârâții R.N. și
P.A. să achite în solidar, Consiliului Local Cluj, cu titlu cheltuieli de
judecată, suma de 4.500.000 lei și să achite către stat, cu titlu de cheltuieli
de procedură, câte 300.000 lei;
- a respins actul de învestire
față de pârâții H.M., R.A. și N.A., ca neîntemeiat;
- a respins cererea pârâtei
R.A., de obligare a Consiliului local Cluj, la plata sumei de 5.000.000 lei,
echivalent onorariu avocat, ca neîntemeiată;
- a constatat lipsa de
legitimare procesuală activă a Ministerului Finanțelor Publice.
Cu privire la neîncasarea redevențelor
pentru concesiune;
- a obligat în solidar
pârâții P.A., M.L., F.C. să achite Consiliului Local Cluj, suma de 40.260.507
lei, reprezentând daune efective, precum și suma de 41.301.048 lei, reprezentând
foloase nerealizate;
- a obligat pe aceiași
pârâți să achite în solidar Consiliului Local Cluj, suma de 12.000.000 lei
cheltuieli de judecată echivalente onorariu expert și câte 300.000 lei,
cheltuieli de judecată avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au
declarat recurs, F.C., M.L., P.A., R.N., R.A., Banca T. SA, sucursala Cluj Napoca
și Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Cluj,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Mai înainte, însă, de a analiza
soluția Colegiului jurisdicțional Cluj, Înalta Curte de Casație și Justiție
constată că pentru judecarea recursurilor, competentă să le soluționeze este
Curtea de Apel Cluj, pentru următoarele considerente:
Asupra excepției invocate
din oficiu:
La data intrării în vigoare
a O.U.G. nr. 117/2003 privind preluarea activității jurisdicționale a Curții de
Conturi, de către instanțele judecătorești, recursul împotriva hotărârilor
judecătorești se soluționa, potrivit O.U.G. nr. 58/2003, exclusiv de către Curtea
Supremă de Justiție.
În concordanță cu
dispozițiile art. 299 alin. (3) C. proc. civ., introduse prin O.U.G. nr. 58/2003,
care reglementau competența instanței supreme în judecarea recursurilor, s-a
prevăzut prin art. 2 din O.U.G. nr. 117/2003, ca dosarele aflate pe rolul secției
jurisdicționale a Curții de Conturi să fie preluate de secția de contencios administrativ
a Curții Supreme de Justiție.
Ulterior, dispozițiile art. 299
alin. (3) C. proc. civ., au fost din nou modificate, prin Legea nr. 195/2004,
de aprobare a O.U.G. nr. 58/2003, în sensul că în situațiile în care hotărârile
sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competența
instanței imediat superioare celei care a pronunțat hotărârea.
Întrucât în cauză, recursurile
privesc sentința Colegiului jurisdicțional Cluj, a cărui activitate
jurisdicțională a fost preluată de Tribunalul Cluj, competența soluționării
acestei căi de atac revine Curții de Apel Cluj, ca instanță imediat ierarhic
superioară, căreia urmează a i se trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Trimite, spre competentă soluționare,
la Curtea de Apel Cluj, cauza privind recursurile declarate de F.C., M.L., P.A.,
R.N., R.A., Banca T. SA, sucursala Cluj-Napoca și de Procurorul financiar de pe
lângă Camera de Conturi a județului Cluj, împotriva sentinței civile nr. 6 din
10 martie 2000, a Colegiului jurisdicțional Cluj.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 ianuarie 2005.