ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1157/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1 din 21 ianuarie

2003, Colegiul jurisdicțional Cluj, învestit prin încheierea nr. 140/2002, a

completului constituit în baza art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, a

dispus admiterea în parte, a sesizării privind unitatea păgubită – Consiliul Local

al comunei Geaca și persoanele răspunzătoare: primarul M.D. și consilierii

locali, pentru abaterile financiare și prejudiciile constatate prin actul de

control. În consecință, Colegiul jurisdicțional Cluj a dispus obligarea la

plata despăgubirilor civile în cuantum de 13.658.854 lei, către Consiliul Local

Geaca, în solidar, a pârâților: S.I., P.C., B.T., F.A., C.T., I.S., M.G., R.I.,

H.M., M.P., F.I. – consilierii locali și M.D. – primar, acesta fiind obligat și

la plata, cu același titlu, a sumei de 18.432.873 lei, precum și la plata a

10.326.132 lei, reprezentând amenda civilă, aplicată în baza procesului verbal nr.

947/2002. Au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse față de pârâtul M.D.,

prin încheierea de ședință din 10 decembrie 2002, a aceluiași Colegiu jurisdicțional.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța jurisdicțională a reținut că în baza hotărârii Consiliului comunal nr.

57 din 12 decembrie 2001, au fost nelegal acordate, premii anuale, în sumă de

22.034.694 lei, primarului și viceprimarului, acesta din urmă restituind, pe

durata procesului, suma de 8.375.840 lei – premiul încasat și foloasele

nerealizate, prejudiciul diminuându-se la 13.659.854 lei, pentru care,

răspunderea revine primarului, care a beneficiat de suma acordată ca premiu,

cât și consilierilor care au votat hotărârea.

Cu privire la prejudiciul în sumă de

18.432.873 lei, reprezentând onorariu de avocat, penalități de întârziere și

foloase nerealizate, produs ca urmare a angajării unui apărător, de către primarul-pârât,

într-o cauză ce nu privea interesul comunității, ci interesul personal al

acestuia, ca administrator al unei firme private, s-a stabilit răspunderea

civilă delictuală a acestuia.

Recursul jurisdicțional, declarat de

pârâtul M.D., la această sentință, a fost respins prin decizia nr. 256 din 10

aprilie 2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi a României, cu

motivarea că încasarea premiilor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 19

din Legea nr. 154/1998, potrivit cu care persoanele care ocupă funcții de

demnitate publică, au dreptul pentru activitatea desfășurată, numai la îndemnizația

prevăzută de lege – recurentul-pârât cunoscând caracterul restrictiv al acestei

prevederi, menționat ca atare de secretarul Consiliului local, prin rezoluția

dată.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs, recurentul-pârât, susținând că hotărârea consiliului a fost adoptată cu

majoritate de voturi, nefiind atacată de prefect și că Legea nr. 154/1998, nu

interzice acordarea premiilor anuale. Cu privire la prejudiciul cauzat prin

încheierea contractului de asistență juridică, a susținut că,în litigiul dintre

două societăți comerciale, s-a formulat cerere de intervenție, din partea Consiliului

Local Geaca, pentru respectarea dreptului de proprietate al unor persoane

fizice din comună.

Recursul se constată a fi

neîntemeiat.

Plata nelegală, din credite

bugetare, a premiului anual, s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 154/1998,

privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor,

pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, care la art. 20

alin. (1) prevede că indemnizația lunară este unica formă de remunerare a

activității corespunzătoare funcției de demnitate publică.

Tot astfel, potrivit prevederilor

Legii administrației publice locale nr. 215/2001, art. 61 alin. (4), primarul

și viceprimarul primesc pe toată durata exercitării mandatului, o indemnizație

stabilită în condițiile legii, astfel că recurentul pârât, având calitatea de

primar, nu mai poate beneficia, așadar, și de alte drepturi de natură

salarială.

Așa fiind, în mod judicios, a fost

stabilită răspunderea solidară a recurentului-pârât, cu consilierii locali, mai

cu seamă că aceasta, în exercitarea funcției de ordonator principal de credite,

prevăzută de art. 68 alin. (1) lit. f) din menționata lege, a aprobat plata

premiului anual; urmând a răspunde, în consecință, potrivit dispozițiilor art. 154

din aceeași lege, și pentru prejudiciul produs prin fapta sa culpabilă,

constând în împrejurarea de a fi acționat în interesul său personal, ca

administrator al unei firme private, prin încheierea unui contract de asistență

juridică, într-o cauză ce nu viza interesul colectivității.

Față de aceste considerente,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de M.D.

împotriva deciziei nr. 256 din 10 aprilie 2003, a Curții de Conturi a României,

secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 martie 2004.