ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4138/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul D.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al comunei Apahida, anularea Hotărârii nr.21 din 29 septembrie 2001, prin care a fost schimbat din funcția de viceprimar al comunei Apahida, anularea Hotărârii adoptată la data de 13 octombrie 2001, privind alegerea unui nou viceprimar al comunei, obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești aferente, începând cu data de 29 septembrie 2001 și până la reintegrarea efectivă, precum și daune morale în sumă de 50.000.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că Hotărârea nr. 21 din 29 septembrie 2001 a Consiliului Local Apahida, este nelegală și netemeinică, iar aceasta a fost adoptată la solicitarea primarului și a secretarului comunei respective, cu toate că a desfășurat o activitate deosebită în interesul comunității locale. Prin sentința nr. 612/C din 12 februarie 2002 a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis în parte acțiunea, s-a dispus obligarea pârâtului să-i achite reclamantului drepturile bănești aferente, precum și suma de 10.000.000 lei, cu titlu de daune morale și a fost respins capătul de cerere privind anularea Hotărârii din data de 13 octombrie 2001, a Consiliului Local Apahida.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că Hotărârea nr. 21 din 29 septembrie 2001 emisă de pârât, a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale, dar din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că acest act, prin care reclamantul a fost schimbat din funcția de viceprimar al comunei Apahida, este netemeinic, motiv pentru care acțiunea este întemeiată în parte. Prin încheierea din data de 4 aprilie 2002, a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de D.A. și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr .612/C din 12 februarie 2002 a aceleiași instanțe, în sensul că a fost anulată Hotărârea nr. 21 din 29 septembrie 2001 a Consiliului Local al comunei Apahida.

Prin decizia nr. 936 din 12 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respins recursul formulat de pârât împotriva sentinței pronunțată la fond. Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că în ceea ce privește critica privind anularea hotărârii nr. 21 din 29 septembrie 2001, nu poate fi primită, deoarece acest aspect a fost dispus prin încheierea din data de 4 aprilie 2002, a Tribunalului Cluj, pe care pârâtul nu a atacat-o cu recurs, iar în ceea ce privește motivele de recurs, acestea sunt neîntemeiate. Invocând dispozițiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a atacat cele două hotărâri, cu prezenta cerere de recurs în anulare.

În recursul în anulare declarat s-a susținut că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. Astfel, în conformitate cu art. 78 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, „schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, la propunerea motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau a primarului, prin hotărâre adoptată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în funcție”. Din actele de la dosar – adresa nr. 757/IV din 22 ianuarie 2002 emisă de către Prefectura județului Cluj, rezultă că schimbarea din funcție a reclamantului s-a făcut cu respectarea condițiilor impuse de lege, atât în ceea ce privește procedura, cât și în ceea ce privește cvorumul pentru adoptarea hotărârii, astfel că instanțele de judecată, prin admiterea acțiunii, au încălcat prevederile art. 78 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

A mai susținut că instanța de fond a acceptat în mod nelegal, ca în materia anulării unui act emis de o autoritate administrativă, să se administreze probe testimoniale, pe baza cărora a analizat temeinicia actului, cu toate că în materie administrativă, instanța trebuie să analizeze numai dacă au fost respectate condițiile prevăzute de lege pentru adoptarea actelor de autoritate. Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul în anulare este nefondat, pentru considerentele ce vor expuse în considerare. Cu privire la motivul de recurs în anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., respectiv „prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii”, se reține că Hotărârea nr. 21 din 20 septembrie 2001, Consiliul Local al comunei Apahida a hotărât schimbarea viceprimarului D.A. din funcție, „pentru rezultate slabe în activitate, neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu și comportament necorespunzător”. În mod corect, instanța de fond a apreciat că hotărârea de schimbare din funcție, a fost adoptată cu respectarea cerințelor impuse de art. 78 alin. (2) din Legea nr.215/2001, conform cărora: „schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, la propunerea motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau a primarului, prin hotărâre adoptată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în funcție”.

Instanța de fond a reținut că schimbarea din funcția de viceprimar a reclamantului a fost adoptată cu respectarea acestor cerințe legale, dar măsurile care au constituit temei al schimbării din funcție, nu justifică adoptarea acestei măsuri. Prin urmare, în emiterea acestei soluții, instanța a analizat nu numai legalitatea actului administrativ atacat, dar și temeinicia acestuia.

Nu poate fi reținută susținerea recurentului că „în materie administrativă, instanța trebuie să analizeze numai dacă au fost respectate condițiile prevăzute de lege, pentru adoptarea actelor de autoritate”, întrucât, dispozițiile Legii nr. 215/2001, a administrației publice locale, coroborate cu cele ale Legii nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, nu prevăd obligația instanțelor de judecată de a cenzura exclusiv condițiile de legalitate, în care s-a emis actul administrativ atacat, legiuitorul dând în căderea instanței de contencios administrativ, dreptul de a anula actele administrative de autoritate, făcute cu încălcarea legilor și regulamentelor, a învestit această instanță cu plenitudinea dreptului de control.

Aceasta rezultă atât din termenii generali ai legii, cât și din scopul urmărit, de a face posibilă întotdeauna anularea unui act administrativ abuziv. Raporturile stabilite între viceprimar și consiliul local sunt de natură administrativă și nu pot împiedica instanța să analizeze temeinicia sau netemeinicia motivelor de admitere. În lumina acestor considerații, instanțele de judecată, în mod corect, au analizat în speță atât aspectul legalității, cât și cel al temeiniciei actului administrativ atacat, neputându-se reține nici un motiv de încălcare a legii. Nefiind întrunite cerințele art. 330 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și considerând temeinice și legale hotărârile pronunțate în cauză, Curtea va respinge ca nefondat recursul în anulare, declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul în anulare formulat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței civile nr. 612 din 12 februarie 2002 a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios administrativ și a deciziei nr. 936 din 12 iunie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2003.