ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4138/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la

Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul

D.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al

comunei Apahida, anularea Hotărârii nr.21 din 29 septembrie 2001, prin care a

fost schimbat din funcția de viceprimar al comunei Apahida, anularea Hotărârii

adoptată la data de 13 octombrie 2001, privind alegerea unui nou viceprimar al

comunei, obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești aferente, începând cu

data de 29 septembrie 2001 și până la reintegrarea efectivă, precum și daune

morale în sumă de 50.000.000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că Hotărârea nr. 21 din 29 septembrie 2001 a Consiliului Local Apahida,

este nelegală și netemeinică, iar aceasta a fost adoptată la solicitarea

primarului și a secretarului comunei respective, cu toate că a desfășurat o

activitate deosebită în interesul comunității locale.

Prin sentința nr. 612/C din 12

februarie 2002 a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a admis în parte acțiunea, s-a dispus obligarea pârâtului să-i

achite reclamantului drepturile bănești aferente, precum și suma de 10.000.000

lei, cu titlu de daune morale și a fost respins capătul de cerere privind

anularea Hotărârii din data de 13 octombrie 2001, a Consiliului Local Apahida.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că Hotărârea nr. 21 din 29 septembrie 2001 emisă de

pârât, a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale, dar din declarațiile

martorilor audiați în cauză, rezultă că acest act, prin care reclamantul a fost

schimbat din funcția de viceprimar al comunei Apahida, este netemeinic, motiv

pentru care acțiunea este întemeiată în parte.

Prin încheierea din data de 4

aprilie 2002, a Tribunalului Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă cererea de îndreptare a erorii materiale,

formulată de D.A. și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței nr .612/C

din 12 februarie 2002 a aceleiași instanțe, în sensul că a fost anulată

Hotărârea nr. 21 din 29 septembrie 2001 a Consiliului Local al comunei Apahida.

Prin decizia nr. 936 din 12 iunie

2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a

fost respins recursul formulat de pârât împotriva sentinței pronunțată la fond.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a constatat că în ceea ce privește critica privind anularea hotărârii

nr. 21 din 29 septembrie 2001, nu poate fi primită, deoarece acest aspect a

fost dispus prin încheierea din data de 4 aprilie 2002, a Tribunalului Cluj, pe

care pârâtul nu a atacat-o cu recurs, iar în ceea ce privește motivele de

recurs, acestea sunt neîntemeiate.

Invocând dispozițiile art. 330 pct.

2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție a atacat cele două hotărâri, cu prezenta cerere de recurs în

anulare.

În recursul în anulare declarat s-a

susținut că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

Astfel, în conformitate cu art. 78

alin. (2) din Legea nr. 215/2001, „schimbarea din funcție a viceprimarului se

poate face de consiliul local, la propunerea motivată a unei treimi din numărul

consilierilor sau a primarului, prin hotărâre adoptată cu votul a două treimi

din numărul consilierilor în funcție”.

Din actele de la dosar – adresa nr.

757/IV din 22 ianuarie 2002 emisă de către Prefectura județului Cluj, rezultă

că schimbarea din funcție a reclamantului s-a făcut cu respectarea condițiilor

impuse de lege, atât în ceea ce privește procedura, cât și în ceea ce privește

cvorumul pentru adoptarea hotărârii, astfel că instanțele de judecată, prin

admiterea acțiunii, au încălcat prevederile art. 78 alin. (2) din Legea nr.

215/2001.

A mai susținut că instanța de fond a

acceptat în mod nelegal, ca în materia anulării unui act emis de o autoritate

administrativă, să se administreze probe testimoniale, pe baza cărora a

analizat temeinicia actului, cu toate că în materie administrativă, instanța

trebuie să analizeze numai dacă au fost respectate condițiile prevăzute de lege

pentru adoptarea actelor de autoritate.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul în anulare este

nefondat, pentru considerentele ce vor expuse în considerare.

Cu privire la motivul de recurs în

anulare, întemeiat pe dispozițiile art. 330 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

respectiv „prin hotărârea atacată s-a produs o încălcare esențială a legii”, se

reține că Hotărârea nr. 21 din 20 septembrie 2001, Consiliul Local al comunei

Apahida a hotărât schimbarea viceprimarului D.A. din funcție, „pentru rezultate

slabe în activitate, neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu și comportament

necorespunzător”.

În mod corect, instanța de fond a

apreciat că hotărârea de schimbare din funcție, a fost adoptată cu respectarea

cerințelor impuse de art. 78 alin. (2) din Legea nr.215/2001, conform cărora:

„schimbarea din funcție a viceprimarului se poate face de consiliul local, la

propunerea motivată a unei treimi din numărul consilierilor sau a primarului,

prin hotărâre adoptată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în

funcție”.

Instanța de fond a reținut că

schimbarea din funcția de viceprimar a reclamantului a fost adoptată cu

respectarea acestor cerințe legale, dar măsurile care au constituit temei al

schimbării din funcție, nu justifică adoptarea acestei măsuri.

Prin urmare, în emiterea acestei

soluții, instanța a analizat nu numai legalitatea actului administrativ atacat,

dar și temeinicia acestuia. Nu poate fi reținută susținerea recurentului că „în

materie administrativă, instanța trebuie să analizeze numai dacă au fost

respectate condițiile prevăzute de lege, pentru adoptarea actelor de

autoritate”, întrucât, dispozițiile Legii nr. 215/2001, a administrației

publice locale, coroborate cu cele ale Legii nr. 29/1990, privind contenciosul

administrativ, nu prevăd obligația instanțelor de judecată de a cenzura

exclusiv condițiile de legalitate, în care s-a emis actul administrativ atacat,

legiuitorul dând în căderea instanței de contencios administrativ, dreptul de a

anula actele administrative de autoritate, făcute cu încălcarea legilor și

regulamentelor, a învestit această instanță cu plenitudinea dreptului de

control.

Aceasta rezultă atât din termenii

generali ai legii, cât și din scopul urmărit, de a face posibilă întotdeauna

anularea unui act administrativ abuziv.

Raporturile stabilite între

viceprimar și consiliul local sunt de natură administrativă și nu pot împiedica

instanța să analizeze temeinicia sau netemeinicia motivelor de admitere.

În lumina acestor considerații,

instanțele de judecată, în mod corect, au analizat în speță atât aspectul

legalității, cât și cel al temeiniciei actului administrativ atacat,

neputându-se reține nici un motiv de încălcare a legii.

Nefiind întrunite cerințele art. 330

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și considerând temeinice și legale hotărârile

pronunțate în cauză, Curtea va respinge ca nefondat recursul în anulare,

declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în anulare

formulat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

împotriva sentinței civile nr. 612 din 12 februarie 2002 a Tribunalului Cluj,

secția comercială și de contencios administrativ și a deciziei nr. 936 din 12

iunie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2003.