ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4272/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 47 din 15 octombrie 2001, completul Camerei de Conturi a județului Vrancea constituit conform art. 37 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 94/1992, republicată, a dispus neacordarea descărcării de gestiune a ordonatorului principal de credite Consiliul Local al comunei Panciu și sesizarea Colegiului jurisdicțional pentru stabilirea răspunderii civile în sarcina lui P.F., fost primar, A.D., fost viceprimar și C.M., fost contabil-șef, pentru suma de 225.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și suma de 138.341.820 lei , reprezentând foloase nerealizate.

Colegiul jurisdicțional Vrancea al Curții de Conturi, prin sentința nr. 26 din 5 decembrie 2001, în baza art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, a admis încheierea de sesizare nr. 47 din 15 octombrie 2001 a completului, constituit conform art. 31 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 94/1992, republicată și în consecință: A obligat pârâții P.F., A.D. și C.M., în solidar la plata către Consiliul Local Panciu, județul Vrancea a despăgubirilor civile în sumă de 225.000.000 lei și a folosului nerealizat în sumă de 135.841.165 lei, calculat în momentul pronunțării și în continuare, în procent de 33.88% până la recuperarea debitului.

În baza art. 71 alin. (5) din Legea nr. 94/1992 s-au menținut măsurile asiguratorii față de pârâți luate prin procesul-verbal al Administrației Publice oraș Panciu, județul Vrancea nr. 1755 din 30 noiembrie 2001. În baza art. 71 alin. (5) din Legea nr. 94/1992, republicată, au fost obligați pârâții la câte 100.000 lei cheltuieli de judecată către stat. S-a reținut că în anul 2000, Consiliul Local Panciu a încheiat contractul nr. 293 din 17 ianuarie 2000, cu SC A.S. SA București care, la rândul său, a încheiat contractul de subantrepriză nr. 3 din 14 ianuarie 2000 cu SC LMC SRL Filionești pentru execuția podului de beton armat peste râul Haulița. În baza acestor contracte, Consiliul Local Panciu a achitat SC LMC SRL Filionești, suma de 225.000.000 lei avans execuție lucrare, fără a se constitui garanție din partea beneficiarului lucrării.

Până la terminarea controlului nu au fost prezentate documente de către societate din care să rezulte executarea lucrării sau restituirea avansului primit. Primăria Panciu a achitat avansul subantreprenorului, fără a-l obliga să constituie garanție de bună execuție; mai mult, nu a urmărit dacă lucrările se execută ori nu și, în acest fel, bugetul Consiliului Local Panciu a fost prejudiciat cu suma de 225.000.000 lei. Vinovați de producerea acestui prejudiciu sunt P.F. fost primar, A.D., fost viceprimar și C.M., fost contabil șef la Consiliul Local Panciu, care au dispus și aprobat acordarea avansului către beneficiarul lucrării, fără constituirea garanției de bună execuție și care nu au urmărit executarea lucrării sau recuperarea avansului acordat nelegal.

Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 700 din 13 decembrie 2002, a respins recursul jurisdicțional declarat de C.M. împotriva sentinței nr. 26 din 5 decembrie 2001 a Colegiului jurisdicțional Vrancea, reținând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate. Considerând decizia netemeinică și nelegală, au declarat recurs P.F. și C.M., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței și, în fond, respingerea actului de sesizare. Se arată că organele jurisdicționale ale Curții de Conturi au încălcat regula prevăzută de art. 69 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, care prevede obligativitatea suspendării judecării cauzei atunci când „persoana juridică interesată a acționat pe o altă cale prevăzută de lege, până la soluționarea definitivă a acelei cauze”.

Hotărârile pronunțate până în această etapă procesuală au încălcat și principiul de drept din materia răspunderii juridice civile care statornicește că regula este răspunderea civilă delictuală și excepția fiind răspunderea civilă contractuală. Se arată că obligația urmăririi lucrării revenea organelor de conducere locală nou alese în mai - iunie 2000, acestea urmând să răspundă în solidar pentru că nu au verificat stadiul executării lucrărilor. Recurenta C.M. a mai arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, anume invocarea neîndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală, respectiv, prejudiciul nu este cert, la fel ca și întinderea acestuia.

Cum prin rezoluția definitivă a Prim Procurorului Parchetului Vrancea s-a respins plângerea penală a Consiliului Local Panciu împotriva recurenților din prezenta cauză, pentru aceleași fapte conform art. 22 C. proc. pen. s-a invocat autoritatea de lucru judecat în fața instanței civile. Recursul declarat de P.F. va fi anulat ca netimbrat. În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru și ale O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 123/1997, cererea de recurs trebuia timbrată cu 171.000 lei taxă judiciară și 1.500 lei timbru judiciar. În cazul nerespectării dispozițiilor legale privind taxa judiciară și timbrul judiciar, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 30 alin. (5) din Norme, coroborate cu art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, neîndeplinirea obligațiilor legale până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. În speță, se constată că, deși recurentul a fost citat cu mențiunea de a timbra, nu a dat curs obligației legale ce-i incumba, astfel că se va anula recursul ca netimbrat. Recursul declarat de C.M. este nefondat. Excepția inadmisibilității acțiunii în răspundere civilă delictuală atâta timp, cât pentru recuperarea prejudiciului invocat are prioritate acțiunea în răspundere contractuală, nu poate fi primită. Din analiza conținutului contractului încheiat cu antreprenorul general se constată că pârâtele nu au prevăzut durata de execuție a lucrărilor, valoarea acestora, penalitățile ce ar trebui să fie plătite, existând doar semnăturile antreprenorului general și beneficiarului.

Atât acest contract semnat de recurenți, în numele Primăriei Panciu, cât și contractul de subantrepriză încheiat de antreprenorul general nu cuprind clauze concrete, nu prevăd obligația constituirii garanției de bună execuție și, deci, recurenta C.M. a susținut neîntemeiat că răspunderea sa civilă nu poate fi stabilită, anterior acționării în justiție a antreprenorului pentru răspunderea contractuală. Pentru producerea prejudiciului a cărui existență a fost constatată de organele de control ale Curții de Conturi, s-a dovedit vinovăția recurentei care, în calitate de contabil-șef, a aprobat nelegal efectuarea de plăți fără documente justificative. În speță sunt realizate condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că, în mod temeinic și legal, s-a reținut obligația solidară a pârâților la plata prejudiciului, pentru că, neexistând prevederea de garanție de bună execuție, ci au achitat nelegal avansul către subantreprenor.

Răspunderea operează numai în sarcina persoanelor care au semnat contractul în numele Primăriei Panciu și nu în sarcina noii conduceri locale alese în anul 2000. Nu poate fi reținută nici autoritatea de lucru judecat invocată, întrucât art. 22 C. proc. pen., privește doar autoritatea de lucru judecat în fața instanței civile a unei hotărâri definitive dată de instanța penală, ceea ce în cauză nu s-a pronunțat. În consecință, recursul declarat de C.M. se privește nefondat și urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.M. împotriva deciziei nr. 700 din 13 decembrie 2002 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională, ca nefondat. Anulează ca netimbrat recursul declarat de P.F. împotriva aceleiași decizii. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2003.