ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3161/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin adresa nr. 859 din 15

octombrie 2002, a Camerei de Conturi Brașov - Direcția de Control Financiar

Ulterior, către Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Brașov, a fost

trimisă încheierea nr. 54 din 3 octombrie 2002, a completului constituit

conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, în vederea stabilirii

răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile constatate la SC C. SA Brașov, la SC I.S. SRL București și la Primăria Brașov.

Colegiul jurisdicțional

Brașov, prin sentința nr. 10 din 21 ianuarie 2003, a admis excepția

necompetenței materiale a instanțelor Curții de Conturi, cu privire la

obligarea pârâților U.A. și T.R., la plata despăgubirilor civile în valoare de

5.040.929.529 lei și 688.418.742 lei către Primăria municipiului Brașov și în

consecință, a respins ca inadmisibile pct. 2 lit. e) și m) din încheierea nr. 54/2002.

De asemenea, a admis în

parte încheierea nr. 54/2002, în sensul că a obligat pârâții R.A., C.D., B.L.,

P.A., L.M., L.B., S.D., R.G. și T.M., să plătească Primăriei municipiului

Brașov, despăgubiri civile în valoare de 548.442.692 lei și a constatat că

acest prejudiciu a fost recuperat integral de la terți.

S-a respins ca neîntemeiat pct.

2 lit. d) din încheierea nr. 54/2002 privind obligarea pârâtului G.I., la plata

despăgubirilor civile, în valoare de 86.969.408 lei și a foloaselor nerealizate,

de 29.114.066 lei, s-a disjuns pct. 2 lit. e), f) și g) din actul de sesizate

privind obligarea pârâților S.D., R.G., O.M. și T.M., la plata către Primăria

municipiului Brașov, a unor despăgubiri civile în valoare de 209.589.798 lei,

pentru care s-a acordat termen de judecată la 18 februarie 2003 și au fost

obligați pârâții R.A., C.D., B.L., P.A., L.M., L.B., S.D., R.G. și T.M., la

câte 50.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanța reține, în

motivarea sentinței, că pârâții T.R. și U.A. nu pot fi judecați de către

aceasta, pentru că, în calitate de Secretari ai Consiliului Local al

municipiului Brașov, nu se cuprind în categoria persoanelor prevăzute de Legea nr.

94/1992.

Mai reține că bugetul local

a fost păgubit cu suma de 9.187.184 lei, la care s-au adăugat foloase

nerealizate în sumă de 4.181.032 lei, pentru care răspund membrii comisiei de

negociere, ca urmare a plății eronate către SC I.S. SRL, sume ce s-au recuperat

ulterior de la această societate și că pentru plățile făcute nejustificat în

contul Administrației Financiare Brașov, pentru utilități, pârâții R.G. și T.M.

datorează Primăriei municipiului Brașov, suma de 37.957.654 lei, reprezentând

foloase nerealizate, calculate ca urmare a întârzierii în recuperarea de la Administrația Financiară Brașov, a plăților respective.

Reține și că solicitarea de

obligare a pârâtului G.I., la plata sumei de 108.281.501 lei, reprezentând

despăgubiri civile acordate fostului salariat al Primăriei municipiului Brașov,

R.T., în baza unei hotărâri judecătorești, este neîntemeiată, deoarece G.I. nu

a săvârșit un abuz de drept, iar primăria nu a suferit vreo pagubă, pentru că

sumele ce se datorau, au rămas la nivelul bugetului local și s-au utilizat în

scopuri curente.

Stabilește și că s-au făcut

nedatorat plăți către I.C.I.M. SA Brașov și SC L. SA, pentru care vinovăția

revine pârâților L.B., B.L. și T.M., dar că prejudiciile aduse Primăriei

municipiului Brașov au fost recuperate integral.

Recursul jurisdicțional

declarat de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului

Brașov împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 395 din 6 iunie 2003, prin care s-a modificat

sentința, în sensul că a fost admis actul de sesizare și s-a dispus obligarea

intimatului-pârât G.I., la plata către Consiliul Local al municipiului Brașov,

a sumei totale de 86.969.408 lei și a dobânzii de 17,9% pe an, calculată de la

data plății către terțul beneficiar și până la achitarea prejudiciului, cu

mențiunea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Instanța reține că intimatul

G.I., în calitate de ordonator principal de credite, avea obligația de a aduce

la îndeplinire hotărârile instanțelor de judecată, iar neîndeplinirea

atribuțiilor sale a dus la înregistrarea în bugetul local, a unui prejudiciu în

valoare de 86.969.408 lei.

Mai reține că exercitarea

căilor de atac, ordinare sau extraordinare, nu conduce la stingerea obligației

și nici nu constituie un motiv pentru neîndeplinirea îndatoririi de achitare a

despăgubirilor civile stabilite de instanța de judecată.

Consideră că prejudiciul

este cert și real, rezultat din diferența de sumă achitată în plus, iar

apărarea că suma în cauză a rămas la nivelul bugetului local și utilizată în

scopuri curente, nu este de natură să-l exonereze de răspundere pe intimat,

deoarece cheltuielile bugetare au o destinație legală precisă.

Împotriva ultimei hotărâri a

declarat recurs, G.I., în temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992 a Curții de

Conturi, prin care solicită modificarea în parte a deciziei, în sensul

respingerii sesizării Camerei de Conturi Brașov în ce privește obligarea sa la

plata către Consiliul Local al municipiului Brașov, a sumei de 86.969.408 lei

și a dobânzii de 17,9%.

Arată că în temeiul art. 111

alin. (1) teza I C. muncii, dreptul la despăgubire poate fi recunoscut numai

până la limita salariului nerealizat integral, urmare a desfacerii contractului

de muncă, dar instanța nu a ținut cont de această dispoziție legală, din care

rezultă că suma de achitat nu putea fi mai mare decât salariul pe care l-a

realizat R.T., indiferent în ce fază a procesului se achita suma.

Mai arată că instanța a

reținut greșit că s-a plătit în plus, suma totală de 86.969.408 lei, care

include despăgubirile acordate și actualizarea lor, fără să țină cont că suma

respectivă a rămas la nivelul bugetului local, utilizată în scopuri curente și

nu reprezintă pagubă pentru bugetul local, ceea ce înseamnă că nu există

elemente care să atragă răspunderea civilă delictuală.

Menționează și că sumele nu

se pot plăti către Consiliul Local al municipiului Brașov, pentru că acesta nu

are buget propriu, existând numai bugetul municipiului Brașov.

Susține că pentru suma de

48.248.457 lei, reprezentând despăgubiri și 21.483.966 lei, reprezentând

foloase nerealizate, Colegiul jurisdicțional Brașov a respins sesizarea Camerei

de Conturi Brașov, sentință ce a fost menținută de secția jurisdicțională a

Curții de Conturi, existând putere de lucru judecat față de hotărârile

pronunțate anterior, prin care s-a stabilit lipsa elementelor constitutive ale

atitudinii de rea credință a sa.

Recursul va fi admis, în

sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare.

Prin sentința civilă nr. 13668

din 14 octombrie 1998, a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă la 27 mai 1999

(prin respingerea apelului și recursului), s-a dispus anularea deciziei de

desfacere a contractului de muncă al numitului R.T., reîncadrarea în muncă și

obligarea Primăriei municipiului Brașov la plata despăgubirilor civile către

acesta, conform art. 136 alin. (1) C. muncii și la 5.000.000 lei daune morale.

Prin sentința civilă nr. 15962

din 15 decembrie 1999, pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a constatat că

despăgubirile la care Primăria municipiului Brașov a fost obligată prin

sentința civilă nr. 13668/1998, au cuantumul de 32.023.245 lei.

Tribunalul Brașov, prin

decizia civilă nr. 1208 din 19 mai 2000, a schimbat în parte sentința, în

sensul că a obligat Primăria municipiului Brașov, la plata sumei de 108.281.501

lei reprezentând despăgubiri civile actualizate la rata inflației.

Între timp, R.T. a solicitat

înființarea și validarea popririi pentru despăgubirile civile stabilite prin

sentința civilă nr. 13668/1998, cerere admisă de Judecătoria Brașov, prin

sentința civilă nr. 1265 din 20 ianuarie 2000, prin care se validează poprirea

pentru suma de 48.248.457 lei, cu obligarea și la plata sumei de 46.000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată, sentință ce a rămas irevocabilă în cursul

anului 2000.

Cererea de revizuire a

deciziei civile nr. 1208/2000 a fost respinsă de Tribunalul Brașov, prin

decizia civilă nr. 2870 din 27 octombrie 2000, rămasă irevocabilă prin decizia

civilă nr. 185 din 21 februarie 2001 a Curții de Apel Brașov, care a obligat

Primăria municipiului Brașov la cheltuieli de judecată către R.T., în sumă de

2.000.000 lei.

Ulterior, prin sentința

civilă nr. 10129 din 28 septembrie 2001, a Judecătoriei Brașov și suma de

108.281.501 lei s-a reactualizat cu încă 20.050.364 lei.

S-a plătit lui R.T., suma de

62.919.044 lei, la 15 martie 2001, iar suma de 48.248.457 lei, la 12 octombrie 2001,

în total suma de 111.167.501 lei.

Deoarece s-a apreciat că s-a

făcut cu întârziere plata sumei stabilită inițial în favoarea lui R.T. și din

acest motiv, Primăria municipiului Brașov a fost obligată să plătească în plus,

suma de 86.969.408 lei, formată din 62.919.044 lei și 24.050.364 lei,

reprezentând actualizări ale sumei stabilită inițial, în final s-a dispus, prin

decizia nr. 395/2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, obligarea

recurentului G.I. la plata acestei sume și a dobânzii de 17,9%, de la data

plății către beneficiar și până la achitarea prejudiciului.

Acest punct de vedere nu

poate fi primit.

Trebuie ținut cont că

printr-o primă hotărâre nu s-a stabilit o creanță certă, astfel că prin altă

fază procesuală s-a calculat cuantumul creanței la data de 19 mai 2000, dar s-a

stabilit definitiv această creanță, la 28 septembrie 2001.

De asemenea, trebuie avut în

vedere că Primăria municipiului Brașov a folosit toate mijloacele legale în

apărarea sa, inclusiv căile de atac ordinare și extraordinare împotriva

hotărârilor care erau în defavoarea sa.

Mai trebuie ținut cont și de

împrejurarea că plățile s-au făcut la scurt timp după ce s-a stabilit

irevocabil cuantumul datoriei, ca și de faptul că prin sentința nr. 3/2002 a

Colegiului jurisdicțional Brașov, s-a respins sesizarea formulată de Camera de

Conturi, pentru obligarea lui G.I., la plata sumei de 48.248.457 lei, cu titlu

de despăgubiri și a sumei de 21.483.966 lei, cu titlu de foloase nerealizate,

recursul jurisdicțional declarat de Procurorul financiar împotriva acestei

sentințe fiind respins prin decizia nr. 488/2002, cu motivarea că s-a achitat

suma de către Primăria municipiului Brașov.

Susținerea recurentului, că

în cauză există putere de lucru judecat în ce privește lipsa elementelor

constitutive ale atitudinii de rea-credință din partea sa, nu poate fi

reținută.

În puterea lucrului judecat

intră numai dispozitivul unei hotărâri judecătorești irevocabile, nu și

considerentele acesteia, și cu atât mai mult ale unei hotărâri a instanței

Curții de Conturi.

În plus, prin sentința nr. 3/2002

a Colegiului jurisdicțional Brașov, s-a respins sesizarea făcută împotriva

recurentului, pe considerentul că suma pretinsă a fost achitată deja de către

Primăria municipiului Brașov.

Obligarea recurentului la

plata sumei stabilită prin decizia nr. 395/2003 a secției jurisdicționale a

Curții de Conturi, nu se impunea, și pentru că numai după ce s-a stabilit

definitiv cuantumul creanței lui R.T., exista obligația legală la efectuarea

plății, ori la data solicitării creanța sa nu era certă, lichidă și exigibilă,

în sensul prevederilor art. 379 C. proc. civ., mai ales că se promovaseră căile

de atac și exista riscul întoarcerii executării.

Chiar dacă nu prezintă mare

relevanță în cauză, este totuși de menționat faptul că suma ce trebuia achitată

lui R.T., a fost folosită tot în scopuri curente, rămânând la nivelul bugetului

local până la data efectuării plății către acesta.

Pentru considerentele

arătate mai sus, reținându-se lipsa culpei recurentului, urmează să se admită

recursul de față, în temeiul dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 94/1992, ale pct.

1 din Legea nr. 49/2004, de aprobare a O.U.G. nr. 117/2003 și ale art. 314 C.

proc. civ.

Ca atare, se va casa decizia

atacată, respingându-se recursul jurisdicțional declarat de Procurorul

financiar de pe lângă Camera de Conturi Brașov împotriva sentinței nr. 10 din

21 ianuarie 2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Brașov, pe care-o

menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

G.I., Primarul municipiului Brașov, împotriva deciziei nr. 395 din 6 iunie 2003,

pronunțată de Curtea de Conturi a României, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată și

respinge recursul jurisdicțional, menținând sentința nr. 10 din 21 ianuarie 2003,

pronunțată de Colegiul jurisdicțional Brașov.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2005.