ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3161/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin adresa nr. 859 din 15 octombrie 2002, a Camerei de Conturi Brașov - Direcția de Control Financiar Ulterior, către Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Brașov, a fost trimisă încheierea nr. 54 din 3 octombrie 2002, a completului constituit conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, în vederea stabilirii răspunderii civile delictuale pentru prejudiciile constatate la SC C. SA Brașov, la SC I.S. SRL București și la Primăria Brașov. Colegiul jurisdicțional Brașov, prin sentința nr. 10 din 21 ianuarie 2003, a admis excepția necompetenței materiale a instanțelor Curții de Conturi, cu privire la obligarea pârâților U.A.

și T.R., la plata despăgubirilor civile în valoare de 5.040.929.529 lei și 688.418.742 lei către Primăria municipiului Brașov și în consecință, a respins ca inadmisibile pct. 2 lit. e) și m) din încheierea nr. 54/2002. De asemenea, a admis în parte încheierea nr. 54/2002, în sensul că a obligat pârâții R.A., C.D., B.L., P.A., L.M., L.B., S.D., R.G. și T.M., să plătească Primăriei municipiului Brașov, despăgubiri civile în valoare de 548.442.692 lei și a constatat că acest prejudiciu a fost recuperat integral de la terți. S-a respins ca neîntemeiat pct. 2 lit. d) din încheierea nr. 54/2002 privind obligarea pârâtului G.I., la plata despăgubirilor civile, în valoare de 86.969.408 lei și a foloaselor nerealizate, de 29.114.066 lei, s-a disjuns pct. 2 lit. e), f) și g) din actul de sesizate privind obligarea pârâților S.D., R.G., O.M.

și T.M., la plata către Primăria municipiului Brașov, a unor despăgubiri civile în valoare de 209.589.798 lei, pentru care s-a acordat termen de judecată la 18 februarie 2003 și au fost obligați pârâții R.A., C.D., B.L., P.A., L.M., L.B., S.D., R.G. și T.M., la câte 50.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța reține, în motivarea sentinței, că pârâții T.R. și U.A. nu pot fi judecați de către aceasta, pentru că, în calitate de Secretari ai Consiliului Local al municipiului Brașov, nu se cuprind în categoria persoanelor prevăzute de Legea nr. 94/1992. Mai reține că bugetul local a fost păgubit cu suma de 9.187.184 lei, la care s-au adăugat foloase nerealizate în sumă de 4.181.032 lei, pentru care răspund membrii comisiei de negociere, ca urmare a plății eronate către SC I.S.

SRL, sume ce s-au recuperat ulterior de la această societate și că pentru plățile făcute nejustificat în contul Administrației Financiare Brașov, pentru utilități, pârâții R.G. și T.M. datorează Primăriei municipiului Brașov, suma de 37.957.654 lei, reprezentând foloase nerealizate, calculate ca urmare a întârzierii în recuperarea de la Administrația Financiară Brașov, a plăților respective. Reține și că solicitarea de obligare a pârâtului G.I., la plata sumei de 108.281.501 lei, reprezentând despăgubiri civile acordate fostului salariat al Primăriei municipiului Brașov, R.T., în baza unei hotărâri judecătorești, este neîntemeiată, deoarece G.I. nu a săvârșit un abuz de drept, iar primăria nu a suferit vreo pagubă, pentru că sumele ce se datorau, au rămas la nivelul bugetului local și s-au utilizat în scopuri curente.

Stabilește și că s-au făcut nedatorat plăți către I.C.I.M. SA Brașov și SC L. SA, pentru care vinovăția revine pârâților L.B., B.L. și T.M., dar că prejudiciile aduse Primăriei municipiului Brașov au fost recuperate integral. Recursul jurisdicțional declarat de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Brașov împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 395 din 6 iunie 2003, prin care s-a modificat sentința, în sensul că a fost admis actul de sesizare și s-a dispus obligarea intimatului-pârât G.I., la plata către Consiliul Local al municipiului Brașov, a sumei totale de 86.969.408 lei și a dobânzii de 17,9% pe an, calculată de la data plății către terțul beneficiar și până la achitarea prejudiciului, cu mențiunea celorlalte dispoziții ale sentinței.

Instanța reține că intimatul G.I., în calitate de ordonator principal de credite, avea obligația de a aduce la îndeplinire hotărârile instanțelor de judecată, iar neîndeplinirea atribuțiilor sale a dus la înregistrarea în bugetul local, a unui prejudiciu în valoare de 86.969.408 lei. Mai reține că exercitarea căilor de atac, ordinare sau extraordinare, nu conduce la stingerea obligației și nici nu constituie un motiv pentru neîndeplinirea îndatoririi de achitare a despăgubirilor civile stabilite de instanța de judecată. Consideră că prejudiciul este cert și real, rezultat din diferența de sumă achitată în plus, iar apărarea că suma în cauză a rămas la nivelul bugetului local și utilizată în scopuri curente, nu este de natură să-l exonereze de răspundere pe intimat, deoarece cheltuielile bugetare au o destinație legală precisă.

Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs, G.I., în temeiul art. 82 din Legea nr. 94/1992 a Curții de Conturi, prin care solicită modificarea în parte a deciziei, în sensul respingerii sesizării Camerei de Conturi Brașov în ce privește obligarea sa la plata către Consiliul Local al municipiului Brașov, a sumei de 86.969.408 lei și a dobânzii de 17,9%. Arată că în temeiul art. 111 alin. (1) teza I C. muncii, dreptul la despăgubire poate fi recunoscut numai până la limita salariului nerealizat integral, urmare a desfacerii contractului de muncă, dar instanța nu a ținut cont de această dispoziție legală, din care rezultă că suma de achitat nu putea fi mai mare decât salariul pe care l-a realizat R.T., indiferent în ce fază a procesului se achita suma.

Mai arată că instanța a reținut greșit că s-a plătit în plus, suma totală de 86.969.408 lei, care include despăgubirile acordate și actualizarea lor, fără să țină cont că suma respectivă a rămas la nivelul bugetului local, utilizată în scopuri curente și nu reprezintă pagubă pentru bugetul local, ceea ce înseamnă că nu există elemente care să atragă răspunderea civilă delictuală. Menționează și că sumele nu se pot plăti către Consiliul Local al municipiului Brașov, pentru că acesta nu are buget propriu, existând numai bugetul municipiului Brașov.

Susține că pentru suma de 48.248.457 lei, reprezentând despăgubiri și 21.483.966 lei, reprezentând foloase nerealizate, Colegiul jurisdicțional Brașov a respins sesizarea Camerei de Conturi Brașov, sentință ce a fost menținută de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, existând putere de lucru judecat față de hotărârile pronunțate anterior, prin care s-a stabilit lipsa elementelor constitutive ale atitudinii de rea credință a sa. Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare. Prin sentința civilă nr. 13668 din 14 octombrie 1998, a Judecătoriei Brașov, rămasă irevocabilă la 27 mai 1999 (prin respingerea apelului și recursului), s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă al numitului R.T., reîncadrarea în muncă și obligarea Primăriei municipiului Brașov la plata despăgubirilor civile către acesta, conform art. 136 alin. (1) C. muncii și la 5.000.000 lei daune morale.

Prin sentința civilă nr. 15962 din 15 decembrie 1999, pronunțată de Judecătoria Brașov, s-a constatat că despăgubirile la care Primăria municipiului Brașov a fost obligată prin sentința civilă nr. 13668/1998, au cuantumul de 32.023.245 lei. Tribunalul Brașov, prin decizia civilă nr. 1208 din 19 mai 2000, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat Primăria municipiului Brașov, la plata sumei de 108.281.501 lei reprezentând despăgubiri civile actualizate la rata inflației. Între timp, R.T.

a solicitat înființarea și validarea popririi pentru despăgubirile civile stabilite prin sentința civilă nr. 13668/1998, cerere admisă de Judecătoria Brașov, prin sentința civilă nr. 1265 din 20 ianuarie 2000, prin care se validează poprirea pentru suma de 48.248.457 lei, cu obligarea și la plata sumei de 46.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, sentință ce a rămas irevocabilă în cursul anului 2000. Cererea de revizuire a deciziei civile nr. 1208/2000 a fost respinsă de Tribunalul Brașov, prin decizia civilă nr. 2870 din 27 octombrie 2000, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 185 din 21 februarie 2001 a Curții de Apel Brașov, care a obligat Primăria municipiului Brașov la cheltuieli de judecată către R.T., în sumă de 2.000.000 lei.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 10129 din 28 septembrie 2001, a Judecătoriei Brașov și suma de 108.281.501 lei s-a reactualizat cu încă 20.050.364 lei. S-a plătit lui R.T., suma de 62.919.044 lei, la 15 martie 2001, iar suma de 48.248.457 lei, la 12 octombrie 2001, în total suma de 111.167.501 lei. Deoarece s-a apreciat că s-a făcut cu întârziere plata sumei stabilită inițial în favoarea lui R.T. și din acest motiv, Primăria municipiului Brașov a fost obligată să plătească în plus, suma de 86.969.408 lei, formată din 62.919.044 lei și 24.050.364 lei, reprezentând actualizări ale sumei stabilită inițial, în final s-a dispus, prin decizia nr. 395/2003, a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, obligarea recurentului G.I.

la plata acestei sume și a dobânzii de 17,9%, de la data plății către beneficiar și până la achitarea prejudiciului. Acest punct de vedere nu poate fi primit. Trebuie ținut cont că printr-o primă hotărâre nu s-a stabilit o creanță certă, astfel că prin altă fază procesuală s-a calculat cuantumul creanței la data de 19 mai 2000, dar s-a stabilit definitiv această creanță, la 28 septembrie 2001. De asemenea, trebuie avut în vedere că Primăria municipiului Brașov a folosit toate mijloacele legale în apărarea sa, inclusiv căile de atac ordinare și extraordinare împotriva hotărârilor care erau în defavoarea sa.

Mai trebuie ținut cont și de împrejurarea că plățile s-au făcut la scurt timp după ce s-a stabilit irevocabil cuantumul datoriei, ca și de faptul că prin sentința nr. 3/2002 a Colegiului jurisdicțional Brașov, s-a respins sesizarea formulată de Camera de Conturi, pentru obligarea lui G.I., la plata sumei de 48.248.457 lei, cu titlu de despăgubiri și a sumei de 21.483.966 lei, cu titlu de foloase nerealizate, recursul jurisdicțional declarat de Procurorul financiar împotriva acestei sentințe fiind respins prin decizia nr. 488/2002, cu motivarea că s-a achitat suma de către Primăria municipiului Brașov. Susținerea recurentului, că în cauză există putere de lucru judecat în ce privește lipsa elementelor constitutive ale atitudinii de rea-credință din partea sa, nu poate fi reținută.

În puterea lucrului judecat intră numai dispozitivul unei hotărâri judecătorești irevocabile, nu și considerentele acesteia, și cu atât mai mult ale unei hotărâri a instanței Curții de Conturi. În plus, prin sentința nr. 3/2002 a Colegiului jurisdicțional Brașov, s-a respins sesizarea făcută împotriva recurentului, pe considerentul că suma pretinsă a fost achitată deja de către Primăria municipiului Brașov. Obligarea recurentului la plata sumei stabilită prin decizia nr. 395/2003 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi, nu se impunea, și pentru că numai după ce s-a stabilit definitiv cuantumul creanței lui R.T., exista obligația legală la efectuarea plății, ori la data solicitării creanța sa nu era certă, lichidă și exigibilă, în sensul prevederilor art. 379 C. proc.

civ., mai ales că se promovaseră căile de atac și exista riscul întoarcerii executării. Chiar dacă nu prezintă mare relevanță în cauză, este totuși de menționat faptul că suma ce trebuia achitată lui R.T., a fost folosită tot în scopuri curente, rămânând la nivelul bugetului local până la data efectuării plății către acesta. Pentru considerentele arătate mai sus, reținându-se lipsa culpei recurentului, urmează să se admită recursul de față, în temeiul dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 94/1992, ale pct. 1 din Legea nr. 49/2004, de aprobare a O.U.G. nr. 117/2003 și ale art. 314 C. proc. civ. Ca atare, se va casa decizia atacată, respingându-se recursul jurisdicțional declarat de Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Brașov împotriva sentinței nr. 10 din 21 ianuarie 2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Brașov, pe care-o menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.I., Primarul municipiului Brașov, împotriva deciziei nr. 395 din 6 iunie 2003, pronunțată de Curtea de Conturi a României, secția jurisdicțională. Casează decizia atacată și respinge recursul jurisdicțional, menținând sentința nr. 10 din 21 ianuarie 2003, pronunțată de Colegiul jurisdicțional Brașov. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2005.