ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3572/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin actul de sesizare al Procurorului

financiar nr. 9264/95/D/2001 de pe lângă Camera de Conturi București s-a

solicitat Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi București, obligarea

în solidar sau în nume propriu, a pârâților T.T., P.I., M.M., S.I., R.M., V.M.,

D.G., P.C., N.R. și I.M., la plata sumelor individualizate prin actul de

sesizare cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând venituri bugetare

aferente anului 2000, neîncasate de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Ilfov.

Din verificarea modului de

îndeplinire a obligațiilor privind stabilirea, urmărirea și încasarea sumelor

datorate de contribuabili, ca venituri ale bugetului statului, s-au constatat

fapte cauzatoare de prejudicii, prin încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 53/1997,

art. 82 și 13 din O.G. nr. 11/1996, art. 9 din O.U.G. nr. 68/1999, art. 998,

999 C. civ.

Ca urmare a modificărilor

legislative intervenite prin O.G. nr. 117/2003, cauza a fost trimisă, spre

competentă soluționare, Curții de Apel București.

Această instanță, prin

sentința civilă nr. 455/2004, a respins, ca nefondat, actul de sesizare nr. 9264/95/D/2001

din 19 decembrie 2002.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că nu poate fi reținută

răspunderea civilă delictuală în sarcina pârâților, prejudiciul fiind practic

inexistent, în condițiile în care Ministerul Finanțelor a fost cel care a

solicitat a se constata că s-a înscris la masa credală pentru recuperarea sumelor

nevirate la bugetul de stat, debitorul SC M.P. SA fiind în proceduri de

reorganizare și lichidare judiciară. S-a reținut, de asemenea, că pârâții nu

pot fi obligați la plata unor sume cu titlu de majorări de întârziere datorate

de SC M.P. SA și că pentru suma reprezentând penalități calculate, potrivit

O.G. nr. 53/1997, s-a făcut dovada virării ei la bugetul de stat, de către SC

R. SA.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, Procurorul general financiar.

În motivarea recursului,

recurentul a susținut că:

- greșit s-a reținut

inexistența prejudiciului prin înscrierea la masa credală a SC M.P. SA;

- majorările de întârziere

calculate erau datorate de pârâtul M.M., chiar dacă aceste majorări cădeau în

sarcina SC M.P. SA;

- greșit s-a reținut că

scutirea de la plata majorărilor de întârziere acordată SC P.C. SRL s-a făcut

cu respectarea dispozițiilor legale; în același sens greșit s-a apreciat și

pentru SC A.P. SRL.

Recursul este nefondat.

Despăgubirile civile

solicitate și reținute ca atare prin actul de sesizare nr. 9264/95/D/2001 din

19 decembrie 2002, reprezintă venituri bugetare aferente anului 2000,

neîncasate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov, iar pârâții-intimați

sunt prepușii acesteia. Pentru a putea fi făcuți răspunzători de plata

despăgubirilor, în cauză trebuiau făcute dovezi care să ateste îndeplinirea

cumulativă a condițiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală (fapta ilicită,

vinovăție, prejudiciu, legătura de cauzalitate).

Or, în cauza dedusă

judecății nu s-au făcut astfel de dovezi. Astfel, așa cum precizează chiar

Ministerul Finanțelor, în calitate de pârât - parte prejudiciată, Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Ilfov a confirmat prin adresa depusă

la dosar, la termenul din 1 martie 2004, că suma de 177.248.250 lei,

reprezentând penalități aferente impozitului pe salarii pentru SC R. SA, a fost

virată la bugetul de stat cu O.P. nr. 275 din 13 mai 2003, ceea ce presupune că

în privința acestei sume nu mai poate fi vorba de prejudiciu.

În același sens, din actele

depuse la dosar rezultă că pentru suma de 759.493.971, reprezentând penalități

aferente impozitului pe salarii, ca debit al SC M.P. SA, Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Ilfov s-a înscris la masa credală a acestei

societăți, fiind formulată și dispoziția de urmărire nr. 1437 din 28 noiembrie

2001, împotriva acesteia. Sub acest aspect, Curtea urmează a reține că pârâții -

persoane fizice nu pot fi făcuți răspunzători de debitele datorate de

contribuabili, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a reținut

„inexistența prejudiciului” în sarcina pârâților.

Cât privește ordinea de

stingere prin plată a obligațiilor bugetare restante și a majorărilor de

întârziere aferente (pct. III, IV, V din actul de sesizare), urmează a se

constata că în mod corect au fost aplicate dispozițiile Ordinului Ministerului Finanțelor

nr. 1616/1999, potrivit cu care plata obligațiilor bugetare și a majorărilor de

întârziere se face distinct, pe fiecare tip de impozit, taxă, contribuție și

alte venituri, iar în cadrul acestora, în ordinea vechimii. În acest fel au

fost respectate implicit și dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 11/1996 (legea

generală în materie).

Rezultă, deci, că nici sub acest

aspect nu poate fi reținută vreo culpă a pârâților persoane fizice în calitate

de prepuși ai Direcției Generale a Finanțelor Publice Ilfov cu privire la

debitele datorate de contribuabilii persoane juridice, în speță SC P.C. SRL și SC

A.P. SRL.

În consecință, recursul a fost

respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Procurorul general financiar al Curții de Conturi a României împotriva

sentinței civile nr. 455 din 8 martie 2004 a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2005.