ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3572/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin actul de sesizare al Procurorului financiar nr. 9264/95/D/2001 de pe lângă Camera de Conturi București s-a solicitat Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi București, obligarea în solidar sau în nume propriu, a pârâților T.T., P.I., M.M., S.I., R.M., V.M., D.G., P.C., N.R. și I.M., la plata sumelor individualizate prin actul de sesizare cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând venituri bugetare aferente anului 2000, neîncasate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov. Din verificarea modului de îndeplinire a obligațiilor privind stabilirea, urmărirea și încasarea sumelor datorate de contribuabili, ca venituri ale bugetului statului, s-au constatat fapte cauzatoare de prejudicii, prin încălcarea dispozițiilor O.G.

nr. 53/1997, art. 82 și 13 din O.G. nr. 11/1996, art. 9 din O.U.G. nr. 68/1999, art. 998, 999 C. civ. Ca urmare a modificărilor legislative intervenite prin O.G. nr. 117/2003, cauza a fost trimisă, spre competentă soluționare, Curții de Apel București. Această instanță, prin sentința civilă nr. 455/2004, a respins, ca nefondat, actul de sesizare nr. 9264/95/D/2001 din 19 decembrie 2002. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că nu poate fi reținută răspunderea civilă delictuală în sarcina pârâților, prejudiciul fiind practic inexistent, în condițiile în care Ministerul Finanțelor a fost cel care a solicitat a se constata că s-a înscris la masa credală pentru recuperarea sumelor nevirate la bugetul de stat, debitorul SC M.P.

SA fiind în proceduri de reorganizare și lichidare judiciară. S-a reținut, de asemenea, că pârâții nu pot fi obligați la plata unor sume cu titlu de majorări de întârziere datorate de SC M.P. SA și că pentru suma reprezentând penalități calculate, potrivit O.G. nr. 53/1997, s-a făcut dovada virării ei la bugetul de stat, de către SC R. SA. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, Procurorul general financiar. În motivarea recursului, recurentul a susținut că: - greșit s-a reținut inexistența prejudiciului prin înscrierea la masa credală a SC M.P. SA; - majorările de întârziere calculate erau datorate de pârâtul M.M., chiar dacă aceste majorări cădeau în sarcina SC M.P. SA; - greșit s-a reținut că scutirea de la plata majorărilor de întârziere acordată SC P.C.

SRL s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale; în același sens greșit s-a apreciat și pentru SC A.P. SRL. Recursul este nefondat. Despăgubirile civile solicitate și reținute ca atare prin actul de sesizare nr. 9264/95/D/2001 din 19 decembrie 2002, reprezintă venituri bugetare aferente anului 2000, neîncasate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov, iar pârâții-intimați sunt prepușii acesteia. Pentru a putea fi făcuți răspunzători de plata despăgubirilor, în cauză trebuiau făcute dovezi care să ateste îndeplinirea cumulativă a condițiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală (fapta ilicită, vinovăție, prejudiciu, legătura de cauzalitate). Or, în cauza dedusă judecății nu s-au făcut astfel de dovezi.

Astfel, așa cum precizează chiar Ministerul Finanțelor, în calitate de pârât - parte prejudiciată, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Ilfov a confirmat prin adresa depusă la dosar, la termenul din 1 martie 2004, că suma de 177.248.250 lei, reprezentând penalități aferente impozitului pe salarii pentru SC R. SA, a fost virată la bugetul de stat cu O.P. nr. 275 din 13 mai 2003, ceea ce presupune că în privința acestei sume nu mai poate fi vorba de prejudiciu. În același sens, din actele depuse la dosar rezultă că pentru suma de 759.493.971, reprezentând penalități aferente impozitului pe salarii, ca debit al SC M.P. SA, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Ilfov s-a înscris la masa credală a acestei societăți, fiind formulată și dispoziția de urmărire nr. 1437 din 28 noiembrie 2001, împotriva acesteia.

Sub acest aspect, Curtea urmează a reține că pârâții - persoane fizice nu pot fi făcuți răspunzători de debitele datorate de contribuabili, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a reținut „inexistența prejudiciului” în sarcina pârâților. Cât privește ordinea de stingere prin plată a obligațiilor bugetare restante și a majorărilor de întârziere aferente (pct. III, IV, V din actul de sesizare), urmează a se constata că în mod corect au fost aplicate dispozițiile Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 1616/1999, potrivit cu care plata obligațiilor bugetare și a majorărilor de întârziere se face distinct, pe fiecare tip de impozit, taxă, contribuție și alte venituri, iar în cadrul acestora, în ordinea vechimii.

În acest fel au fost respectate implicit și dispozițiile art. 8 din O.G. nr. 11/1996 (legea generală în materie). Rezultă, deci, că nici sub acest aspect nu poate fi reținută vreo culpă a pârâților persoane fizice în calitate de prepuși ai Direcției Generale a Finanțelor Publice Ilfov cu privire la debitele datorate de contribuabilii persoane juridice, în speță SC P.C. SRL și SC A.P. SRL. În consecință, recursul a fost respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Procurorul general financiar al Curții de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 455 din 8 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2005.