ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2261/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2261/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin actul de sesizare nr. 298/118
D din 21 iulie 1997, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi
București a sesizat Colegiul jurisdicțional București, solicitând obligarea în
solidar a pârâților S.B. și O.C., director și respectiv, șef serviciu în cadrul
Direcției Trezoreriei - Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului
Fiscal de Stat a municipiului București, la plata sumei de 114.957.676 lei
reprezentând T.V.A. rambursat nelegal firmei SC P. SRL, plus foloasele nerealizate.
Învestită cu soluționarea acestei
cauze, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 17/2003, Curtea de Apel București,
prin sentința civilă nr. 422 din 2 martie 2004, a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului
Fiscal de Stat a municipiului București, iar pe fond, a admis în parte actul de
sesizare și a obligat pârâții, în solidar, la plata dobânzii legale aferente
debitului de 114.957.876 lei, pentru perioada 13 iunie 1995 - 10 noiembrie
1997.
S-a reținut că pârâții au
obligația să achite contravaloarea acestei dobânzi, considerând că aceasta
constituie, ca și suma reținută prin actul de sesizare, prejudiciul efectiv
suferit de Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Fiscal de Stat
a municipiului București.
Împotriva acestei sentințe au
declarat recurs, pârâții S.B. și O.C., care au susținut, în esență, că instanța
a acordat ceea ce nu s-a cerut, prin actul de sesizare nefiind incluse dobânzile
calculate pe intervalul 16 iunie 1995 - 10 noiembrie 1997.
În plus, în opinia
recurentelor, obligarea la plata acestei sume nu se mai justifică, în
condițiile în care prejudiciul a fost acoperit.
Recursul este fondat.
Prin actul de sesizare nr. 298/118
D din 21 iulie 1997, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi
București a solicitat obligarea celor doi pârâți la plata de despăgubiri civile
în sumă de 114.957.876 lei, reprezentând T.V.A. rambursat nelegal de către SC P.
SRL, plus foloase nerealizate.
Prin decizia nr. 715 din 5
martie 2002, Curtea de Apel București, secția civilă, a admis acțiunea
Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Fiscal de Stat a municipiului
București și a obligat SC P. SRL, la plata sumei 114.957.876 lei T.V.A. încasate
necuvenit, plus dobânda legală calculată pentru perioada cuprinsă între 11
noiembrie 1997 și până la plata efectivă (hotărârii puse în executare).
Astfel fiind și având în
vedere dispozițiile art. 71 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și
funcționarea Curții de Conturi, republicată, în conformitate cu care Colegiul
jurisdicțional se pronunță numai în limitele actului de sesizare cu a cărui
judecare a fost învestit, urmează a se reține că obligarea pârâților la plata
unor sume, altele decât cele care au făcut obiectul actului de sesizare,
constituie o soluție nelegală și netemeinică. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât
în cauză s-a făcut dovada recuperării integrale a prejudiciului, împrejurare în
care actul de sesizare al Procurorului financiar a rămas fără obiect.
Văzând și dispozițiile art. 312
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de S.B.
și O.C. împotriva sentinței civile nr. 422 din 2 martie 2004 a Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și
în fond, respinge actul de sesizare al Procurorului financiar.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 aprilie 2005.