ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2269/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin actul de sesizare nr. 378/147/D din 21 iunie 1999, Procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi București a învestit Colegiul jurisdicțional București, solicitând obligarea în solidar a pârâților S.B., director al Direcției Trezoreriei din cadrul D.G.F.P.C.F.S. București și O.C., șef serviciu, la plata sumei de 122.300.000 lei, restituită nelegal către SC A.H. SRL București, plus foloasele necuvenite. Învestită cu soluționarea acestei cauze, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 17/2003, Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 423 din 2 martie 2004, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P.C.F.S.

București și în fond, a obligat pârâții să plătească, în solidar, dobânda legală pe perioada cuprinsă între momentul plății, 15 octombrie 1997 și momentul acționării în justiție, 18 octombrie 1999. S-a reținut că pârâții au obligația să achite contravaloarea acestei dobânzi, considerând că aceasta constituie, ca și suma reținută de organele de control fiscal, prejudiciul efectiv în patrimoniul D.G.F.P.C.F.S. București. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, pârâții S.B. și O.C., susținând, în esență, că prin actul de sesizare al Procurorului financiar, cuantumul prejudiciului a fost calculat și prin includerea de foloase nerealizate, astfel încât completarea acestuia, prin adăugarea dobânzi calculate pentru o perioadă ce nu a făcut obiectul actului de sesizare, este nelegală.

În plus, în opinia recurenților, obligarea la plata acestei sume nu se mai justifică, în condițiile în care prejudiciul a fost acoperit. Recursul este fondat. Prin procesul-verbal încheiat de controlorii financiari ai Direcției Controlului Financiar a Camerei de Conturi București, s-a reținut că D.G.F.P.C.F.S. București a efectuat o plată nedatorată în sumă de 122.300.000 lei, către SC A.H. SRL București, motiv pentru care s-a dispus angajarea răspunderii civile delictuale a celor doi pârâți care au dispus efectuarea plății. Prin sentința civilă nr. 20362 din 8 noiembrie 2000, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea D.G.F.P.C.F.S. București și obligată SC A.H. SRL să restituie suma încasată necuvenit, plus dobânda legală calculată de la data introducerii acțiunii, 19 octombrie 1999 și până la plata efectivă (sentința pusă în executare).

Astfel fiind și având în vedere și dispozițiile art. 71 din Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, în conformitate cu care Colegiul jurisdicțional se pronunță numai în limitele actului de sesizare cu judecarea căruia a fost învestit, urmează a se reține că obligarea pârâților la plata unor sume, altele decât cele care au făcut obiectul actului de sesizare, reprezintă o soluție lipsită de temei legal. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât în cauză s-a făcut dovada recuperării integrale a prejudiciului cauzat D.G.F.P.C.F.S. București, împrejurare în care actul de sesizare al Procurorului financiar a rămas fără obiect. În raport cu aceste considerente și văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.B. și O.C. împotriva sentinței civile nr. 423 din 2 martie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, respinge actul de sesizare al Procurorului financiar. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2005.