ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5850/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5850/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Revizuienta SC B.H. SRL Ploiești,

prin reprezentanții săi legali, a formulat cerere de revizuire, ce s-a

înregistrat pe rolul acestei instanțe la nr. 6479 din 12 august 2004, împotriva

deciziei civile nr. 988 din 22 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Prahova,

în dosarul nr. 7697/2003, în baza art. 322 pct. 7 alin. (1) și (2) C. proc.

civ., în contradictoriu cu intimata debitoare, aflată în faliment SC P. SA

Ploiești, prin lichidator avocat P.V.

În motivarea cererii, de revizuire

formulată pentru contrarietate de hotărâri în baza art. 322 pct. 7 alin. (1) și

(2) C. proc. civ., revizuienta a învederat că prin sentința nr. 586 din 3 iunie

1999, Tribunalul Prahova, a pronunțat ordonanța de adjudecare definitivă a unui

activ comercial în favoarea sa, în urma unei cereri de vânzare imobiliară, prin

licitație publică, formulată inițial de creditoarea SC T. SA Ploiești și

continuată de creditorul cesionar SC B.H. SRL Ploiești.

Ca atare, în baza art. 537 alin. (2)

și (3), raportat la art. 543 C. proc. civ., s-a adjudecat definitiv prin

preluarea în contul creanței a imobilului scos la licitație publică,

proprietatea debitoarei SC P. SA Ploiești, compus din suprafața de 725 mp. și

construcțiile de pe acesta, respectiv stație de carburant, spațiu comercial,

birouri, magazie, grup sanitar, vestiar, cu două rezervoare combustibil și

patru electropompe situate în comuna Filipeștii de Pădure, pentru prețul de

430.730.000 lei, avansul fiind achitat în contul creanței de 1.043.589.047 lei,

dosar nr. 6062/1998 Tribunalul Prahova, respectiv 53.589.547 lei, de către

creditoarea cesionară, revizuienta în cauză.

S-a dispus ca diferența de preț să

fie achitată la C.E.C. în termen de o lună de către adjudecatarul definitiv în

sensul art. 544 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 1599 din 23

octombrie 2001, Tribunalul Prahova a admis cererea de revocare a ordonanței de

adjudecare definitivă, pentru neachitarea diferenței de preț în termenul legal

la cererea debitoarei SC P. SA Ploiești, prin lichidator M.L.

Potrivit dispozițiilor art. 513 C.

proc. civ., s-a scos din nou la vânzare imobilul, sub sancțiunea că

adjudecatarul inițial să plătească cheltuielile prilejuite de noua licitație și

eventuala diferență de preț, subliniind faptul că acesta a fost intabulat pe

numele revizuientei, în registrul de carte funciară de pe lângă Judecătoria

Câmpina, începând din 3 iunie 1999, iar prin sentința sus-amintită nu s-a

dispus și repunerea părților în situația anterioară, ci s-a dispus continuarea

executării silite, pe seama adjudecatarei, care avea achitat avansul de

53.589.947 lei.

Revizuienta arată că la data de 20

ianuarie 2003, termenul stabilit pentru vânzarea la licitație a imobilului, la

executorul judecătoresc, revizuienta a depus recipisa C.E.C. din data de 17

ianuarie 2003, în valoare de 377.241.053 lei, sumă consemnată de aceasta la

dispoziția executorului judecătoresc D.M. și a solicitat să-i fie adjudecat

imobilul în contul creanței. În acest sens s-a apreciat că se impune

organizarea unei noi licitații, iar Tribunalul Prahova prin decizia nr. 311 din

4 aprilie 2003 a anulat procesul verbal de vânzare la licitație din 20 ianuarie

2003, apreciind că, întrucât adjudecatara a achitat diferența de preț și

cheltuielile prilejuite de noua licitație, încă din 17 ianuarie 2003,

executorul judecătoresc trebuia ca la data de 20 ianuarie 2003, când s-a

organizat noua licitație, să încheie actul de adjudecare potrivit dispozițiilor

art. 516 C. proc. civ.

De asemenea, se arată că la 22

aprilie 2003, executorul judecătoresc sus-amintit eliberează actul de

adjudecare în baza deciziei nr. 311 din 4 aprilie 2003 a Tribunalului Prahova,

irevocabilă, act ce constituie încheierea executării silite.

Împotriva actului de adjudecare,

revizuienta motivează că debitoarea SC P. SA Ploiești, a depus la Judecătoria

Câmpina contestație la executare, prin care a cerut anularea actului de

adjudecare, contestație care a fost respinsă cu motivarea că executorul

judecătoresc a încheiat actul de adjudecare în baza deciziei civile nr. 311/2003

a Tribunalului Prahova, conformându-se dispozițiilor unei hotărâri

judecătorești irevocabile.

Unitatea debitoare, deși a încasat

diferența de preț achitată de adjudecatarul ulterior, în persoana aceleiași

societăți comerciale, respectiv revizuienta în cauză, a formulat recurs

împotriva sentinței civile nr. 1006 din 19 mai 2003, pronunțată de Judecătoria

Câmpina în dosarul nr. 1246/2003 și în mod inexplicabil Tribunalul Prahova, a

admis recursul, a modificat sentința și a dispus anularea actului de

adjudecare.

În opinia revizuientei ne aflăm în

fața a două hotărâri irevocabile, potrivnice, pronunțate de instanțe de același

grad în una și aceeași pricină, între persoane având aceeași calitate.

Prin decizia nr. 664 din 30

septembrie 2004, Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiate excepțiile

tardivității și respectiv inadmisibilității cererii de revizuire, a admis

cererea de revizuire și a anulat cea din urmă hotărâre, respectiv decizia nr. 918

din 22 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Prahova.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs debitoarea SC P. SA prin lichidator SC E. SRL Ploiești, solicitând

admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul respingerii cererii de

revizuire ca tardivă sau ca inadmisibilă.

În motivarea recursului, întemeiat

în drept pe prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arată în esență că

cererea de revizuire este tardivă și instanța greșit a respins această

excepție, după cum este și inadmisibilă întrucât cele două hotărâri considerate

potrivnice nu au același obiect iar părțile nu au aceeași calitate în cele două

cauze.

Examinând recursul prin prisma

motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este fondat întrucât

instanța de fond a apreciat cu aplicarea greșită a legii, că cererea de

revizuire este formulată în termen. Astfel, termenul de o lună de la

pronunțarea ultimei hotărâri, prevăzut de art. 324 pct. 1 pentru introducerea

cererii de revizuire expiră la 23 octombrie 2003, iar cererea a fost

înregistrată la instanță la 20 noiembrie 2003 și depusă la poștă la 14

noiembrie 2003, deci cu depășirea acestui termen.

În consecință, pentru motivul arătat

Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să admită recursul și

să modifice decizia atacată în sensul admiterii excepției tardivității cererii

de revizuire și, drept consecință, să respingă această cerere ca tardiv formulată.

Având în vedere cele de mai sus și

soluția preconizată, Înalta Curte nu va mai examina și al doilea motiv invocat

prin cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

debitoarea SC P. SA Ploiești, prin lichidator SC E. SRL Ploiești, împotriva

deciziei nr. 664 din 30 septembrie 2004 a Curții de Apel Ploiești, modifică

decizia atacată în sensul că admite excepția tardivității cererii de revizuire

și respinge cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2005.