ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4429/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4429/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 4 august 2003, reclamanta
SC M.P.S. SA Ploiești, a chemat în judecată pe pârâta SC B.H. SRL Ploiești,
pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a
actului de adjudecare din 22 aprilie 2003, privind imobilul proprietatea SC P.
SA Ploiești, precum și a actelor subsecvente întocmite de executorul
judecătoresc, să se dispună repunerea părților în situația anterioară, cu
cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6997 din 26
septembrie 2003, Judecătoria Ploiești a respins excepțiile necompetenței
materiale, excepția lipsei calității procesuale active, precum și excepția
autorității lucrului judecat, invocate de pârâtă. A fost admisă acțiunea
reclamantei, s-a constatat nulitatea absolută a actului de adjudecare întocmit
de B.E.J. M.D. din data de 23 aprilie 2003, s-a dispus repunerea părților în
situația anterioară, în sensul că imobilul situat în comuna Filipeștii de
Pădure (teren 725 mp. și construcții) par în patrimoniul intervenientei SC P.
SA, iar aceasta va restitui pârâtei prețul de 430.730.000 lei, cu cheltuieli de
judecată în sumă de 24.765.600 lei.
Curtea de Apel Ploiești, prin
decizia civilă nr. 658 din 8 martie 2004, a respins apelul pârâtei, ca
nefondat.
Împotriva acestei soluții, pârâta a
declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei,
întrucât greșit instanțele au reținut că intervenienta, aflată în lichidare
judiciară, nu putea scoate la licitație imobilul în discuție, revenindu-se eronat
la situația anterioară.
Recursul este nefondat pentru cele
ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea lucrărilor dosarului
se constată că, în adevăr, potrivit deciziei civile nr. 311 din 4 aprilie 2003
Tribunalul Prahova, admițând recursul contestatoarei SC B.H. SRL Ploiești, în
contradictoriu cu SC P. SA Ploiești, a modificat în tot sentința civilă nr. 191
din 3 februarie 2002 a Judecătoriei Câmpina și admițând contestația la
executare a anulat procesul verbal de vânzare la licitație din 20 ianuarie 2003,
întocmit de B.E.J. D.M., respingându-se cererea de obligare a executorului de a
întocmi actul de adjudecare.
În această situație, cum procesul
verbal de vânzare la licitație fusese anulat, iar fostul creditor adjudecatar
nu a cerut continuarea executării silite, corect instanțele au reținut că
executorul judecătoresc nu putea proceda direct la întocmirea actului de
adjudecare, cu încălcarea art. 513 C. proc. civ.
De altfel, având în vedere
dispozițiile art. 100 din Legea nr. 64/1997 republicată, s-a reținut corect că
vânzarea la licitație publică a unui bun aparținând unei societăți aflate în
faliment nu se poate face prin executorul judecătoresc, ci prin lichidator.
În consecință, criticile reiterate
prin recursul de față nefiind de natură a conduce la casarea hotărârii atacate
în condițiile art. 304 C. proc. civ., acesta va fi privit ca nefondat și va fi
respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâta SC B.H. SRL Ploiești, împotriva deciziei nr. 658 din 8
martie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 4 octombrie 2005.