ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4308/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 18 din 8 ianuarie

2004, Tribunalul Prahova, secția comercială, a respins acțiunea reclamantei SC

M. SRL Câmpina, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată față de pârâtele

SC C. Florești, SC S.C.S. SRL Filipeștii de Pădure și ca formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală, față de pârâta F. Prahova.

S-a reținut că reclamanta a

solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a procesului verbal de

adjudecare a licitației din 28 mai 2002, având ca obiect un spațiu comercial în

suprafață de 28 m

2

.

În motivarea cererii reclamanta a

susținut că pârâtele au încălcat dispozițiile contractuale, prin aceea că au

adjudecat întregul spațiu către SC S.C.S. SRL, deși acesta era înscris și

spațiul menționat, exploatat de reclamantă în baza unui contract de închiriere

a cărui durată nu a expirat.

Instanța a constatat că obiectul

vânzării la licitație îl constituia întregul complex comercial și nu numai

spațiul deținut de reclamantă în baza contractului de închiriere, așa încât nu

a fost încălcată clauza înscrisă la pct. 4 din contract.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 289 din 9 aprilie

2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii

primei instanțe, apreciind că în raport de probatoriul administrat, în mod

corect s-a reținut nedovedirea nici unei cauze de nulitate absolută.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 Codul de

procedură, reiterând criticile formulate în apel.

Recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

În contractul de închiriere (dosarul

de fond) a fost înscrisă o clauză având următorul conținut: „În cazul în care proprietarul

are în intenție să vândă spațiul înainte de expirarea contractului de

închiriere, va anunța în scris chiriașul cu 90 zile înainte, acordându-i

acestuia drept de preemțiune”.

Așadar, prin clauza menționată s-a

stabilit în favoarea reclamantei, în calitate de chiriaș, un drept de

preemțiune.

În raport de dispozițiile art. 510 alin.

(1) C. proc. civ., cu referire la art. 1390 C. civ., dreptul de preemțiune

constă în facultatea de care se bucură o persoană de a fi preferată oricărei

alte persoane la cumpărarea unui bun.

Prin urmare, pentru a aprecia asupra

existenței sau inexistenței cauzei de nulitate invocată de reclamantă urmează a

se stabili întinderea dreptului de preemțiune, cu referire la bunul asupra

căruia poartă.

Reclamantul a invocat existența

contractului de închiriere.

Ca atare, bunul asupra căruia se

poartă dreptul de preemțiune este spațiul de 28 m

2

ce formează

obiectul locațiunii.

Ori, în cauză s-a făcut dovada

vânzării prin licitație a întregului complex comercial.

Cum reclamanta nu a făcut dovada că

dreptul de preemțiune, stabilit prin convenție, poartă asupra întregului

complex și nici existența acestui drept, asupra întregului complex comercial,

stabilit prin lege, în mod întemeiat prima instanță a respins acțiunea,

apreciind că nu a fost încălcată clauza contractuală menționată.

În apel nu a fost stabilită altă

stare de fapt, așa încât respingând calea de atac exercitată de reclamantă și

menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control a pronunțat o hotărâre

legală și netemeinică, nesupusă nici unuia din cazurile de casare sau

modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, văzând și cererea de

cheltuieli dovedită cu actele depuse la dosar, Curtea, în baza art. 274 C.

proc. civ., va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC M. SRL Câmpina, împotriva deciziei nr. 289 din 9

aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurenta să plătească

intimatelor pârâte SC C. și SC S.C.S. SRL la 1.500 RON cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 septembrie 2005.